Site–ul rusesc www.ruskniga.ru a anuntat de curand reduceri de 40 la suta pentru "Lautarii" regizorului Emil Loteanu. Filmul, inregistrat pe casete video, astazi deja poate fi comandat on–line cu numai 10 dolari pentru o caseta. Si asta in timp ce in R. Moldova capodoperele cinematografiei basarabene nu sunt de gasit in magazine, saloane de inchirieri video sau cinematografe.

"Moldova–film" este o institutie subventionata din banii alocati de la bugetul de stat. Studioul, insa, achizitioneaza bani si din vanzarea dreptului de difuzare a filmelor. Cel putin acest lucru il dezvaluie datele oficiale. Unele surse de la "Moldova–film" afirma ca "Lautarii" ar fi "plecat" din tara in temeiul unui contract oficial care continea si dreptul de multiplicare video si de difuzare la posturile TV in mai multe tari, pentru mai multi ani, contra unui pret simbolic de 100 de dolari…

Tainele afacerilor suspecte «intra» in mormant

Potrivit datelor oficiale, pentru un "pachet" de zece pelicule, printre care "Ultima luna de toamna", "Femeia in alb" si "Omul merge dupa soare", studioul ar fi incasat 28 560 de lei, adica aproximativ cate 200 de dolari pentru un film. Pretul include toate drepturile de difuzare si de multiplicare pe suporturi DVD si pe casete video. Fosti angajati ai "Moldova–film" sustin ca pentru ofertele cinematografiei nationale care, apropo, erau comercializate de administratia studioului "la pachet", cate 3–10 filme, strainii erau intentionati sa plateasca sume conforme preturilor mondiale de piata, valabile in alte tari, adica intre 3–5 mii de dolari pentru fiecare film.

In opinia unor regizori, preturile fixate in astfel de contracte ar fi "mult prea mici".

Ei considera, insa, ca cedarea drepturilor de autor pentru o perioada de 3–5 ani, pentru filmele autohtone costa, in realitate de 10 ori mai mult. Apropo, preturile pentru difuzare la un post TV in Rusia sau chiar in alte tari europene, unde sunt puse pe post si filmele produse de studioul "Moldova–film", sunt de sute de ori mai mari decat cele platite oficial studioului local. Administratia acestei institutii, insa, a batut palma, acceptand, in opinia expertilor, un "targ dezavantajos" (pentru cine?). Mai mult, de regula, filmele erau comercializate prin intermediul unei companii mixte "Filmstar east", sediul careia, coincidenta sau nu, se afla pe teritoriul "Moldova–film", la acelasi etaj cu administratia studioului. Aceleasi surse dezvaluie ca "Moldova–film" ar fi detinut 30 la suta din fondul statutar al firmei. De ce anume aceasta firma privata facea negot cu patrimoniul cinematografic al R. Moldova? A fost sau nu organizat vreun tender pentru selectarea companiei intermediare? Raspunsurile la aceste intrebari raman, si dupa trecerea in nefiinta a lui Emil Loteanu, Vlad Iovita, Iacob Butghiu, Vasile Pascaru si, mai recent, a cunoscutului cineast, fost vicedirector al studioului "Moldova–film", Vitalie Demcovschi, o mare enigma... Apropo, despre Demcovschi se spune ca ar fi dus cu el in mormant tainele mai multor tranzactii dubioase de la "Moldova–film" — documente, pe care era fortat sa le semneze, iar mai tarziu, probabil de frica cuiva, nu a indraznit sa le dezvaluie nici chiar dupa disponibilizarea sa abuziva de la institutia careia i–a dedicat 35 de ani din viata sa.

Mai greu decat gasterbaiterii

In actualele conditii economice, cand oamenii de cultura o duc mult mai greu decat gasterbaiterii, regizorii filmelor vandute isi amintesc ca nu au primit o para chioara in urma "tranzactiilor" cu filmele lor. Regizorul Mircea Chistruga ne–a declarat, bunaoara, ca cele mai multe pelicule comercializate in ultimii ani de "Moldova–film" au fost turnate pana in 1991. "In perioada sovietica toate drepturile asupra filmelor apartineau studioului. Regizorul isi primea salariul si atat. Actuala Lege privind drepturile de autor a fost adoptata pe la mijlocul anilor 1990, deci regizorii nu pot pretinde nimic. Cred ca administratia a profitat de aceasta si a vandut drepturile de difuzare la mai toate "filmele sovietice–moldovenesti — artistice, documentare si a celor multiplicate", presupune regizorul M. Chistruga.

Regizorul Nicolae Ghibu sustine ca a incercat sa–si revendice drepturile de autor, insa, in scurt timp, a renuntat. "Pentru a demonstra ca dreptatea e de partea ta trebuie sa treci prin masinaria asta birocratica, care iti papa banii si nervii. Nu stiu exact cate filme regizate de mine au fost vandute in strainatate, insa cert e faptul ca nu am primit nici un ban din asta", ne–a mai zis Nicolae Ghibu.

Regizorul Valeriu Jereghi isi descopera filmele sale "de vanzare" prin mai multe tari ale lumii. O caseta cu filmul "Desidentul", bunaoara, in SUA poate fi procurata contra unei sume de 21 de dolari. Jereghi precizeaza ca vanzatorii acestor casete este nici pe departe studioul "Moldova–film", ci alte companii straine carora "Moldova–film" le–a oferit drepturile de multiplicare si comercializare. Valeriu Jereghi mai aminteste alt caz care i–a afectat creatia. Filmul sau "Si va fi", distins la festivalul Cannes 93, fiind o coproductie a studiourilor din doua tari, Rusia si Romania, este prezentat de catre fosta conducere a Departamentului Cinematografie drept creatie a studioului "Moldova–film". Sa fie oare intamplatoare aceasta "confuzie"? — se intreaba autorul filmului.

Intrebat de Ziarul de Garda ce crede despre acest targ dezavantajos cu proprietatea studioului "Moldova–film", Eugen Sobor, presedintele Uniunii Cineastilor din Moldova ne–a spus ca doar Emil Loteanu a fost nemultumit de pretul care s–a oferit pentru filmele lui. "Stiu ca Emil Loteanu a incercat sa–si gaseasca dreptatea aici, dar nu a mai reusit", a spus Sobor.

Problema acestui negot dubios mai are si alt aspect. Sa presupunem ca filmele noastre au fost comercializate in temeiul unor contracte oficiale, la preturi foarte mici. In ce scopuri erau folositi acesti bani? Pentru dezvoltarea cinematografiei nationale? Mai multi regizori, printre care Mircea Chistruga, Valeriu Jereghi, Nicolae Ghibu si altii presupun ca "nu prea…"

"In conformitate cu decizia Parlamentului R. Moldova nr. 902–XIII, din 27.06.96, sursele financiare acumulate de studioul "Moldova–film" din vanzarea filmelor care apartin statului urmau sa fie transferate in Fondul special destinat dezvoltarii cinematografiei nationale in proportie de 75% din suma. Insa, studioul "Moldova–film", obtinand din vanzarea filmelor suma de 165 000 de lei, nu a transferat la Fondul de dezvoltare a cinematografiei nationale suma calculata de 110 500 de lei (75%)", este scris intr–un raport al Curtii de Conturi (nr. 54), din 4 noiembrie 1999. Potrivit unor surse competente, pana nu demult, studioul video de la "Moldova–film" realiza, practic non–stop, copii ale filmelor artistice si documentare pe tot felul de suporturi video. Aceleasi surse confirma ca persoanele care au fost implicate in procesul de multiplicare a filmelor, odata cu desfiintarea departamentului, au fost disponibilizate in mod abuziv, camuflandu–se astfel orice fel de informatii despre "targul" cu filme.

Valentin Todercan si perioada vanzarilor masive de filme

Desi banii acumulati in urma vanzarii filmelor asa si nu au fost varsati in Fondul special, destinat dezvoltarii cinematografiei, "Moldova–film" a procurat de la cetateanul Valentin Todercan, contra sumei de 36 845 lei, autoturismul "Audi 100" pentru necesitatile directorului studioului... Valentin Todercan care, apropo, a detinut functia respectiva in anii 1995–2002, care e si perioada vanzarilor masive de filme. Aceeasi "soarta" a avut–o si telefonul mobil al cetateanului Todercan. Mai e ceva. In 2002, Todercan a fost avansat in functia de director al Departamentului Cinematografie. Masina sa, vanduta studioului "Moldova–film", l–a urmat pe ex–director. Cum? Simplu. "Moldova–film" a dat automobilul in arenda Departamentului contra sumei de 3250 de lei pe luna. Todercan nu s–a despartit nici de telefonul sau mobil. In cazul studioului, telefonul nu a fost dat in arenda. Pur si simplu, "Moldova–film" a continuat sa plateasca pentru convorbirile telefonice ale ex–directorului.

Dictate de piata?

Solicitat de Ziarul de Garda, Ion Siman, actualul director general al "Moldova–film", a declarat ca preturile la "pachetele de filme" sunt dictate de piata, dar nu de conducerea studioului. "Din pacate, astazi acesta este pretul real al cinematografiei autohtone. Concurenta este mare, iar filmele moldovenesti nu sunt cotate. In fiecare caz, oferta a fost examinata de o comisie specializata din care faceau parte personalitati notorii ale cinematografiei noastre. Siman nu a dat numele membrilor comisiei nici ale persoanelor care au semnat contractele. Desi a fost numit in functie de director al studioului "Moldova–film" doar acum doua luni, Siman afirma ca "nu poate fi vorba de vreo ilegalitate".

In aceeasi ordine de idei, Valentin Todercan, ex–directorul studioului "Moldova–film", sustine ca, in conformitate cu legislatia R. Moldova, singurul detinator al patrimoniului cinematografic este "Moldova–film". "La vanzarea drepturilor de difuzare comisia (n.r. Todercan nu a dat mai multe detalii despre ceea ce numeste comisie) tine cont, in primul rand, de oferta cumparatorului. Regizorii, scenaristii sau alte persoane participante la realizarea filmelor nu au dreptul sa se implice in evaluarea comerciala a filmelor. Deci, preturile nu sunt dictate de Todercan, Siman sau alte persoane din conducere. Asa stau lucrurile — pentru filmele autohtone se dau bani putini. Mai mult nu se poate castiga din comercializarea drepturilor de difuzare. Daca cei care ma invinuiesc de vanzare la preturi derizorii imi prezinta o oferta mai convenabila, atunci mai discutam. Dar va asigur ca nu se va gasi nimeni", sustine Valentin Todercan.

Experti in cinematografie sustin insa ca, in conditiile actuale, cand au fost semnate deja zeci de contracte de vanzare a filmelor noastre in mai multe tari ale lumii, este inutil sa cauti oferte mai convenabile.

Elena Popescu, sefa Directiei cinema din cadrul Companiei de Stat "Teleradio–Moldova", ne–a spus ca pretul pentru un film autohton, procurat de "Teleradio–Moldova" poate ajunge pana la 5000 de dolari. "Evident, se negociaza cu detinatorul de drepturi. Pretul variaza in functie de locul de productie, genul filmului, ideea artistica, actori, buget pentru realizare etc.", a precizat Elena Popescu. O analiza sumara sugereaza ca, daca un post TV care are o arie de acoperire relativ mica, ofera astfel de preturi pentru filme artistice, atunci Ucraina, Rusia, statele CSI, Tarile Baltice, Franta, Germania si alte tari europene, care detin deja peliculele noastre, cumpara filme, evident, la preturi mult mai mari.

Organele de ancheta si patrimoniul national

Ziarul de Garda a incercat sa afle daca Ministerul Culturii si al Turismului din R. Moldova a sesizat organele de ancheta ca patrimoniul de stat de la studioul "Moldova–film" a fost vandut, intr–un mod suspect, peste hotare, insa, in van. Sa fie aceasta reticenta legata de faptul ca actuala echipa a ministerului este inca noua si nu a reusit deocamdata sa analizeze aspectele dubioase ale activitatii "Moldova–film".

Este sau nu vanzarea patrimoniului de stat la preturi derizorii un act de coruptie? Eugen Vitu, seful Directiei de relatii publice din cadrul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC) ne–a spus ca pentru a da un raspuns este necesar de investigat circumstantele in care s–au vandut patrimoniul de stat, cine a dat ordin ca sa aiba loc aceste tranzactii, cine a stabilit preturile de vanzare etc. "Dupa ce vom obtine raspunsul la aceste intrebari si daca vom depista ca in timpul tranzactiilor s–a incalcat legislatia, atunci putem sa intentam dosare penale pe persoanele implicate in vanzari ilicite a patrimoniului de stat", a declarat E. Vitu.

P.S. Se pare ca in cinematografia de la noi mocneste un nesfarsit conflict, caracterizat de o ignorare reciproca intre administratia fostului departament, actuala conducere a studioului "Moldova–film" si Uniunea Cineastilor din R. Moldova. Cum poate fi explicata izolarea cineastilor notorii de "Moldova–film"?

Cine profita astazi de acest studio? Cum pot sa–si realizeze astazi intentiile de creatie cineastii de la noi, in lipsa unui interes de creatie la studioul de la noi? Va fi sau nu apt actualul Minister al Culturii si Turismului sa dezlege acest nod gordian?

Corina DUMITRIU