Dupa ce au parcurs toate caile juridice de atac in R. Moldova, Miscarea Refugiatilor Transnistreni a apelat la CEDO, depunand o cerere impotriva Guvernului. Este unul dintre numeroasele cazuri de incalcare a drepturilor omului supermediatizate, dar aruncate la cos de catre autoritati. Din 1992, refugiatii locuiesc supraaglomerati intr–un camin de la Ciocana. Desi inca din anul 1993, a fost adoptata Hotararea Guvernului nr. 658 cu privire la asigurarea cu spatiu locativ a persoanelor fortate sa paraseasca locul de trai, si pana astazi problema ramane suspendata.
Asemenea cazuri de abuzuri ale drepturilor omului sunt mediatizate cu nemiluita. In conditiile in care guvernantii si–au asumat obligatiuni in context international, chiar si prin intermediul Planului R. Moldova — UE, in care un capitol aparte il ocupa situatia drepturilor omului si obligatiunea de a remedia acest mare impediment in alinierea la tarile europene cu o bogata traditie democratica, obiectivul principal ar fi ca R. Moldova sa devina atractiva pentru propriii ei cetateni.
In fiecare an, 10 decembrie este aniversata in intreaga lume ca Ziua Internationala a Drepturilor Omului. E ziua in care, in mod special, ne intrebam daca si la noi este posibil sa fie constituit vreodata un stat de drept, democratic si social, cu o libera dezvoltare a personalitatii, unde dreptatea si pluralismul politic ar fi garantate.
Dupa consumarea celui de–al doilea razboi mondial, ansamblul drepturilor omului dobandeste o dimensiune internationala. Au fost adoptate de catre state, in cooperare si sub patronajul ONU si CE Declaratia Universala a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948) si numeroase conventii internationale. Declaratia drepturilor omului si cetateanului vrea sa consacre ideea ca "oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi".
Relatiile dintre putere si mass–media, cu referire speciala la presa scrisa, au format obiectul de preocupare al Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, precum si al unor rezolutii ale Comitetului de Ministri al APCE. Trecerea de la mass–media de comanda la mass–media libera inca nu s–a realizat in totalitate in Moldova.
Programul ONU pentru drepturile omului situeaza educatia si informarea printre factorii importanti de promovare a drepturilor omului. Problematica drepturilor omului este reflectata partial in presa din R. Moldova, deoarece este o tara unde mass–media oficiala este cenzurata, iar celelalte institutii mediatice, pretins independente, functioneaza extrem de greu in conditiile lipsei unor investitii permanente in activitatea lor. Putinele ziare de orientare democratica, deseori influentate la randul lor, reusesc, totusi, sa identifice numeroase abuzuri ale drepturilor omului.
Doar jurnalistii, in mare parte, alaturi de alte institutii, contribuie la educarea pentru drepturile omului in R. Moldova. Libertatea informatiei si expresiei se respecta cu jumatati de masura. Problema fundamentala pe care presa de la noi inca nu are tupeul s–o ridice, nu doar formal, este aceea a independentei presei fata de putere, a transformarii lor intr–un serviciu public. Despre sistemul de protectie al jurnalistului nici nu poate fi vorba la noi.
Desi ziaristii se preocupa de incalcarea drepturilor tuturor categoriilor sociale, deseori uita de propria lor situatie, exceptand anumite organizatii media care se intretin bine mersi din fonduri externe, dar care uita cum este sa fii meserias in R. Moldova. Acestea destul de putin se refera la conditiile travaliului jurnalistilor din presa, deseori neremunerati si pusi in sute de pericole.
Ziaristii sesizeaza in permanenta opinia publica asupra situatiei precare in acest domeniu, in special in raioanele de est ale tarii. De obicei, mesajele presei nu au impactul scontat. Problemele raman aceleasi. Doar atunci cand presa va deveni cu adevarat o putere, cand va avea un impact asupra deconspirarii si inlaturarii abuzurilor suferite de cetateni, vom putea discuta despre impactul social, dar si educativ, pe care mass–media il poate avea.
Atata timp cat, chiar in prezent, persoane despre abuzurile carora a scris presa, candideaza la inalta functie de primar, nu poate fi vorba despre un stat de drept. Chinurile presei sunt readuse in atentie de numeroase institutii media, reprezentantii carora, ani de zile, lupta cu marii corupti din Moldova, insa nu au nici o putere in schimbarea situatiei.
Sa nu uitam ca presa poate crea si modela mentalitatile. Marele savant roman Nicolae Iorga atentiona inca la inceputul secolului trecut: "Noi am avut o presa careia ii datoram in mare parte constiinta publica pe care o avem in momentul de fata. Constiinta aceasta publica nu au facut–o cartile in trei volume, fiecare de cate cinci sute de pagini, si n–a facut–o nici catedra de chimie, si nici catedra de matematici, nici cea de literatura latina si nici cea de limba greaca. Constiinta publicului a format–o aceasta presa, cat a fost si cum a fost".
Angelina OLARU