Centrala nucleara "Mayak" din regiunea Celeabinsk, muntii Ural, este locul cel mai contaminat radioactiv din lume. In 1949, aici a fost deschis un combinat chimic care facea parte din programul rusesc de producere a armelor nucleare. In 1957, la Mayak, a explodat un depou de deseuri nucleare care a contaminat 23 mii de km patrati de terenuri. Acesta a fost, de fapt, unul dintre cele mai periculoase accidente nucleare.

Spre deosebire de accidentul de la Cernobil, unde la lichidarea urmarilor au participat un numar mare de moldoveni, la accidentul din 1957, de la Mayak, au fost prezenti doar cativa cetateni ai R. Moldova. Unul dintre acestia, dar si primul, este Tudor Costin.

In 1954, Tudor Costin a fost mobilizat in Armata Sovietica. Soarta a aranjat lucrurile in asa fel incat moldoveanul a ajuns sa–si faca datoria militara tocmai in muntii Ural, la Celeabinsk 65, in apropierea centralei nucleare "Mayak". "Mai tarziu am aflat ca toti cei trei ani de serviciu militar m–am aflat sub influenta atomica. Participam, fara a sti, la diverse misiuni de inlaturare a radiatiei", isi aminteste Tudor Costin.

Dupa trei ani, in septembrie 1957, aproape de incheierea serviciului militar a ostasului basarabean, la Mayak s–a produs un devastator accident nuclear.

"M–am aflat la distanta de 800 de metri de la locul exploziei. Am fost primul moldovean care a participat la lichidarea urmarilor acelui accident. Astfel, toate problemele mele au inceput inca din armata", afirma el. Cu toate ca acel loc devenise unul deosebit de periculos, soldatii in timpul exercitarii misiunilor nu erau imbracati in hainele necesare pentru protectie. In calitate de soldat, Tudor Costin a participat la lichidarea urmarilor exploziei nucleare de la 30 septembrie pana la 13 decembrie 1957. Cei care s–au aflat acolo au fost fortati sa semneze un act prin care confirmau faptul ca vor pastra secretul, in caz contrar urmau sa raspunda cu viata...

"In decembrie 1957 m–am intors acasa. Eram deja bolnav. Nu doream sa ma casatoresc. Maria, viitoarea mea sotie, care suferise si ea in timpul razboiului (in urma unui bombardament ramasese fara un picior) se tinea, insa, scai de mine. Am preintampinat–o ca "nu sunt bun de viata". Ea radea. I–am spus ca daca vrea sa regrete sunt de acord sa ma casatoresc cu ea. Aproximativ dupa un an de la casatorie am inceput sa "ma scald" in sange. Maria nu stia ce se intampla. Plangea...", isi aduce aminte Tudor Costin dupa aproape 50 de ani. Din cauza starii grave de sanatate, dl Costin a fost internat la spitalul din Calarasi, de unde, mai apoi, a fost transportat la Chisinau. "Inghiteam pastile cu pumnii, dar fara rost", ne relateaza batranul. Dupa acest "tratament", desi nu si–a revenit, a fost trimis acasa. Ajuns la gara din Chisinau, de unde trebuia sa ia trenul spre Calarasi, Tudor Costin se gandea sa nu mai plece acasa. Era derutat. "Atunci m–am asezat in genunchi si am inceput sa ma rog: Daca Tu esti, Doamne, tot ce ai facut pe pamant, numai Tu le stii. Tu cunosti unde am fost si ce se intampla cu mine! De aici nu ma mai ridic si nu ma mai duc acasa", deapana firul amintirilor Tudor Costin, afirmand ca, in acel moment, un foc din cer i–a trecut prin tot corpul. "M–am ridicat si mi–am revenit. Am devenit asa cum sunt astazi in fata voastra. Nu am mai avut dureri. De atunci am inceput sa propovaduiesc credinta. Eram si sunt credincios. In perioada totalitara, ne rugam prin paduri, pentru ca toate incaperile erau supravegheate de kgb–isti."

Tudor Costin spune ca era mereu amendat, retinut si chiar arestat pentru credinta. A fost arestat de trei ori, ispasindu–si "pedeapsa" a cate doi–trei ani. "Eram mereu urmarit. Ma condamnau pentru faptul ca luptam impotriva regimului comunist", afirma patimitul.

Costin isi aduce aminte ca fiind pentru prima oara in sala de judecata i–a spus sotiei sale ca, de s–ar lasa de credinta, ar putea fi lasat la libertate. "Atunci ea mi–a aratat un fragment din Scriptura in care se spunea ca ne vom intalni cu totii pe cealalta lume. "Mai bine sa ne intalnim acolo decat sa ne lepadam de credinta pe pamant. Cu totii ne vom intalni Sus... Cu ce vom ramane daca ne dezicem de credinta?", ma incuraja ea. Asa mi–au fost puse catusele si am mers sa–mi fac "datoria" la inchisoare", spune Tudor Costin.

Despre faptul ca, in 1957, sotul sau era la Celeabinsk, exact acolo unde se produsese accidentul nuclear, Maria Costin nu a stiut pana in anul 1996 (!). Atunci intamplarea a facut sa ramana uimita de cele relatate intr–o emisiune televizata. In contextul unui reportaj despre avaria de la Cernobil, se relata despre explozia de la centrala nucleara "Mayak". "Eram la lucru, la livada. Am venit sa iau masa acasa, iar Maria incerca sa–mi povesteasca despre ce a auzit la televizor. Eram flamand si nu aveam timp sa ascult ultimele noutati. Dar auzind despre explozia din Ural, produsa in 1957, mi–a pierit foamea. Tot atunci am mers la comisariatul militar, unde mi s–a spus sa solicit niste acte de la Celeabinsk. Mai tarziu, am primit documentele solicitate, prin care se confirma faptul ca am fost prezent la lichidarea urmarilor accidentului nuclear din acel loc. Adevarat e ca Maria a ramas uimita de secretul pe care l–am pastrat timp de aproape 40 de ani", isi aminteste Tudor Costin.

Pentru a–si apara drepturile, patimitul a batut la mai multe usi. Dupa numeroase obstacole cauzate de birocratia care domina in institutiile de stat din R. Moldova, Tudor Costin a reusit sa se bucure doar de o parte din inlesnirile cuvenite incepand abia cu anul 2000. "Unde mergeam, ma "impiedicam" numai de secretare. Am fost la secretara lui Tarlev. Aceasta m–a trimis la secretara lui Lupu. Am inteles atunci ca birocratia domina. Pana ajunge cel sarac unde are nevoie... Acum am doar niste maruntisuri din tot ce mi se cuvine", spune indignat Costin.

In 1997 patimitului i s–a dat gradul I de invaliditate. Deoarece moldovenii prezenti la explozia din 1957 de la Celeabinsk nu sunt atat de multi, Costin a fost inclus pe lista celor care au suferit in urma exploziei de la Cernobil. Lui i–a fost pusa diagnoza "sindromul Cernobil". Acum el insista sa i se restituie toate prejudiciile, incepand cu anul 1957, atunci cand s–a produs explozia nucleara, si pana in anul 2000. "Cand am revenit din armata ar fi trebuit sa–mi fie eliberat un act prin care sa se confirme faptul ca am dreptul la tratament gratuit. Ca militar, mi–am indeplinit datoria, statul, insa, si–a batut joc de mine. M–a folosit!"

El spune ca a scris si in Parlamentul Rusiei. A apelat, de asemenea, la ex–ambasadorul Federatiei Ruse. Totodata, Costin afirma ca s–a adresat si la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale de unde a primit mai multe raspunsuri. "Eu ii intreb de ce nu primesc pensia, ei imi raspund ca afara bate vantul." A scris, de asemenea si la Parlament, si la Guvern. De cele mai multe ori, insa, s–a impiedicat de indiferenta autoritatilor.

La sectia consulara a Ambasadei Rusiei am fost informati ca Tudor Costin trebuie sa mai trimita o scrisoare pe adresa ambasadorului in care sa–i explice situatia. Ulterior, urmand sa fie organizata o comisie care ar examina cazul.

Vladimir Marit, seful directiei asistenta sociala a Ministerului Sanatatii si Protectiei Sociale spune ca actele legislative ale R. Moldova nu au putere retroactiva. "Cunosc cazul lui Tudor Costin. El beneficiaza de toate inlesnirile posibile. Adevarat este ca nu am mai intalnit o astfel de situatie", afirma Marit. Amintim ca, in ianuarie 1992, Parlamentul R. Moldova a adoptat hotararea "Despre modul de punere in aplicare a Legii privind protectia sociala a cetatenilor care au suferit de pe urma catastrofei de la Cernobil". Accidentul de la Cernobil s–a produs in 1986.

Costin spune ca a depistat un fenomen specific pentru R. Moldova. In urma exploziei de la Cernobil au aparut multi dintre cei care se bucura de privilegii fara a fi luat parte la lichidarea efectelor accidentului nuclear din 1986. In urma exploziei de la Celeabinsk, in R. Moldova, in afara de Tudor Costin sunt alte 12 persoane care au parte de aceleasi inlesniri. Acesta afirma ca ii cunoaste doar pe doi dintre ceilalti 12.

La fel de specific este si disparitia diverselor ajutoare umanitare venite de peste hotare si care sunt destinate celor afectati de exploziile nucleare. Costin afirma ca, spre deosebire de R. Moldova unde pensia nu ajunge nici la 100 de dolari, in strainatate celor care au participat la lichidarea efectelor accidentelor nucleare le revin lunar cate 200 — 300 de dolari.

"Daca nu as fi semnat acel act secret in 1957, in 1992, atunci cand se vorbea despre accidentul de la Cernobil, as fi putut sa pun si eu in discutie problema exploziei de la Mayak. Am ezitat sa risc sau nu", spune Tudor Costin.

P.S. In afara de explozia din 1957, intre 1949 si 1956, statia nucleara de la Mayak a pompat deseuri radioactive in raul Tecia, respectiv in apa de baut si menajera ce asigura nevoile localnicilor. Iar in 1967, praful radioactiv de la lacul Karaki a fost imprastiat de o tornada pe teritoriul locuit de 40 mii de oameni. Din aceasta cauza, in fiecare an, in regiunea Celeabinsk se inregistreaza peste 13 mii de cazuri noi de cancer si peste 8 mii de decese, numarul crescand mult in ultimii 50 de ani. Toate aceste accidente au avut jirul "secret" pana la sfarsitul anilor '80. Timp de aproximativ 40 de ani, oamenii nu au stiut ca pamanturile lor sunt contaminate cu o radioactivitate mortala!

Anastasia NANI