Duminica, Ucraina intra in alegeri generale. O duminica in urma trecea prin alegeri prezidentiale Belarus. La un interval dintre doua duminici, doua evenimente politice extrem de importante pentru destinele politicii in regiune. Faptul ca alegerile din Belarus, cu scorul de 82% in favoarea lui Lukasenko, nu au generat, cel putin la prima etapa, nici un fel de cataclisme politice pe plan intern si international este o dovada in plus ca Ucraina are de jucat un rol extrem de important in procesul de reconstructie politica a sud–estului Europei. Belarus mai poate ramane pe planul doi, Ucraina — nu. Alegerile de duminica din Ucraina au importanta ultimei miscari pe tabla de sah a geopoliticii regionale, in dependenta de care ori trecem Nistrul, asistati de SUA si UE, ori ramanem, pentru o noua runda de asteptari incerte, dincoace de mal. Faptul ca duminica interesele Rusiei si ale Occidentului se vor incrucisa din nou, ca si in alegerile prezidentiale din 2005, rezulta si din conferinta de presa a Ambasadorului Federatiei Ruse la Chisinau N. Reabov, care nu ascunde ca interesele Rusiei in Transnistria raman o prioritate politica a ei, ceea ce inseamna mentinerea sub control politic in regiune atat a R. Moldova, cat si a Ucrainei. Rusia se limiteaza deocamdata la declaratii. Dar, in cazul in care pierde partida electorala de duminica, nu–i exclus ca Moscova sa accepte o reescaladare a situatiei la Nistru, intrucat aceasta poate conveni doar Rusiei. Romaniei aflata in prag de aderarea la UE — nu, Moldovei, desi naufragiata de conflictul transnistrean si ratacita intre CSI si UE — tot nu si, evident "nu" si pentru Ucraina, care, in sondajele de opinii, ramane proeuropeana si proatlantica. Cu trecerea timpului si avansarea, fie si problematica, a SUA si UE spre rasarit, Rusia resimte tot mai mult nevoia de Ucraina pentru refacerea situatiei pe flancul politic de sud–est. Asa ca alegerile generale din 26 martie sunt deopotriva de importante atat pentru Ucraina, cat si pentru R. Moldova.

Alegerile de duminica din Ucraina ar putea repeta precedentul postelectoral moldovenesc–2005. Exista cateva argumente care inspira optimism vizavi de castigarea partidei electorale, evident nu fara compromisuri, de catre V. Iuscenko. Electorala–2006 nu are duritatea celei din 2005, partidele cu greutate politica sunt mai echilibrate in declaratii, Timosenko si–a revenit din socul anti–Iuscenko, Moroz nu are sansa, dar nici motivele sa evadeze din blocul proprezidential, iar Ianukovici la Kiev, ca si Voronin la Chisinau, a devenit mai santajabil decat era in 2005. Posibilele evadari, disocieri si reasocieri vor exista, la sigur, si aici pentru ca situatia politica din Ucraina, mai mult chiar decat cea din Moldova, nu are motive sa degenereze in criza parlamentara si alegeri repetate. Este foarte important sa tinem cont ca, desi cu intarziere, dar au avansat vizibil relatiile Kievului cu Bucurestiul si Chisinaul. In regiune se profileaza tot mai evident un nou triumvirat politico–economic proeuropean Bucuresti–Kiev–Chisinau, ceea ce, in cazul alegerilor de duminica, ar putea reorienta votul ucrainenilor din R. Moldova si Romania, dar si al romanilor din Ucraina, spre partida Iuscenko. Cea mai importanta sursa de optimism, insa, ramane actul de la Nistru din 3 martie. Faptul ca V. Iuscenko, in plina campanie electorala, "intoarce armele" impotriva Tiraspolului si Moscovei si accepta un nou regim vamal pe segmentul transnistrean al frontierei moldo–ucrainene, este un prim semnal ca alegerile in Ucraina sunt sub controlul puterii. Evident, nu fara acoperire externa. Dar ce se face azi in sud–estul Europei sau in alta parte a Europei fara acoperire externa? Asta–i regula de joc, pe care, inclusiv la Chisinau in aprilie 2005, unii au acceptat–o de bunavoie, altii de nevoie, dar ea, oricum, s–a dovedit a fi, pe parcurs, una favorabila procesului de iesire din prizonieratul dictaturii filoruse. Este de asteptat ca puterea de la Kiev sa–si fi pus la punct, din timp, calculele electorale si, mai ales postelectorale, reiesind din experienta Chisinaului si sa–si fi asigurat alternativele. Coalitia postelectorala–2005 de la Chisinau este, in acest sens, un fapt implinit. Da, cu multe riscuri, da, cu mult dezavantaj pentru partidele din coalitie, da, cu mult scepticism si deceptie pentru electorat. Dar si cu efect, cu un efect care abia incepe. Sigur, putea fi cu mai putine deziluzii, dar asta in cazul in care la putere nu ar fi fost comunistii. Ucraina in acest sens este mai avantajata. Ea nu are comunistii la guvernare.

Petru Amariei