Cele mai autoritare institutii ale statului nu respecta legea cu privire la petitii. De la un caz la altul, instantele dau raspuns la petitii in niste formule tehnice, formale, care nu pot solutiona problema decat ipotetic. Petitionarii incomozi sunt ignorati, pur si simplu, fiind lasati de autoritati fara vreun raspuns. Acest mod de tratare a demersurilor cetatenilor, le complica petitionarilor inzecit problemele…

Recent, un angajat al Departamentului Vamal (DV), Pavel Melnic, a actionat–o in judecata pe Valeria Sterbet, presedinta Curtii Supreme de Justitie (CSJ), pe motiv ca, din aprilie 2005 si pana in prezent, nu i se raspunde, nici macar formal, la solicitarea sa de a–si primi extrasul deciziei de judecata in care este vizat in calitate de reclamant. Melnic intentioneaza sa atace pe cai extraordinare sentinta in cazul sau. De mentionat ca legea obliga instantele sa elibereze partilor, in termen de 10–15 zile, orice hotarare de judecata. In cazul respectiv, in calitate de parat figureaza conducerea DV. Curtea de Apel i–a dat castig de cauza reclamantului, CSJ, insa, decide nici sa nu–i dea la mana copia acestei hotarari justitiare pe care solicitantul o considera ilegala, intentionand sa o atace in instanta ierarhic superioara. Din cauza ca responsabilii cancelariei CSJ refuzau sa i–o ofere, Pavel Melnic a adresat aceeasi cerere, in cateva randuri, personal presedintei CSJ, Valeria Sterbet. Au trecut 7 luni de la emiterea hotararii de judecata, dar Melnic asa si nu a primit vreun raspuns, fie si pripit, precum li–e stilul…

"Celovek ato leghenda", zice Pavel Melnic despre sine, in calitate de sursa indubitabila in subiectuil dat, dar si despre oameni in general… De mentionat, insa ca "legenda sa de a fi" este ca e singurul angajat vamal care, din functia de inspector principal al sectiei tranzactii economice externe a DV, vorbeste deschis si prin exemple concrete despre faradelegile care au loc zilnic in cadrul instututiei in care este angajat. Despre cazurile de coruptie de la vama, care i–au devenit cunoscute personal, Melnic a facut dezvaluiri in presa, la Procuratura, SIS si le–a "ridicat" in fata colectivului sau si a sefului, Nicolae Valcu, la adunarile din cadrul DV. A ajuns sa le reclame si in instanta de judecata. Intr–una din cauze, Curtea de Apel i–a dat castig, ca apoi, in aceeasi cauza, CSJ sa hotarasca viceversa. "Prin refuzul de a–mi elibera hotararea si de a–mi raspunde la petitii, CSJ isi tradeaza interesul pe care l–a avut de a decide in favoarea DV, decizie coordonata din timp cu seful DV si cu alti factori de la guvernare", conchide constant Pavel Melnic.

Concomitent, cauzele pentru care Melnic lupta in organele de drept inscriu un pericol social comun si nu unul personal. Intr–una dintre cauze (n.r.: ele ajungand sa fie mai multe, deoarece dupa prezentarea probelor pe marginea unor fapte ilicite care au loc la vama, directorul DV, Nicolae Valcu, l–a rasplatit cu un "stroghii vigovor") inspectorul dezvaluie un grav caz de coruptie comis de colegii sai in complicitate cu clienti din lumea businessului. Cazul a avut loc in aprilie trecut. In cadrul verificarii marfii, inspectorul Melnic descoperi ca certificatul igienic prezentat de firma moldo–germana "Tip–Top" este unul fals. Despre fals, il instiinta imediat pe seful biroului vamal in care activeaza (din Zona Economica Libera "Expo–business–Chisinau"), Vladimir Banari. A urmat investigarea cazului la Centrul National Stiintifico–Practic de Medicina Preventiva care eliberase documentul. Atunci s–a si constatat ca certificatul fusese falsificat de agentul firmei, Lidia Cornegruta. Actele originale fusesera xeroxate, fiind suplimentate cu denumirile altor marfuri care, din cauza unor nereguli, nu puteau fi aratate la vama. Aceleasi documente contineau amprentele unei stampile si o semnatura false. Ajungand sa elucideze cazul, Melnic a intocmit un proces–verbal pe care i l–a transmis sefului sau. "Deoarece, timp de o saptamana, Banari nu a reactionat vizavi de acest caz, i l–am retransmis directorului general, Nicolae Valcu. Imediat, insa, Banari m–a chemat si m–a certat pentru insistenta, iar Valcu a emis un ordin "cu privire la aplicarea unei sanctiuni disciplinare" in privinta mea".

Procesul–verbal intocmit de Melnic, desi continea suficiente probe, a fost clasat. Argumentele expuse in Ordinul lui Valcu fiind arbitrare si neconvingatoare: "Copia certificatului igienic in care au fost stabilite unele necorespunderi dintre acestea, a fost remisa prin fax de catre CNSPMP. Aprecierele inspectorului Melnic sunt incoerente si cazul nominalizat nu poate fi calificat drept contraventie vamala cu raspundere materiala, fapt care s–a soldat cu emiterea deciziei de clasare".

Potrivit inspectorului Melnic, dupa ce a fost descoperit falsul privitor la lotul de marfuri care continea electrocasnice in valoare de 19.112 mii euro, importate din Franta, SRL "Tip–Top" a continuat sa–si devameze in regim nemodificat marfa.

"Ma nelinistesc de felul in care abuzeaza de posturile lor conducatorii vamali si de incalcarile vamale ale unor colaboratori vamali. Despre unele dintre ele v–am instiintat, despre altele sunt gata sa va informez, fie pe Dvs., fie pe reprezentantii organelor care detin controlul asupra Dvs.", ii scrisese Melnic directorului sau, inainte de a–si primi pedeapsa. Actiunea directorului Valcu a fost atacata de subalternul Melnic in Curtea de Apel si a fost castigata, insa CSJ, dupa cum am mentionat mai sus, o caseaza si decide in favoarea DV. In legatura cu nedorinta conducerii CSJ de a–i oferi copia respectivei decizii de judecata si vizavi de incalcarea unui sir de legi directe si de procedura cu privire la adresarea petitiilor, motiv din care lui Melnic i–au fost cauzate prejudicii materiale si morale serioase, in actiunea demarata impotriva Valeriei Sterbet inspectorul vamal solicita o recompensa morala in valoare de 10 mii de lei si materiala — in suma de 186 lei, aceste sume reiesind din platile efectuate pe parcursul a 163 de zile de internare la spital in consecinta factorilor de stres, cauzati de atitudinea batjocoritoare a CSJ.

Nici Procuratura Generala, careia i–au fost prezentate toate probele privind falsul documental, descris mai sus, nu a indraznit sa–si strice "socotelile" cu Vama. Astfel, la insistentele inspectorului Melnic, expuse intr–un sir de petitii, care i–au fost adresate procurorului general, de a fi intentat un dosar penal pe marginea actiunii de fals, de luni in sir nu exista nici un raspuns. Iar procurorul Adrian Rusu, responsabil de examinarea cazului dat, in afara de faptul ca nu informeaza reclamantul asupra hotararii adoptate, incalcand grav legea cu privire la petitii si alte legi procesuale, se face vinovat si de incalcarea Legii Presei, si de cea privind accesul la informatii. Dansul spune, insa, ca nu–i pasa. De ce? Am vrea sa–l intrebam despre asta si pe procurorul general. Subalternul sau, Adrian Rusu, ne–a zis, privitor la aceasta situatie, ca "nu–i obligat sa ne raspunda la intrebarile legate de serviciu, cu ce ocazie…, nu mai tin minte circumstantele descrise de inspectorul vamal in plangere". Totodata, procurorul a recunoscut ca nu a insistat asupra investigarii actiunii frauduloase, descrise de reclamantul Melnic in petitie, bazandu–se pe aceea ca "sefii biroului vamal in care activeaza acest inspector i–au anulat demersul, astfel incat, dansul nu putea decide contrariul".

Accesul la justitie, Legea cu privire la petitii si la cea privind accesul la informatie sunt extrem de inaccesibile si in practica de ziarist, fapt care ne creeaza probleme greu de redat.

Pe 19 iunie curent, Ziarul de Garda si–a inregistrat la CSJ un demers care cuprinde intrebari vizavi de niste abuzuri extrem de grave din activitatea judecatorilor. Nici pana astazi nu am primit raspuns la demersul nostru chiar daca responsabilii serviciului relatii cu publicul si ai aparatului director al CSJ ne–au declarat ca acesta a fost pregatit deja. Recent, responsabilul de relatii cu presa, Gh.Danu, ne–a declarat ca la acel demers ni se pregateste un alt raspuns si il vom primi cat de curand, ceea ce nu s–a intamplat nici pana in prezent.

Acum o luna, am adresat la diverse ministere demersuri, solicitand raspunsuri pe marginea catorva articole de investigatie. De asemenea, am cerut eliberarea unui act in care sunt vizata personal si care imi este necesar in regim de urgenta. Asadar, am solicitat secretariatului MAI copia procesului instrumentat in temeiul unei plangeri, adresata de mine si inregistrata la MAI inca in anul 2003, indicand si numarul acesteia. Seful sectiei in care a fost arhivat documentul respectiv, Stefan Curchi, pe care l–am rugat sa nu solutioneze demersul in termenul prevazut pentru corespondenta petitiilor (de o luna), ne–a spus "sa asteptam, ca ne va raspunde". Este cert ca cererea mea nu va fi nicidecum solutionata, chiar daca voi primi vreo scrisoare de la MAI. Raspunsul ar putea avea soarta altor scrisori care zac, impaturite, printre hartoagele redactiei, fiind absolut inutile din cauza stilului birocratic cu care se urmareste, de fapt, sa li se taie ziaristilor orice pofta de a mai scrie.

Atentie: Potrivit Legii cu privire la petitionare, reclamatiile se examineaza de catre organele corespunzatoare in termen de 30 de zile, iar cele care nu necesita o studiere si examinare suplimentara — fara intarziere sau in termen de 15 zile de la data inregistrarii. Daca petitia tine de competenta altui organ decat celuia caruia i–a fost adresata, se remite celuilalt, in termen de 3 zile. Totodata, potrivit Legii privind accesul la informatie, persoanele care se considera lezate intr–un drept sau interes legitim de catre furnizorul de informatii poate ataca actiunile acestuia atat pe cale extrajudiciara, cat si direct in instanta.

Sanda ALEXANDRU