Prizonieri militari si civili romani detinuti in lagarele de concentrare staliniste de pe teritoriul regiunii Karaganda, Kazahstan, in perioada 1941–1950

In timpul unor cercetari de peste doi ani, 2003–2005, efectuate la Directia Arhivelor si Documentatiei de pe langa Primaria Karaganda, am identificat date potrivit carora in timpul celui de–al II–lea Razboi Mondial, pe teritoriul regiunii Karaganda au fost amplasate 3 lagare de concentrare sovietice pentru prizonieri militari si civili straini: Spassk nr. 99, Balhash nr. 37 si Jeskazgan nr. 39.

Lagarele Balhash si Jezkazgan au fost infiintate in 1945 si au functionat pana in 1948, cand au fost lichidate ca urmare a repatrierii prizonierilor militari. In arhive nu s–au pastrat date despre prezenta unor prizonieri de nationalitate romana in aceste doua lagare, majoritatea fiind japonezi si nemti.

Cel mai mare lagar de concentrare pentru prizonierii militari straini a fost Spassk nr. 99, infiintat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a "Karlag"–ului NKVD, situat la 45 km de Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extractie a cuprului "Spassk". Prin acest loc au trecut 66 160 de prizonieri (66 746 dupa alte date), dintre care: 29 777 de nemti, 22 225 de japonezi, 1633 de austrieci, 1208 polonezi, 1088 de italieni, 1139 de unguri, 195 de finlandezi. 6 740 de detinuti au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga peste o mie de persoane de alta nationalitate, care au luptat in Armata Romana, avand probabil cetatenia romana la acea vreme. In documentele lagarului, prizonierii de razboi straini au fost inregistrati pe nationalitati.

Pana in 1944, lagarul Spassk 99 pentru prizonieri militari si civili era constituit dintr–o singura Diviziune. Incepand cu 1944, lagarul s–a extins si s–au format noi "Diviziuni de productie", numeroase contingente fiind folosite la munci in intreprinderi industriale situate pe intreg teritoriul regiunii Karaganda. Astfel, in anii 1947–1948, lagarul Spassk era constituit din 24 de Divizii si concentra cca. 30 000 de prizonieri militari si civili straini.

Prizonierii militari erau organizati in divizii pe nationalitati, separati de cei civili. Toti civilii (barbati, femei si copii) erau concentrati intr–o singura divizie, situata in satul Kok–Uzen. Din totalul de 1808 prizonieri civili, 92 de persoane erau de nationalitate romana. In vara anului 1950, in conformitate cu dispozitia MVD (Ministerul de Interne al URSS), lagarul Spassk pentru prizonieri militari straini din Karaganda a fost lichidat. Conducerea si diviziile au fost predate lagarului Pescianyi al MVD al URSS (se afla tot in cadrul fostului lagar Spassk nr. 99). In realitate, in pavilioanele lagarului care a fost inchis au fost amenajate unitati militare speciale, birouri ale conducerii obiectivelor industriale strategice, iar baracile si celelalte anexe au fost transformate in ferme si unitati agricole, unde, ulterior, au fost adusi la munca fortata alte sute de mii de "dusmani ai poporului", "chiaburi", "elemente periculoase" etc. din regiunile de vest ale URSS (Ucraina, Basarabia, Belarus, Tarile Baltice).

Potrivit documentelor de arhiva, din totalul de peste 66 000 de prizonieri straini care s–au aflat in detentie in lagarul Spassk 99, "in perioada 1941–1950, 42 427 de prizonieri militari si civili straini au fost repatriati/eliberati? Cei ramasi nerepatriati au fost reorganizati astfel:
5805 — trimisi in alte lagare,
5966 — in spitale speciale,
1090 — in inchisori ale MVD al URSS,
5 au dezertat."

7765 de prizonieri de razboi straini din cei aflati in detentie in lagarul Spassk nr. 99, in perioada 1941–1950, au murit si au fost inmormantati pe teritoriul regiunii Karaganda. De mentionat ca, in divizia lagarului din satul cu acelasi nume, Spassk, in ultimii ani erau adusi de la celelalte divizii de productie prizonierii slabiti, care nu mai dadeau randamentul scontat la muncile grele, pentru a indeplini si depasi norma. Din totalul prizonierilor de razboi straini morti in acest lagar, 827 au fost de nationalitate romana. La acestia se adauga alti cca. 200 de prizonieri de alte nationalitati, care au luptat in Armata Romana. Mai multi prizonieri "moldoveni" sunt inregistrati separat de cei romani.

Detinutii decedati au fost inmormantati fie pe teritoriul diviziilor lagarului, fie in apropierea acestora, a minelor sau a obiectivelor industriale unde munceau, astazi neexistand practic, cu o singura exceptie, o inventariere clara in acest sens. Potrivit unor surse, zilnic, mureau cateva zeci de persoane, care erau "aruncate" in gropi comune — perimetre patrate in care erau sapate transee paralele pentru cate 25 de trupuri. Peste ei se turna var si un strat subtire de pamant de 30–50 cm.

Vasile SOARE, Ambasadorul Romaniei in Kazahstan

Dupa GID, 14 martie 2006