Calvarul meu

Sunt veteran de razboi al Armatei Romane. Am trecut prin multe chinuri ale vietii. La 28 iunie 1940, in ajunul razboiului, eram gata de lupta la Vadul lui Voda, pe Nistru. Regimentul 6 de graniceri, din care faceam parte, a primit ordin sa treaca Prutul in 24 de ore. In 1941, pe timp de razboi, fiind voluntar, am ajuns pana la raul Bug. In 1943–1944 am facut scoala de subofiteri in Germania. Din septembrie 1944 si pana in februarie 1945, eram in cadrul regimentului Mihai Viteazul, care se gasea in Austria. Am luptat in Transilvania (Romania), contra Armatei Rosii. Din februarie 1945 pana in aprilie 1945, am luptat in Germania tot impotriva sovieticilor, unde am si cazut prizonier. Asa s–a intamplat ca, peste o zi, am reusit sa evadez. M–am confruntat cu cinci lagare de filtrare: la americani — o luna, la englezi — 5 luni, la sovietici, in Germania, la polonezi, in Polonia si iar la sovietici — in Polonia. Ulterior, am fost surghiunit in Siberia. Am fost eliberat in aprilie 1952. Intorcandu–ma la Chisinau, chinurile mele au continuat. Ani in sir nu ma puteam angaja la lucru. Dupa controlul dosarului meu, completat de trei organizatii si, desigur, de KGB, directorii la care ma adresam imi spuneau ca nu am dreptul sa fiu primit la lucru. In destinul meu a jucat un rol important si biografia tatalui meu, fost deputat in Sfatul Tarii.

Astfel, si pe timp de pace, si pe timp de razboi, viata mea a fost plina de suferinte. Din aceasta cauza eu condamn regimul comunist pentru violarile masive ale drepturilor omului prin omor, foamete, expulzarea sutelor de mii de basarabeni in Siberia si in alte locuri indepartate.

Sunt solidar cu profesorii de istorie care lupta pentru a interzice predarea Istoriei integrate, pe care ne–o servesc cu forta comunistii.

Simion Hachi,
veteran de razboi al Armatei Romane