La cei peste 80 de ani ai sai, Olga Golub, originara din satul Cernoleuca, r. Donduseni, este nevoita sa caute adevarul prin instantele judiciare pentru a recapata bunurile familiei sale supusa represiunilor in anul 1949.
Desi Guvernul R. Moldova a adoptat si o hotarare speciala cu privire la restituirea averii persoanelor represate, recuperarea valorii ei si achitarea compensatiilor victimelor regimului comunist mai ramane o problema.
In 1949, Olga Golub, pe atunci Botnari, impreuna cu parintii sai Maria si Mihai, au fost printre sutele de mii de victime ale regimului comunist totalitar de ocupatie. Drept consecinta, familiei Botnari i–au fost confiscate toate bunurile, printre care casa de locuit, constructiile auxiliare, alte averi in valoare de 309 500 de lei.
Pentru a recupera valorile confiscate ilegal, in 2002, Olga Golub a apelat in instanta de judecata. "Pana in prezent dosarul a fost examinat de mai multe ori la judecatoria Donduseni, insa de fiecare data Curtea de Apel Balti restituia cauza spre reexaminare. "Timp de 4 ani am fost nevoita sa parcurg in zadar calea de 500 km tur–retur, pentru ca locuiesc la Ghidighici, la niste cunoscuti, pensionari ca si mine", spune indignata Olga Golub.
Cererea a fost scoasa de pe rol
La 20 decembrie 2005, Curtea de Apel Balti a trimis din nou cererea Olgai Golub la Donduseni. "Am rugat sa nu ma mai poarte atata pe drumuri, pentru ca am peste 80 de ani si nu–mi mai permite nici sanatatea, nici buzunarul". Olga Golub spune ca a asteptat pana la 15 februarie curent si, vazand ca nu primeste citatie, a telefonat la Judecatoria Donduseni. Aici, a fost anuntata ca cererea sa a fost scoasa de pe rol pe motiv ca nu s–a prezentat la proces. In urma acestei hotarari, patimita nu a primit nici un act prin care sa se confirme ca cererii sale nu i s–a dat curs.
Solicitata de Ziarul de Garda, presedinta Judecatoriei Donduseni, Lucia Danilisin, a declarat ca Olga Golub nu s–a prezentat la proces, precizand ca nu este obligata sa ne raspunda din ce cauza, totusi, Golub nu a fost citata in instanta. La randul sau, judecatorul Pavliuc a declarat ca nu are timp sa comunice cu presa.
Unde–s banii?
Olga Golub isi aminteste ca, timp de trei ani, pe parcursul procesului, nici un reprezentant al Primariei sau al Consiliului Raional nu a recunoscut faptul ca i–a fost intoarsa datoria sau ca banii au fost transferati la Banca de Economii din Donduseni. La 1 iunie 2005, insa, reprezentantii Primariei si al Consiliului Raional au declarat ca in martie 1990, printr–un oarecare act cu numarul 279, a fost facut un transfer de 7 mii de ruble la Banca de Economii din Donduseni, pe contul Olgai Golub. "Am fost nevoita sa merg de cateva ori la banca, dar acolo am aflat ca nu a fost facut nici un transfer. In decizia judecatii de la 1 iunie 2005 sunt multe nuante inventate si fara probe. Sunt indignata de comportamentul judecatorilor din Donduseni. Prin aceste fapte se demonstreaza ca se incearca tergiversarea examinarii complete a dosarului", afirma patimita.
Totodata, ea spune ca in decizia de la 01.06.2005 s–a incercat invocarea mai multor argumente prin care se "demonstra" ca toate datoriile i–au fost intoarse si ca anume colhozul "Zorile", caruia i–au fost transmise toate bunurile de catre cetatenii supusi represiunilor politice, si–a achitat datoriile fata de Olga Golub. Potrivit unor oficiali, insa, Olgai Golub i–ar fi fost frica sa ia banii.
Asigurarea cu spatiu locativ — situatie dificila in Chisinau
Conform Directiei Generale Locativ–Comunale si Amenajare a mun. Chisinau, pentru imbunatatirea conditiilor locative, Olga Golub se atesta cu nr. 13 in randul prioritar al persoanelor reabilitate din cadrul Preturii sect. Centru. In conformitate cu "Regulamentul privind repartizarea spatiului locativ din R. Moldova", spatiul locativ se elibereaza cetatenilor in conformitate cu numarul de succesiune.
In mai multe raspunsuri primite de Olga Golub de la Directia Generala Locativ–Comunala si Amenajare este specificat faptul ca, in mun. Chisinau, s–a creat o situatie extrem de dificila in problema asigurarii cu spatiu locativ a persoanelor care dispun de acest drept (!), deoarece procesul de privatizare a redus considerabil fondul locativ de stat.
Cu merite si legitimatii, urmeaza sa mai caute dreptatea
"Sunt intrebata adesea de ce nu sunt ajutata de copii. Am avut o fiica Ala care a decedat in 1973. Era un copil exceptional. A avut cele mai bune rezultate la studii. Din pacate, soarta a fost nemiloasa cu ea. Ala s–a imbolnavit de leucemie. Am incercat sa o vindecam, procurand cele mai bune medicamente, dar a fost prea tarziu", isi aminteste cu lacrimi in ochi femeia. "Mai am un fiu care s–a stabilit cu traiul in Romania. Dar nici lui nu–i merge prea bine. Si el s–a imbolnavit. Are multe probleme. Cine sa ma ajute acum?" Olga Golubciuc spune ca i s–a propus sa mearga la azil, ea insa a refuzat. "Eu nu stau la pat. Am aflat de pe la cunoscuti ca acolo este o situatie groaznica. Nu vreau la azil. Chiar nu se va gasi macar o camera cat de mica pentru mine ca sa am unde sa pun un pat, al meu?", se intreaba disperata Olga Golub.
Ca si multi alti cetateni ai fostei URSS, Olga Golub a avut de suferit si in urma depunerii la banca a rublelor rusesti. Ea a depus 132 mii de ruble, iar dupa devalorizare s–a ales cu 132 de lei.
"Nu–mi trebuie multe averi. Acum, dupa ce am pierdut tot ce am avut si ce mi–a apartinut, mi–as dori sa am macar un colt al meu", spune femeia.
Timp de mai bine de 40 de ani, Olga Golub a fost profesoara de limba si literatura romana. Ea este posesoarea mai multor diplome de merit. Una dintre cele mai noi prevede ca posesorul acesteia are dreptul la inlesniri stabilite de Legea R. Moldova privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Cu toate acestea, la cei peste 80 de ani ai sai, Olga Golub urmeaza sa mai caute adevarul prin instantele judiciare.
Peste zece mii de victime confrunta astfel de probleme
Valentina Sturza, presedinta Asociatiei Fostilor Deportati si Detinuti Politici din R. Moldova, spune ca peste zece mii, numarul aproximativ al victimelor represiunilor care au ramas in viata, se confrunta cu probleme de acest ordin. "Am apelat de mai multe ori si la Guvern, si la Parlament, dar nu avem nici un rezultat pana in prezent. Am fost si la Ostapciuc, si la Postoico, dar… Din partea statului nu avem nici o sustinere. Ne–au fost luate si indemnizatiile pe care le–am avut! Inca in 1992, fostul ministru al Justitiei a spus ca pentru restituirea averii celor represati, a fost alocata suma de 2 miliarde 5 mii de lei", afirma Valentina Sturza, spunand ca si ea se judeca timp de patru ani pentru a recapata bunurile familiei sale.
P.S. Acum o saptamana, in Parlament, urma sa fie propusa spre examinare Legea despre restituirea prejudiciilor victimelor regimului comunist. Majoritatea parlamentara a votat impotriva introducerii acestui proiect de lege pe ordinea de zi.
Anastasia NANI