Un interviu cu Adrian Ursu, protagonistul spectacolului «O poveste de dragoste», care va avea loc in zilele de 30 si 31 martie, la Palatul National din Chisinau

— Adrian, cat costa azi sa fii artist?

— Costa foarte scump, in special daca e sa incepi de la zero. Daca e sa te mentii, pur si simplu, costa doar scump.

— Dar ca sa mori artist sau ca sa si ajungi in posteritate?

— Ca sa mori ca artist este de ajuns sa faci vreo 4–7 prostii la rand, adica sunt suficienti cativa pasi gresiti, consecutiv. Care ar fi acestia? Modestia exagerata, piesele nepotrivite, lipsa de originalitate...

Repetarile frecvente si obositoare la fel iti asigura caderea. Ca sa ramai artist pana in vesnicie trebuie sa–ti alegi un drum potrivit, sa ai o traiectorie clara.

— Pentru cine canta Adrian Ursu?

— Cant pentru nepoti si bunici, mamici si tatici, pentru toate fetele frumoase, maritate si nemaritate.

— Cine este autorul textelor cantate de tine?

— Textele mi le fac singur deseori. Se intampla sa iau texte din folclor, remixandu–le. Colaborez si cu alti autori, aranjamentul muzical, insa, mi–l fac singur.

— Si stilul este conceput de cineva sau e tot creatia ta?

— Nu am un stilist, o persoana care ar avea grija de imaginea mea. Coafura este de la salonul Kliucinicov. Alteori trec si pe la Jaz Efect. Ma straduiesc sa ma imbrac acolo unde nu se imbraca toata lumea.

— La Second Hand?

— Pai, Second Hand e locul unde se imbraca cei mai multi astazi. Eu prefer sa fiu inedit.

— Ce face statul pentru artistii nostri?

— As spune: nimic. Doar daca esti incepator ti se poate propune sa mergi la vreun festival, sa reprezinti R. Moldova si asta in cazul in care esti apt sa canti life. Cat despre sustinere financiara sau promovare pusa la punct la nivel oficial — mai putin. Cat ma priveste, m–am lansat in perioada in care existau mai multe emisiuni pentru copii si adolescenti. A urmat o pauza, dupa care am reaparut pe ecrane, in calitate de moderator si interpret.

— In lipsa banilor, poti deveni artist in Moldova?

— Cu tare mare greu. Trebuie sa ai mult noroc, ca si cum ar ploua o saptamana intreaga, atata noroc iti trebuie, pentru a deveni artist in lipsa de bani. Desi, cred ca si alte cariere solicita mult suport financiar.

— De ani de zile lumea te tot vorbeste ca ai fi un mare indragostit. De ce anume acum ai decis sa spui in public "O poveste de dragoste"?

— Ma intrebati de concert. Acest spectacol vine acum, pentru ca am avut nevoie, in primul rand eu, de un astfel de concert. Cred ca si publicul meu asteapta. Am parcurs mai multe etape, am participat la concursuri si festivaluri, am cantat muzica usoara si muzica etno, am scris pentru alti interpreti, am lansat albume, dar nu am avut nici un concert solo, in special un concert solo life. Este primul meu concert de acest fel. Anterior, spectacolele au fost lansari de albume, care, insa, nu pot fi comparate cu ceea ce sunt concerte solo life. Imi asum un mare risc, si de cariera, si financiar, pentru ca 2 zile la rand, cate 2 ore de concert este destul de mult.

— Apropo, de ce nu ai participat la Eurovision?

— Pentru ca am intuit ca va fi un balamuc, o aiureala. Chiar sunt bucuros ca nu am participat si ca nu m–am pomenit printre cei trei care au ajuns in finala, ca mai apoi sa traiesc cum mi se fura sansa de a ajunge la Atena. Nu am concurat, pentru ca ma pregatesc de concert si pentru ca acest concert este mult mai important decat participarea la vreo preselectie nationala si chiar, eventual, sansa de a participa la finala de la Atena. M–am prezentat anul trecut, la un eveniment similar. Cantam muzica etno si cineva avea inchipuirea ca nu mai cant life, sau ca nu mai cant altceva decat etno. In 2005 am cantat o piesa, o consider cea mai buna si cea mai serioasa piesa a mea, dar asta nu este suficient pentru a pune un accent clar si pentru ca lumea sa te inteleaga.

— Dar cum a aparut, totusi, Arsenie la finala de la Eurovision?

— Ca in filme. Dar el nu a aparut pe ultima suta de metri, ci cu mult timp in urma.

— Cum, in opinia ta, se va cheltui acel milion si jumatate de lei, prevazut pentru Eurovision?

— Nu ma prea pricep la astfel de chestii, dar cred ca acesti bani, pur si simplu, nu vor fi dati nimaniu, la fel cum anul trecut, cand "Zdob si Zdub" si–a sponsorizat singura plecarea la Kiev. S–a scris despre aceasta suma, dar ea este acordata pentru publicitatea piesei in Europa. Chiar trebuie sa va explic eu cum se spala banii? Bravo formatiei "Zdob si Zdub" ca au cantat minunat. Sunt talentati si au meritat mai mult decat locul 6.

— Cum ai evoluat de la Micul Print, unde te–ai lansat, pana in prezent?

— Micul Print a fost prima mea rampa de lansare. Aveam doar 11 ani. Aceasta etapa mi–a dat multa incredere in fortele proprii, promovandu–ma in cadrul mai multor emisiuni televizate, festivaluri si concursuri... Apropo, mi–am inceput cariera odata cu Aura, Constantin Moscovici, Georgeta Voinovan, doar ca pe mine lumea nu ma prea lua in seama pentru ca eram considerat copilul–urs, copil–minune, wunderkind. Intre timp, am avut nevoie de o mica pauza in care s–a produs trecerea mea de la copil la adolescent.

— Cand te insori?

— Nu ma insor. Cred ca am trecut de acest... pericol. Am depasit momentul. In viata oricui sunt perioade in care vine valul. Dar... Este o vorba: valul vine, valul trece.

— Valul purta numele Alexa?

— Vreau sa fiu inteles. Nu este vorba de Alexa. Acest PR tot eu l–am realizat insa, pana la urma, nu am fost bucuros de el. I–am facut publicitate, dar lumea a luat–o in serios. Initial credeam ca oamenii ma vor intreba vreo jumatate de an, sunt, insa, intrebat si pana astazi. Cred ca dureaza prea mult.

— Alexa ti–a stricat cumva casatoria?

— In nici un caz. Asta mai ramanea. De fapt, avusesem o prietena, fixasem si ziua nuntii, dar, pana la urma, nu m–am insurat. Chiar daca credeam ca am intalnit persoana potrivita.

— Care sunt defectele domnisoarelor de la noi?

— Daca e sa ma refer la fata care ar putea fi cu mine, o problema foarte serioasa ar fi intelegerea. Aleasa mea ar trebui sa ma creada ca intr–adevar pot fi atat de ocupat, incat sa nu gasesc 5 minute intr–o zi ca sa o sun. Ea ar trebui sa inteleaga ca pot fi si astfel de situatii. Daca, insa, e sa fiu sincer, noi, barbatii, ne mai ascundem, eschivandu–ne, spunand ca suntem foarte ocupati, ca nu avem cum… In realitate, insa, existand altcineva. Trebuie sa ma simta si sa ma inteleaga. Se intampla sa fiu incadrat in vreun proiect. Cand am activitati importante, evit sa pierd si 5 minute, pentru un telefon care, vrand–nevrand, se transforma in jumatate de ora. Apoi, dupa ce pun receptorul, imi revin destul de greu la ceea ce faceam anterior. Sau, dupa o jumatate de ora, pot ajunge la o cina, dupa care vreau sa ma odihnesc, pentru ca nu mai am chef de lucru.

— Ce ar trebui sa aiba o fata, pentru a fi cu Adrian Ursu?

— Ar trebui ca si acea fata sa fie la fel de ocupata ca si mine si sa reuseasca un stil de comunicare, care ar insemna intelegere reciproca. Pentru mine, la fel de importanta, este si limba in care comunicam, eu cred ca atunci cand vorbesc in limba rusa, ma descurc destul de bine, dar mi se pare ca nu suna atat de adevarat si din suflet cum ar suna in romana. Nu ma refer acum la cantece. Ma refer la relatii si la comunicare.

— Nu ai vrea cumva sa te insori cu o printesa de Monaco?

— Eu ma gandesc sa ma insor sau cu una prea frumoasa, care mi–ar putea asigura chiar si ceea ce nu imi doresc pe moment, un avion, bunaoara… Sau cu una care sa ma iubeasca si sa tina mult la mine, iar eu sa fac totul pentru noi. M–am gandit serios la viitorul meu si nu am cheltuit bani fara rost, ci i–am investit intr–o casa, pe care am luat–o in credit si in care va mai trebui sa investesc mult.

— Ce ne mai poti spune despre concert?

— Daca, la inceput, ma gandeam sa fac un concert life si sa las sa fie o surpriza pentru public, acum inteleg ca oamenii nu vor surprize, ei vor sa stie totul. In prealabil, lumea ar vrea sa vada un fragment din concert la televizor, ca sa inteleaga la ce o invit. Deci, la acest concert nu este life doar vocea, este life si orchestra care sta in spate si ma acompaniaza, este life un bloc de muzica etno, al fratilor Advahov, este life formatia "Millenium", este un show adevarat.

— Cand pregatesti un astfel de concert simti ca ai nevoie de ajutor din partea statului?

— Eu nu mai astept nici o sustinere, chiar daca m–ar bucura orice intentie, din partea oricui, in special a celor care au promis ca o vor face. Nu mai am demult treaba cu Ministerul Culturii, desi astept acel moment cand ei vor avea nevoie de mine.

— Vei prezenta piese noi la concert?

— Sigur ca da, am mai multe piese noi pe care le voi prezenta, inclusiv hituri internationale.

Echipa de Garda