«Emigrantii au trimis, trimit si vor trimite bani in Moldova»
— dicton comunist modern
O saptamana grea. Patimile si rabdarea poporului nu mai au margini. Se apropie Pastele. Babele care au facut un leu–doi, vanzand urzici si hatmatuchi, sunt cam dezamagite — daca nu ai neamuri in Italia sau Portugalia — nu ai cu ce iti umple masa de Pasti. Dar batranele, ca si intreg poporul rabda. Mai rabda si anul asta, caci nu o fi ramas mult. Societatea incepe sa creada ca saracia e o himera, e ceva care li se nazare, sau o boala rusinoasa, ca luesul. Ei nu ies sa strige in strada, fiecare isi tace saracia in felul sau. Iar cand vin banii de la copiii sau de la parintii din strainatate, oamenii nostri, frustrati de atata saracie, se napustesc sa ii cheltuie. Pe de–ale gurii, de–ale casei, pe medicamente. Pentru proiecte investitionale majore, care ar genera locuri de munca si profituri locale, nu mai ajung nici bani, nici interes, nici motivatii. In rest, fiecare asteapta sa plece in tacere, cei varstnici — in lumea celor drepti, cei tineri — in lumea pribegiei.
De–asupra poporului este aceeasi guvernare. Cand tara traieste din remitentele emigrantilor, procesul de mimare a luptei cu saracia nu este complicat. Este important sa sustragi atentia poporului la momentul oportun. Daca oamenii dau semne ca li–e foame sau li–e ciuda, atentia lor este imediat detasata cu diferite alerte, care le canalizeaza ura in directii anumite, si simpatiile in alte directii. Privind la comunicatele oficiale, emise de cele trei puteri in stat, aflam ca Rusia e de vina ca a stopat vinurile si nu da gaze ieftine, Transnistria e de vina pentru contrabanda, Romania e de vina ca intra in UE. In acelasi timp, conducerea Moldovei munceste din greu cu raul — se duce mereu la Moscova, se intruneste in sedinte, se plange in fata institutiilor internationale.
Putini insa se vor intreba de ce in toti acesti ani nu a fost gasita o piata alternativa pentru legumele, fructele si vinurile moldovenesti, de ce nu au fost identificate niciodata alte surse de energie, de ce am dat atata ascultare Rusiei, CSI–ului, Armatei a 14–a? De ce la Moscova a fost trimisa acum Eugenia Ostapciuc, presedinta fractiunii parlamentare a PCRM? De ce pentru rezolvarea problemei vinului ea s–a intalnit cu Ghennadi Ziuganov, presedintele Partidului Comunist din Rusia, cu fractiunea parlamentara a Partidului Comunist din Rusia si cu Iosif Kobzon, presedintele Comisiei pentru cultura (!) a Dumei ruse, si cu vicepresedintele Dumei pentru cooperare cu CSI, care a intrebat de ce facem probleme Transnistriei, si cu Departamentul pentru relatii cu CSI al MAI al Rusiei....
Intre timp, alti lideri de la Chisinau mai dau foc la paie pozand in fata camerelor sau buimacesc poporul care trebuie sa urasca acum Federatia Rusa, felicitandu–l cu Ziua Armatei Sovietice in cadrul unui concert festiv la Opera Nationala, apoi il scoate la mitinguri de 1 mai, il mana sa depuna flori la Vladimir Lenin, si astfel il condamna sa nu uite nici pentru o clipa ce maret este poporul rus si cat de mult trebuie respectate simbolurile acestuia ce tin de armata, revolutie, putere.
Alina Radu