S–a incheie prima saptamana a Postului Mare care mi–a lasat o stare de spirit similara subiectelor de mai jos. Le–am fixat pentru ca m–au cuprins prin surprindere. Am construit un colaj despre stari. Fiecare are un mesaj. Putin imi pasa daca va fi receptat sau ba. Pentru mine au fost 7 zile dupa care am vrut sa spun ca nu intotdeauna tinem minte ce a spus cutare sau cutare, ce a facut sau cum a facut omul, prietenul, fratele. Memoria pastreaza starea pe care ne–a declansat–o, sentimentele provocate de cineva.

1.VINDECAREA ORBULUI LA IERIHON

Pe cand se apropia Isus de Ierihon, un orb sedea langa drum si cersea. Cand a auzit multimea trecand, a intrebat ce este. I–au spus: "Trece Isus din Nazaret". Si el a strigat: "Isuse, fiul lui David, ai mila de mine!" Cei care mergeau inainte il certau sa taca, dar el tipa si mai tare. "Fiul lui David, ai mila de mine!" Isus s–a oprit si a poruncit sa–l aduca la El. Si, dupa ce s–a apropiat, l–a intrebat: "Ce vrei sa–ti fac?" "Doamne, a spus el, fa sa–mi capat vederea". Si Isus i–a zis: "Capata–ti vederea, credinta ta te–a mantuit". Numaidecat orbul si–a recapatat vederea si a mers dupa Isus, preamarindu–L pe Dumnezeu. Toata multimea, cand a vazut cele intamplate, i–a dat lauda lui Dumnezeu. (Predica Parintelui Valerian)

2. INTELECTUALUL, INTRE PAINE SI ZIAR

In fiecare zi, barbatul venea la liceu sa–si ia acasa copilul. Ne propteam de pervazul geamului si asteptam sa se termine lectiile. Eu imi scoteam cartea (la acel moment era "Cartea rasului si a uitarii" de Milan Kundera), iar dl G.M. citea ziarul "Flux". In una din zile n–am rezistat si i–am zis: " Sunteti unul dintre simpatizantii PPCD, cititi doar "Fluxul"". "E mai ieftin si pot sa–mi permit sa rup cate un leu din bugetul modest al familiei mele. Ma bucur, sunt un fericit daca am de paine si de un ziar." Adevarat, avea in fiecare zi si o franzela in maini. G.M. era inginer–programator la o institutie medicala. Avea un salariu modest, dar se descurca. Sotia ii plecase in Portugalia si el il crestea pe Marius. Iata toata povestea acestui om. Il tot urmaream, imi placea prezenta lui, a intelectualului plasat intre paine si ziar. L–am intalnit pe 8 martie la usa liceului. Ne–am salutat ca doua vechi cunostinte. G.M. nu mai venea cu ziarul sub brat. "Niste tradatori. Mi–au surpat ultima farama de credinta, ultima mea speranta ca baiatul meu va trai altfel. Pentru Moldova, votul de la 4 aprilie a fost ca si 11 septembrie pentru americani." Am incercat sa–i spun despe situatia la acel moment, nici nu a stat sa ma asculte, m–a privit cu suspiciune. De atunci il mai vad, a ramas cu painea cea de toate zilele pe care o duce sub bratul stang, iar in dreapta il tine strans de mana pe Marius. (Mesaj pentru un prieten)

3. CERSETORUL, INTRE BANI SI PAINE

Gerul i–a manat si pe cersetori prin interioarele cladirilor, blocurilor. La usa Catedralei Metropolitane totusi mai stau maini intinse. Incerc sa strabat Aleea Mainilor Cersetoare, dar nu pot. Atunci, vine "salvarea", scot cei doi covrigi cu mac inca fierbinti si–i intind femeii cu copil in brate. Ii ia. O aud strigandu–mi din urma: "Da niste banuti, da–mi niste bani, de bani am nevoie." Simt aroma covrigilor cu mac, inca fierbinti… (Stare din ziua in care am regretat un gest)

4. DORINTA DE A TRAI

Follereau (initiatorul miscarii "Feu et lumiere /foc si lumina)") se afla intr–o leprozerie dintr–o insula din Pacific. O atmosfera ingrozitoare domnea acolo: numai cadavre ambulante, disperare, manie, rani, plagi si mutilari groaznice. Dar, cu toate acestea, printre atatea pustiiri, un batran bolnav isi pastra ochii surprinzatori de luminosi si surazatori. Suferea in trup ca si nefericitii sai tovarasi, dar se arata atasat de viata, fara disperare, aratand blandete in raporturile cu ceilalti. Curios, in fata acestui miracol al vietii, in infernul leprozeriei, Follereau a dorit sa–i caute explicatia: ce anume putea sa dea atata dorinta de a trai acelui bolnav, crunt lovit de soarta? L–a abordat in chip discret si a descoperit ca intotdeauna, la rasaritul soarelui, batranul se tara spre zidul ce inconjura leprozeria si privea o femeie, batrana si ea, cu chipul brazdat de cute fine, cu ochii plini de blandete. Femeia nu vorbea, ci lansa numai un mesaj tacut si discret: un suras, iar omul se lumina la vederea acelui suras si raspundea la fel. Dialogul mut dura cateva clipe, apoi batranelul se tari inapoi spre baraci. Aceasta se intampla in toate diminetile si era un fel de comuniune zilnica. Leprosul alimentat si intarit de acel suras, putea sa suporte o alta zi si sa reziste pana la o noua intalnire, cu acel suras de pe chipul femeii. Cand Follereau l–a intrebat, leprosul i–a raspuns: "Este sotia mea!" Si, dupa un moment de tacere: "Inainte de a fi venit aici, m–a ingrijit in secret, cu tot ceea ce reusea sa gaseasca. Un vrajitor i–a dat o pomada, iar ea in fiecare zi imi ungea fata cu ea, lasand numai o mica parte neunsa, ca sa ma poata saruta. Dar totul a fost inutil si atunci m–au luat si m–au adus aici. Ea, insa, m–a urmat si cand o revad in fiecare zi, numai de la ea aflu ca sunt inca viu si numai pentru ea imi place sa mai traiesc." (Mesaj de la Vladimir. 8 martie 2006)

5.MILOSEVICI: DRAMELE SECOLULUI XXI

In inchisoarea de la Haga a murit (s–a sinucis?!) Slobodan Milosevici, fostul presedinte al Iugoslaviei. Lupta se da intre membrii familiei, conducerea Serbiei si a Rusiei pentru locul unde va fi inmormantat. Unde, in pamantul carei tari vor fi intoarse ramasitele pamantesti ale fostului lider sarb? Pentru o parte de lume Slobodan Milosevici este un erou national: a condus tara pe parcursul a trei razboaie, cel din Croatia, cel din Bosnia si cel din Kosovo. Pentru alta parte de lume, este un criminal — a fost pus sub acuzare de Tribunalul pentru crime de razboi de la Haga sub invinuirea de genocid si crime impotriva umanitatii. Oare ce forta diseaca cu atata cruzime ceea ce, initial, Creatorul a zidit dupa o geometrie perfecta? (Drama politicianului contemporan)

Antonina SARBU