Persoanele care au provocat cel mai grav accident rutier din anul 2005, soldat cu decesul a patru membri ai familiei Diaconu din Vulcanesti, raman nepedepsite. Ion Diaconu, capul familiei decedate, este plin de disperare si de datorii financiare. Lilia, singura care a supravietuit accidentului, are nevoie de tratamente speciale.
Ion Diaconu este originar din comuna Costesti, r. Ialoveni. Dupa ce s–a casatorit cu Eugenia, au plecat sa locuiasca in r. Vulcanesti. Aveau o viata linistita. Din rodul dragostei lor s–au nascut patru copii. Isi cresteau odraslele, isi imaginau cum vor fi cand vor ajunge deja mari, fiecare la casa si cu familia sa. Totul — pana intr–o dimineata de vara, cand Eugenia isi lua cei patru copii, plecand la cules visine. Nu s–au mai intors... In seara zilei de 26 iunie, in jurul orei 21, cand reveneau acasa, Iurie Gavris, aflandu–se in stare de ebrietate la volanul unui automobil, a lovit–o in plina viteza pe Eugenia si pe copiii ei. In urma impactului, mama si trei copii au murit pe loc: Ionel de 10 luni, Valentina de 12 ani si Aliona de 8 ani... Lilia, de 10 ani, a fost transportata in stare de urgenta la spital. Este singura care a supravietuit accidentului.
Ion Diaconu:
"In urma accidentului mi–am pierdut intreaga familie. E de nedescris durerea mea... Persoanele vinovate nu m–au ajutat nici pana azi cu nimic. Este adevarat, a doua zi dupa tragedie, de mine s–a apropiat tatal baiatului. Mi–a dat o mie de lei. Atunci mi–a spus ca nu are mai multi. Eu, insa, doar pentru a lua cadavrele de la morga, a trebuit sa platesc 2000 de lei. De fapt, partea vinovata de accident trebuia sa suporte toate cheltuielile legate de inmormantare. Mai tarziu, desi imi era greu sa ma ocup de calcule, am adunat toate bonurile de plata. Le–am aratat, dar ei mi–au spus ca sumele sunt prea mari. Pentru a–mi inmormanta familia am avut nevoie de 16 000 de lei. Doar pentru paine a trebuit sa platesc aproape 4000 de lei. Am ramas fara cei dragi, dar si impovarat de datorii. Acum locuiesc la gazda. Trebuie sa–mi intretin fiica de zece ani, singura care a mai ramas in viata.Umbla la scoala, este in clasa a III–a. A suportat foarte greu accidentul, dar mai ales pierderea mamei, a surorilor si a fratelui sau. A fost si ea in stare grava, incat nimeni nu credea ca va supravietui. A avut numeroase fracturi si traume. Imi este foarte greu, deoarece Lilia are nevoie de un tratament special, iar acum in nici un spital nu ai ce cauta daca nu ai bani. Desi a trecut ceva timp de atunci, continua sa–i fie frica sa mearga la mormantul mamei sale.
Nu–i usor, dar incerc sa caut explicatii ale celor intamplate. Martorii accidentului spun ca nu a fost doar o masina, ci doua. Tinerii veneau de la o petrecere si se intreceau in viteza.
Am dat in judecata familia tanarului. Cer despagubiri in suma de 250 mii de lei, desi, credeti–ma, aceasta suma este prea mica pentru pagubele materiale si morale care mi–au fost pricinuite in urma decesului al celor dragi. Cheltuielile, chiar si in prezent, sunt foarte mari: judecata, avocatul, spitalizarea copilului.
La judecata am fost sfatuit sa nu iau un avocat din Vulcanesti, deoarece este posibil ca familia vinovatului sa–l mituasca. Mi–am gasit un avocat din Cahul, insa acela, chiar in ziua procesului, fara a ma avertiza, nu s–a prezentat la judecata. Mai tarziu am inteles ca a fost mituit...
Din partea mea nu am nici un martor, pentru ca oamenilor le este frica sa spuna ce au vazut in momentul accidentului. Din partea lor, insa, sunt foarte multi martori, vreo 15, toti cati au fost in doua masini. Ei sustin ca, dupa accident, au dus copiii la spital, lucru neadevarat. Noaptea, cand am fost chemat la urgenta, soferul de la Spitalul din Vulcanesti mi–a spus ca el a fost cel care a dus copiii la spital. Sa nu uit. In raportul politiei este scris ca viteza masinii era de 67 de km. Sa spuna cei care inteleg in tehnica: oare cu 67 de km pe ora poti omori patru persoane?
Din ziua accidentului nu am primit nici un ajutor de la nimeni. Procesul de judecata dureaza deja o jumatate de an, dar nu stiu care va fi rezultatul. Toata lumea se comporta de parca nu s–a intamplat nimic. De parca viata a patru oameni poate fi stearsa cu usurinta.
Abia de ma mai pot intretine. In prezent lucrez la un magazin alimentar. Am datorii in suma de 7 500 de lei. Multumesc oamenilor de buna–credinta din sat care m–au ajutat. In viitor, poate, voi incerca sa ma intorc acasa, la Costesti."
Elena Diaconu, matusa Liliei:
"Il inteleg ca ii este foarte greu. Nimeni nu are cu ce sa–l ajute. Ii spun sa ia copilul si sa se intoarca la Costesti. Aici, cel putin, are o casa parinteasca, in care poate trai. Acolo a ramas fara familie, fara casa, fara masa. Va dati seama in ce stare sufleteasca se afla? Tot ce il mai tine la Vulcanesti sunt datoriile pe care trebuie sa le restituie oamenilor. Din cauza datoriilor, nu poate pleca de acolo."
Elena Mereacre, presedinta Organizatiei obstesti "Compasiune" din Costesti a fost cea care i–a promis lui Ion Diaconu sa–l sprijine in solutionarea problemelor:
"Copilul ramas in viata va fi luat sub protectia centrului nostru. Il cunosc pe Ion Diaconu. Este un om muncitor si foarte bine pus la punct. Merita o sansa, pentru ca si asa este necajit. Nu sunt de acord cu felul in care este tratat de autoritati. Cum pot sa–l lase intr–o astfel de situatie? Are foarte multe datorii. Iar 16 000 de lei pentru inmormantarea a patru persoane este foarte putin. La noi, la Costesti, la sigur ca l–ar fi costat mai mult."
Diana RAILEANU