— Prin decizia din iulie 2004, CEDO a afirmat ca Rusia si Moldova sunt de vina pentru victimele acestui razboi. Totusi, nu au fost numiti oficiali concreti care ar purta vina pentru atatia cetateni omorati. Credeti ca s–ar putea sa se spuna numele adevarate si concrete ale celor vinovati?

— Am facut mai multe tentative de a deschide un dosar penal impotriva liderilor de la Tiraspol si a celor de la Chisinau, acuzati de aceste crime de razboi. Conducatori concreti din Moldova trebuiau sa ia masuri si nu le–au luat. Tot mi s–a sugerat sa nu ma apuc de acest dosar atata timp cat asteptam indeplinirea deciziei CEDO. Cred ca CEDO deja si–a spus cuvantul si eu incerc sa ma apropii de Procuratura R. Moldova. Am colectat materiale pentru acest dosar ani de zile, incepand cu ceea ce mi s–a intamplat mie si camarazilor mei

Pe lista acuzatilor sunt 18 persoane din Transnistria si vreo 6 persoane din R. Moldova care trebuie sa raspunda.

Acum sunt in cautarea unor avocati interesati si capabili sa duca la capat acest proces. E nevoie de niste oameni curajosi, care sa nu cedeze in fata diferitor presiuni care ar putea sa apara. Totodata, juristii pe care ii caut nu ar trebui sa urmareasca scopul unui profit financiar, caci nu pot promite aceasta, vom incheia poate un contract cu valoarea de un leu, dar vom munci ca sa spunem adevarul despre acest razboi, care costa mult mai mult, decat orice onorarii.

Vreau sa cerem urmarirea penala a cetatenilor R. Moldova care au organizat acest razboi, caci, potrivit Constitutiei si altor documente in vigoare, toti

locuitorii acestui teritoriu la inceputul anilor '90 au devenit automat cetateni ai R. Moldova, inclusiv liderii transnistreni. Trebuia ca cineva sa fi depus cerere ca renunta la aceasta cetatenie sau sa fie un emis un decret prezidential prin care lui Smirnov, Maracuta, Gusan, Gorbov sa le fie retrasa oficial cetatenia R. Moldova. Cel putin eu nu am auzit sa fi fost publicat un asemenea decret.

Ma intreaba multi cu scepticism, daca cred eu ca va fi finalizat vreodata acest proces. Bineinteles ca va finaliza candva. Daca nu o va face aceasta procuratura sau judecatorii actuali, se vor gasi urmatorii care vor veni, caci am mai trecut prin procese de durata, si iata ca s–au spus adevaruri, despre care multi nu credeau ca mai puteau fi spuse.

— Credeti ca exista la Chisinau forte politice interesate acum de dezvaluirea acestui adevar?

— Nu cred ca ar exista partide interesate, pentru ca de o bucata de vreme avem un singur partid — cel comunist, capusa, celelalte sunt doar ramasite ale unei opozitii dispersata de catre serviciile secrete proruse inca din anul 1990. Chiar si marea speranta a opozitiei iata ca s–a dezumflat si ea, tot mai multe formatiuni teritoriale se retrag din componenta PPCD–ului.

— Ce a fost totusi cu acea tentativa de asasinare a liderului PPCD?

— Am zis ca nu comentez si mai pot spune o data de ce: pentru ca nu doresc ca oricand le vine o necesitate de sotii unor politicieni cu inimi albastre — eu sa sar in pozitie de drepti si sa incep a ma justifica si a ma ralia la declaratiile, dorintele sau repararea imaginii lor. Rosca are dreptul sa spuna ca cineva a vrut candva sa il asasineze, dar de ce trebuie eu sa confirm sau sa infirm asta, de ce trebuie sa raportez cu cine m–am intalnit si cand, de parca eu l–am dat vreodata la socoteala pentru intalnirile pe care le–a avut el cu Pasat, doar l–a vazut lumea pe Pasat chiar in sediul PPCD. Cel putin nu vreau sa il fac nici pe unul mai alb sau mai negru, desi ei doresc si cauta o imbunatatire de imagine dupa votul din aprilie 2005.

Sa presupunem ca e adevarat ce zice Rosca, iar el zice ca cineva a vrut sa il omoare, iar eu l–as fi salvat de la moarte. Pai daca eu te–am salvat de la moarte, de ce ma acuzi ca l–am parat pe Pasat, ca trebuie sa fiu tras la raspundere? Asta e in loc de multumire?

— Totusi, v–ati intalnit cu Pasat?

— Da. Pe mine m–a interesat intotdeauna orice sansa de eliberare a baietilor, a lui Tudor si Andrei. Din aceasta cauza am acceptat sa dialoghez cu multa lume, inclusiv cu oameni ca Pasat. Dar de cum intelegeam ca cineva nu este interesat de asta, nu ma mai interesa nici pe mine nimic. Stiu ca Pasat a adus la Bucuresti o caseta. A incercat sa mi–o plaseze mie ca sa o distribui pe la televiziuni, ca am diferite cunostinte. Eu am refuzat de la bun inceput si, cu atat mai mult nu am acceptat atunci cand am aflat "care–i cozul". Pe caseta erau inregistrate, se zice, declaratiile unuia dintre participantii la rapirea lui Cubreacov. Era filmat din spate un om imbracat in negru, care a povestit cum a fost rapit Vlad si a fost dus in Transnistria, sub obladuirea lui Voronin, cu consimtamantul Chisinaului. Nu era nimic concret sau credibil, caci pe oricine poti imbraca in negru si pune sa spuna ceva, fiind filmat din spate.

Eram la Paris cand a venit Pasat cu caseta ceea. Nu m–a gasit, dar l–a contactat pe Victor Craciun. Atunci Craciun s–a adresat lui Dan Diaconescu, director la OTV. Diaconescu, in conditiile concurentei si libertatii de exprimare (caci in Romania sunt circa 22 de posturi TV cu acoperire nationala) a acceptat sa puna pe post ceva fierbinte. Diaconescu l–a invitat si pe generalul Chelaru. Il cunosc bine pe Chelaru. El mi–a zis ca a fost invitat la emisiune si i s–a spus ca se va vorbi despre Basarabia, a mers ca un comentator militar, caci el a fost seful serviciilor secrete ale armatei mai multi ani in sir. A fost si in Irak, a fost si seful statului major al Armatei Romane chiar, este un general tanar si cu perspective. Fiind acolo, a incercat sa comenteze ceea ce se prezenta pe caseta, comenta mai mult domnul Craciun. Asta a fost. Era probabil o tentativa de discreditare a autoritatilor comuniste de la Chisinau.

— Cum apreciati actualele relatii cu Transnistria, sunt mai acutizate in legatura cu evenimentele recente?

— Relatiile dintre Moldova si Transnistria au fost acute intotdeauna, de la 1990 incoace. Erau create doar aparente false ca acest conflict a fost inghetat. Acum nu s–a agravat nimic, autoritatile nerecunoscute ale Transnistriei si–au facut o autoblocada la care au si renuntat.

Pur si simplu, Ucraina si–a spus cuvantul. Desi ceea ce a facut acum Kievul trebuia sa o faca demult. Dar decizia autoritatilor ucrainene din 3 martie s–a produs doar dupa vizita recenta la Kiev a lui Javier Solana, care trebuia sa vina si pe la Chisinau — dar nu a venit, poate ca sa nu provoace valuri. Mai trebuie sa confirmam si faptul ca Iuscenko e un prooccidental, altfel n–ar fi mers.

— Iuscenko e proocidental din interes sau sub presiuni politice?

— Cred ca a cam daramat podurile spre est. Totodata, acea intoxicatie care i s–a intamplat si care i–a mutilat nu doar fata, ci si sanatatea in general, nu poate fi trecuta simplu cu vederea, e om si el, si cand ti se face asa ceva, ramai de cealalta parte pentru totdeauna, probabil.

Simultan, in urma acestei decizii Ucraina a castigat enorm de pe urma acestei decizii cu privire la Transnistria, deoarece chiar a doua zi Statele Unite au acordat Ucrainei clauza natiunii celei mai favorizate, ceea ce a situat tara vecina in anticamera Organizatiei Mondiale a Comertului. Ucraina va avea acum de castigat miliarde de pe urma facilitarii conditiilor de export–import. Iar daca ramanea in spatiul de influenta al Federatiei Ruse, avea sa traga numai ponoase, ca si pana acum.

Nici Transnistria nu are pentru ce se revolta, caci oamenilor de afaceri din aceasta zona li s–a oferit posibilitatea sa isi legalizeze activitatile economice. Da, acum le va fi greu celor care faceau contrabanda cu armament sau metal la preturi de dumping. Ma tem ca acestea reprezinta in totalitate businessul transnistrean, si cand vor da sa legalizeze, nu prea vor avea ce.

— Deci aceasta decizie nu inseamna totusi o actiune extrem de curajoasa a Chisinaului si a Kievului, ci mai degraba o fapta incurajata de structurile europene?

— Dar curajul inseamna enorm de mult, caci ani in sir, cand ne plangeam structurilor europene, ni se spunea: "Sa vina autoritatile sa intervina, sa solicite, sa isi arate deschiderea." Si deseori s–a intamplat ca pe la conferintele de presa din Chisinau autoritatile declarau ca vor sa rezolve cat mai grabnic conflictul transnistrean, pe cai legale chiar si mai radicale. In schimb, atunci cand ajungeau in cancelariile europene, luau apa in gura si o faceau pe niznaiul. Acum, in sfarsit, atat guvernantii de la Kiev, cat si cei de la Chisinau, au fost determinati sa spuna franc in fata structurilor europene in ce consta efortul lor, proiectele de solutionare si sa solicite sprijinul necesar. Imediat sustinerea a fost primita si se vede.

Concomitent, Rusia o face pe prostul, continuand cu aceste duble standarde. Pe de o parte declara ca recunoaste integritatea teritoriala a Moldovei si ca Transnistria face parte din teritoriul nostru, dar pe de alta parte, critica aceasta tentativa de legalizare a businessului din Transnistria, calificand aceasta ca pe o blocada si promitand sprijin anume rmn–ului. Ce fel de comert trebuie sa aiba Transnistria ca parte integrala a teritoriului Moldovei, fara cunoasterea si respectarea legislatiei oficiale a Moldovei? Businessmenii transnistreni au acum in fata o sarcina foarte simpla, ca pentru un om de afaceri din orice tara din lume: sa mearga la autoritatile legale sa se inregistreze si sa–si legalizeze afacerea, acceptand egalitatea cu orice intreprindere din Moldova. Am auzit ca guvernantii de la Chisinau vor sa intoarca rmn–ului banii colectati din taxele intreprinderilor transnistrene, dar consider asta ca pe o mare prostie. Toate taxele colectate de la agenti economici din Cahul, Edinet sau Tiraspol trebuie sa ajunga in bugetul de stat, in baza legii. Bugetul transnistrean nu mai merita sprijinit suplimentar de Moldova, caci acolo si asa au fost investite milioane din Rusia, pe parcursul ultimului deceniu.

Se stie ca Federatia Rusa n–a luat nici un banut pentru gazele consumate in zona separatista. De prin 1992, Transnistria primeste gaze pe gratis. Cand l–am intrebat la Consiliul Europei, pe Dmitri Rogozin, fostul sef al delegatiei Rusiei la APCE, el mi–a raspuns: "Noi punem acest sume in contul datoriilor." Aceste datorii, timp de 10 ani au fost puse pe seama Moldovei, sau anulate completamente fara nici o achitare. Aceasta inseamna ajutor economic enorm, camuflat sub forma de datorii nerambursabile.

Nu mai spun de dotarile cu armament, tancuri si alte "bunuri" din rezervele Armatei Ruse, dislocata acolo. Atunci cand Kremlinul se declara garant in aceasta zona, trebuie sa intelegem ca e garantul si scutul acestui regim neconstitutional in fata altor forte constitutionale. Asa ca multe se pot intampla acolo sub acoperirea unui "garant".

Pentru asta apreciez conducerea de la Chisinau, pentru ca din 2001 Voronin nu s–a mai intalnit cu Smirnov de la egal la egal, numindu–l asa cum si este, impostor si criminal. Il voi aprecia, daca va proceda la fel si de acum inainte.

— Nu credeti ca Voronin e nemultumit de Smirnov, doar pentru ca fiii lor nu au partajat niste zone comerciale?

— Nu as vrea ca lupta pentru Transnistria sa fie coborata la acest nivel. Sigur ca nu pot fi excluse si variantele ce tin de interese economice. Sunt un om de buna–credinta si vreau sa privesc dintr–un unghi pozitiv aceasta lupta.

Dar daca sunt niste conflicte economice, cred ca fiul lui Voronin trebuie sa aiba dreptul la activitati comerciale de rand cu fiul lui mos Ion. Alta e daca cancelariile de stat contribuie la inflorirea businessului acestui fiu — atunci e de datoria justitiei din Moldova sa isi spuna cuvantul — caci exista suficiente parghii legale in Moldova de a combate coruptia.

Am mai auzit semnale ca Pasat sta acolo, deoarece cineva de la Chisinau nu a putut privatiza hidrocentrala de la Kuciurgan, care a fost cumparata de Ciubais. Nu stiu daca e asa, poate e adevarat, dar totusi cred ca Pasat sta pentru altceva la inchisoare.

— Apropo, de ce credeti ca a fost totusi arestat si condamnat Pasat?

— Am promis ca ma abtin de la comentarii in aceasta privinta din alte motive. Am constatat totusi, in baza unor informatii pe care le–am pus cap in cap, ca spectacolul Pasat e regizat de la Moscova. Fortele promoscovite de la Chisinau cred ca se pregatesc pentru urmatoarele prezidentiale. Or, vrem noi sau nu vrem, puterea de la Chisinau se va schimba, pe cale legala desigur, si Voronin nu mai are dreptul la al treilea mandat. Pasat este tocmai candidatul in pregatire. Desi nu era foarte cunoscut, acuma este transformat in victima popularizata in mass–media.

— Aceasta pregatire electorala de la Moscova credeti ca se intampla cu buna stiinta a puterii actuale de la Chisinau?

— Eu nu cred ca Voronin si anturajul sau sa fie atat de naivi, ca sa nu fi analizat, sa nu fi testat sau cel putin sa nu fi priceput acest lucru. Dar, precum am mai spus, se va produce iar un scenariu cu titlul "pleaca ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem iar ca prostii". Rusia vrea din nou sa isi instaleze omul sau la Chisinau.

— Voronin, daca va admite acest scenariu, reiese ca ar face jocul Moscovei?

— Oricum, comunistii din Moldova au facut intotdeauna jocul Kremlinului si il vor mai face. Aceste asa–zise sfadalii teatralizate nu anuleaza intelegerea dintre comunistii de la Moscova si cei de la Chisinau si chiar cu autoritatile din Rusia. Guvernarea actuala a Moldovei e una prorusa, asta trebuie sa fie clar. Se mai cocheteaza uneori cu Europa, dar nimic mai mult.

— Ce il face pe Voronin acum dependent de cancelaria de la Kremlin?

— Cred ca mentalitatea ii joaca festa. Asa cum fostii presedinti de colhoz nu si–au depasit mentalitatea in structurile noi si democratice, asa putem spune si despre Voronin ca el se simte incomod in Europa democratica . Dar el vrea sa se simta comod, si ii e bine acolo unde poate lovi cu pumnul in masa, unde se mai trage cate o injuratura, adica se mentine un stil dictatorial, chiar daca aceasta dictatura e invelita intr–o pojghita de democratie. Bineinteles, oamenii l–au ales, si poate anume asta le–a placut alegatorilor...

— Totusi, daca Voronin face jocul Rusiei, iar Smirnov e omul Moscovei, de ce s–ar fi contrat Voronin atat de mult cu el?

— Pentru ca Voronin tine foarte mult la orgoliile personale. Nu i–a convenit lui sa mai existe un presedinte acolo unde e el presedinte. Caci si promoscovitii nu sunt toti la fel si nu au aceleasi opinii, asa cum avem azi o diversitate politica in Rusia, chiar daca toti de acolo se considera patrioti rusi. La fel e si aici, in timp ce atat Voronin, cat si Smirnov se considera simpatizanti ai Moscovei, intre ei exista si neintelegeri, ambitii, si de aici — confruntari. Daca de pe urma acestor confruntari Moldova va avea de castigat solutionarea conflictului transnistrean, nu ne ramane decat sa acceptam inca o data formula "scopul scuza mijloacele". Totodata, de onestitatea politica a lui Voronin ar trebui sa se ocupe opozitia, care sa cantareasca sinceritatea lui politica, dar din pacate, la Chisinau, opozitie nu exista. Deoarece dupa 4 aprilie opozitia, care si asa era camuflata, s–a deconspirat.

— Daca UE ne sustine acum in solutionarea conflictului transnistrean, de ce nu ne–a sustinut atunci, in 1992?

— Situatia de atunci era chiar mai favorabila pentru solutionarea diferendului, dupa ce s–a incheiat acel armistitiu. Atunci a trebuit Mircea Snegur, impreuna cu tot alaiul sau, sa spuna deschis in fata structurilor europene ce s–a intamplat, cine a fost agresorul si cine a fost agresat. A fost mai comod sa lase lucrurile balta ca sa spuna Curtea Europeana pentru Drepturile Omului ce s–a intamplat in 1992 in Transnistria. Snegur a stiut mai bine decat CEDO, dar a facut un joc dublu. Pe de o parte spunea despre valorile democratice la care aspira, dar de facto tinea cu Moscova si ascundea adevarul.

Razboiul din Transnistria a fost un razboi planificat la Moscova, cu acordul unor persoane si din conducerea Moldovei de atunci. Acest razboi a fost planificat la pierdere, cu scopul de a demoraliza miscarea democratica, tendintele proeuropene ale populatiei de aici, precum si de a mentine statul moldovenesc in sfera de influenta.

Fara razboi nu se putea sa fie asasinati atatia patrioti, nu puteau omori unu–doi cu riscul de a declansa vreun scandal international. Dar in razboi a fost simplu, te croiau din spate, multi s–au pierdut asa, si eu am simtit pe pielea mea stilul acestui razboi.

Mi–a spus si Nina, sotia, ca a fost in 1993 la Snegur sa il roage sa se implice in eliberarea mea. Si el i–a raspuns: "Las'sa mai stea acolo sa mai prinda la minte." Oare asa a trebuit sa spuna un presedinte de tara despre un om mobilizat la razboi. Eu am fost mobilizat si chiar l–am intalnit pe acest comandant suprem de cateva ori pe campul de lupta. Pana la urma s–a ascuns ca un strut, fara sa ne recunoasca mai mult de ostasi ai Moldovei. Am ramas acolo pe cont propriu, asa si a transmis sotiilor. Atunci cand m–au mobilizat nu am semnat vreun document ca plec la razboi pe cont propriu, cineva trebuie sa raspunda pentru aceasta.

— Ati simtit atunci, acolo, pe campul de lupta, ca se aplica standarde duble, ca se intampla altceva decat apararea cu adevarat si cu toate fortele a R. Moldova?

— Se simtea de la o posta ca eram tradati. Ni se dadeau misiuni si eram intrebati de cat timp aveam nevoie pentru pregatire si in ce zi le vom indeplini. De la inceput spuneam clar termenii. Dar dupa ce cercetam locul operatiunii, descopeream cu ochiul liber cum se organizau ambuscade si capcane de tot felul. Uneori incercam sa le stric jocul tradatorilor de sus si nu indeplineam misiunea in ziua in care stabilisem, o lasam sa se mai coaca. Ma intrebau pe urma de ce nu am facut–o, iar eu ziceam ca nu am putut. Indeplineam misiunea in ziua urmatoare si atunci indata se rasculau:de ce am facut–o. Ii intrebam: "De ce va revoltati? Misiunea a reusit — asa cum ati cerut. Ori nu va trebuia o misiune reusita, ci doar ora si locul in care urma sa se intample?" Va spun ca asta o faceau structurile legale, Ministerul Securitatii. Nu stiu daca stia Plugaru de aceste tradari,dar Simion Rusu era la curent cu aceasta stare de lucruri.

Si mai era un moment care ne demoraliza. Cum cuceream o pozitie, eram imediat impusi sa o cedam. Tin minte cum ne–a adunat Snegur in buncar la Holercani. Cu greu fusese eliberata Dorotcaia, ca a doua zi el sa ne spuna: "Parasiti pozitiile, cedati Dorotcaia, caci cazacii ar putea sa atace". Cazacii de fapt erau pe partea cealalta. In livezile de la Grigoriopol erau sapate transee, deci nu aveau cum sa vina imediat inamicii. Dar am fost siliti sa cedam si gata. Asa s–a intamplat si la Roghi. Au fost atatea pierderi omenesti, luasem aceasta localitate fara sa dispunem de munitii si armament, doar cu 2–3 magazine de cartuse. Dar peste cateva zile comandantul suprem a spus scurt: "Lasati satul Roghi".

— Duminica trecuta ati fost observator la alegerile locale de la Minsk. Cum apreciati democratia din Belarus?

—Am ajuns la Minsk joia trecuta. Imediat de la Aeroport am fost intampinati cu un val de restrictii, care au continuat toate aceste zile. Fiecare parlamentar strain a fost verificat cate jumatate de ora. Apoi, am ajuns la Hotelul Minsk — cel mai bun hotel din tara lor, unde nu am avut cel putin acces la internet. Desi alegerile au inceput de marti, noua ni s–a dat voie la sectiile de votare abia duminica. Deci, duminica, am gasit in sectiile de votare urne sigilate cu voturi colectate pe parcursul saptamanii, pe care nu au vazut observatorii cum au fost adunate. In sectia in care am fost eu, in acea urna "preliminara" erau deja peste 40 la suta din voturi. Am incercat sa privim mai atent procedura de votare, dar nu ni s–au permis prea multe. Nu am avut voie sa vorbim cu nimeni, doar cu seful Biroului electoral. Chiar de intrebai ceva, nimeni nu iti raspundea. Lumea nu e invatata sa comunice acolo, strang din umere, tac sau zic ca nu se amesteca in politica, chiar daca ii intrebi despre altceva. Ni s–a spus sa stam intr–o singura incapere, acolo unde e sala de votare, sa nu intram in alte incaperi. Colega noastra a fost escortata chiar si la VC de o angajata a sectiei de votare.

Rezultatele alegerilor nu au fost o surpriza. Avand acele urne preliminare cu cate 40 la suta din voturi adunate nu se stie cum, rezultatele au iesit favorabile pentru Lukasenko.

Desi autoritatile belaruse ne–au spus ca nu avem voie sa participam la proteste, duminica seara eram in piata Okteabrskaia, unde s–a adunat lumea. Daduse Dumnezeu o ninsoare si un frig, greu de rezistat pentru biata lume si asa macinata de probleme. A doua zi au fost mai putini. Politistii ziceau ca abia asteapta ziua de miercuri, cand vor pleca toti observatorii straini, ca sa faca curat in piata Okteabrskaia, care e chiar in fata Palatului prezidential. Ziceau ca nu ii vor bate, ci vor aduce masini cu apa. Cine va supravietui in udeala, pe frig, pe un teren de gheata. Or, Piata Okteabrskaia a fost transformata in patinoar pentru prima data in acest an. Cine poate protesta pe gheata si cat?

— Ce se mai intampla in domeniul acordarii cetateniei romane pentru basarabeni?

— A povestit Basescu o situatie, cand a facut un banc — i–ar fi zis lui Voronin ca acorda automat tuturor basarabenilor cetatenia romana, intr–o zi, fara nici un fel de conditii si fara sa ceara nici macar unirea in schimb.

— Dar credeti ca e posibil asa ceva?

— E posibil, numai ca dragostea cu de–a sila nu e dragoste, ci viol.

Aici depinde cine si cat de mult doreste. Acordarea cetateniei romane a fost reluata. Anul trecut au fost inmanate 1500 de buletine. In rest, cateva zeci de mii sau sute de mii de dosare sunt in asteptare. Romania e tot mai atractiva pentru perspectiva imediata de intrare in UE, de aceea numarul solicitantilor creste. Totodata, nu am gasit in legislatia europeana un document care ar interzice redobandirea cetateniei pentru urmasii celor carora le–a fost retrasa cetatenia in circumstante complicate, cum s–a intamplat in viata basarabenilor.

— Apropo, v–ati redobandit cetatenia R. Moldova?

— Am depus inca la jumatatea lui noiembrie, trecut, cu mult chin, dosarul. Mi s–a promis atunci ca voi primi raspuns in 3 luni, care au expirat deja. Le–am lasat numerele de telefon si astept sa ma cheme, sa depun juramantul, sa ii multumesc domnului presedinte, sa sarut tricolorul. Am o placere sa sarut drapelul pentru care am luptat, pe cand altii il saruta de nevoie, caci l–au numit si fascist.

— Ce va place in Basarabia?

– Oamenii. Desi deseori trecatorii sunt tristi. Stiu ca fiecare are pe cineva plecat in strainatate, ca barbatii is la Moscova si femeile — in Italia, iar copiii — ramasi singuri acasa. Sunt mii de dosare de divort si tot mai multi vor sa plece. In Romania e totusi, altfel. Oamenii pot pleca legal si reveni legal, pe cand aici e riscant sa pleci, e riscant sa revii.

Pentru conformitate, Alina RADU