Balbaiala procurorului general, Valeriu Balaban, in sedinta Parlamentului de vinerea trecuta, in care a solicitat lipsirea de imunitate a trei deputati din fractiunea "Moldova Noastra" a pus in dificultate si chiar a ridiculizat fractiunea majoritara. Nesiguranta si modul evaziv cu care procurorul general a raspuns la intrebarile, majoritatea logice si concrete, adresate de catre opozitie, a scos in vileag lipsa de profesionalism a acestuia si, ce e mai grav, ca este exponentul unei vointe straine (a cui — ne intrebam). Acest aspect este de–a dreptul ingrijorator, daca tinem cont de faptul ca in R. Moldova puterile sunt separate. Fiind sigur ca deputatii comunisti vor vota orbeste, fara a mai fi nevoie sa fie convinsi cu argumente concludente, Balaban nici macar nu s–a ostenit sa inteleaga el insusi ce li se incrimineaza deputatilor urmariti penal. El s–a dovedit restantier si la capitolul cunoasterii Codului de procedura penala si a altor acte normative, obligatorie pentru un procuror incepator. In consecinta, chiar si cei suspectati de opozitie ca ar fi comandat dosarele scandaloase au pus la indoiala temeinicia probelor existente, preferand sa amane votarea pentru a se "documenta suplimentar".
Aceasta situatie denota ca guvernarea culege rodul incompetentei cadrelor promovate in functii de conducere in ultimii ani. Sa nu fi inteles inca conducerea tarii ca birocratii docili nu vor fi capabili sa lupte eficient cu coruptia si sa realizeze reformele de care avem nevoie pentru democratizarea institutiilor statului?
O simpla analiza a ceea ce s–a intreprins in ultimii patru–cinci ani de catre guvernanti in ce priveste combaterea coruptiei scoate in evidenta faptul ca lupta cu acest flagel se face doar pentru impresionarea electoratului si magulirea institutiilor europene. De aceea nu avem corupti, iar promisiunile sefului statului de la inceput de mandat de a se razboi cu cei care au "prihvatizat" si furat averea statului nu s–au materializat in anchete penale concrete si, indeosebi, in sentinte de condamnare. Mai mult, putinele dosare penale pornite impotriva unor fosti sau actuali demnitari banuiti de coruptie au fost repede musamalizate. Aceasta denota nu altceva decat faptul ca legile contin mari lacune, iar organele de drept lucreaza ca sa–i protejeze pe demnitarii corupti.
Intrarea in vigoare a noilor coduri penale si de procedura penala se astepta sa fie un suport esential in combaterea marii coruptii. In realitate, potentatii zilei care le–au elaborat si adoptat s–au asigurat ca cei care trebuie sa lupte cu coruptia nu vor putea ajunge la varfuri, acolo, unde de fapt, se oplosesc marii corupti. Interesant este ca, potrivit Codului penal, coruperea pasiva (art. 324), coruperea activa (art. 325) si traficul de influenta (art. 326) — trei dintre faptele ce alcatuiesc osatura coruptiei, nu intra in categoria infractiunilor deosebit de grave sau exceptional de grave. De altfel, nici una dintre infractiunile savarsite de persoane cu functie de raspundere nu fac parte din categoria infractiunilor deosebit de grave sau exceptional de grave, chiar daca majoritatea acestora intotdeauna au fost prezente in schemele complicate ale coruptiei, iar coruptia in statul nostru, adevar recunoscut de toti, demult a depasit limita "exceptional de grav".
Iar Codul de procedura penala prevede in art. 133, intitulat "Sechestrarea corespondentei" si art. 135 "Interceptarea comunicarilor" ca organul de urmarire penala este in drept sa sechestreze corespondenta postala sau sa intercepteze convorbirile telefonice ale persoanelor anchetate, doar in cazurile in care acestea sunt banuite sau invinuite de comiterea unor crime deosebit de grave sau exceptional de grave. La fel, potrivit art. 137, inregistrarile de imagini "se efectueaza in conditiile si modalitatile de efectuare a interceptarii comunicarilor, prevazute in art. 135 si 136, care se aplica in mod corespunzator"; asadar, si aceasta procedura probatorie se poate dispune doar in cauzele cu privire la infractiunile deosebit de grave sau exceptional de grave.
Prin urmare, organele de urmarire penala nu pot desfasura actiuni operative de investigatie in privinta demnitarilor, chiar daca exista informatii ca acestia sunt implicati in afaceri dubioase.
Si atunci apare o intrebare fireasca: inlaturarea infractiunilor savarsite de persoane cu functie de raspundere din categoria infractiunilor in cazul carora pot fi aplicate sechestrarea corespondentei postale si interceptarea comunicarilor este o scapare legislativa, un element asumat de politica penala sau rezultatul unui calcul abil?
O alta preocupare a guvernarii in ultimii ani a fost instituirea unor monstri institutionali de lupta cu coruptia. Astfel, in 2002, cu surle si trambite, apare o structura noua — Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC), abilitata sa lupte, in primul rand, cu acest flagel. De la toate nivelurile ni se spunea ca acesta va avea in vizor marea coruptie. Daca analizam atent competentele acestei institutii, vom vedea ca potentatii zilei s–au asigurat sa nu fie atinsi si, prin Legea cu privire la CCCEC, au conferit Centrului doar competente pentru ai putea pune la respect pe micii functionari, profesori si medici, facand din CCCEC o masinarie de tocat intelectuali. Cu toate ca este cel mai bine dotat dintre organele de urmarire penala, CCCEC nu este abilitat cu dreptul de a initia anchete penale impotriva procurorilor, judecatorilor, ministrilor, deputatilor, adica impotriva celor in randurile carora se afla de regula marii corupti. Sa fie si acesta o scapare a celor care au pus la cale crearea acestei institutii?
In toiul alegerilor locale din 2003, puterea avea nevoie de o alta sperietoare in ce priveste starpirea coruptiei. Astfel este infiintata Procuratura Anticoruptie (PA), institutie abilitata cu competentele pe care nu le are CCCEC. In aceasta institutie au fost repartizati cei mai buni procurori. Entuziasmati, cei din echipa Procuraturii Anticoruptie, s–au si pus pe lucru, incepand sa pipaie persoane din anturajului celor aflati la putere: au fost pornite anchete penale impotriva fostului prim–ministru Andrei Sangheli si al ex–ministrului Transporturilor — Anatol Cuptov. O alta ancheta penala il viza pe academicianul Micu de la Asociatia Stiintifica de Producere "Porumbeni". Elanul procurorilor, dupa cum ne–au spus chiar ei, a fost repede temperat. In toate trei cazuri, spun ei, s–a intervenit de la nivel inalt, astfel incat mersul anchetei sa fie blocat. Dosarele respective, pana la urma, au fost clasate. Dupa aceasta, PA practic nu a fost lasata sa functioneze. Pe parcursul anului 2004 si pana in mai anul curent, Procuratura Generala a efectuat, prin dispozitia procurorului general, tocmai 5 controale neplanificate la PA. Procurorii sustin ca se urmarea depistarea, cu orice pret, a unor nereguli in activitatea PA. Si asta pentru ca numai cum se termina un control ce stabilea ca lucrurile merg bine in PA, Valeriu Balaban dispunea un alt control. Si procurorii de la Anticoruptie in loc sa–si faca meseria, erau pusi in situatia de a prezenta vrafuri de hartie: tot felul de rapoarte si dari de seama.
In cele din urma, al cincilea control califica activitatea PA drept nesatisfacatoare. Rezultatele au fost analizate la 26 aprilie, anul curent, in cadrul unei sedinte a consiliului procurorului general, in care a fost audiata si darea de seama a Procuraturii Anticoruptie pentru primul trimestru al anului 2005. Paradoxal, dar intr–o nota informativa privind activitatea PA in 3 luni ale anului 2005, care dateaza cu 22 aprilie 2005, Directia control si urmarire penala a PG califica activitatea PA drept satisfacatoare. Adica, situatia a fost rasturnata in doar 4 zile.
Un alt detaliu, confirmat de surse din cadrul PG, tine de falsuri admise in procesele–verbale ale sedintelor consiliului procurorului general. De exemplu, potrivit procesului–verbal al sedintei din 26 aprilie, asupra situatiei din PA s–au expus si persoane din conducerea PG, care ... la acel moment lipseau motivat de la serviciu.
Din cauza controalelor exagerate si a tracasarilor din partea conducerii PG, numai in anul 2004 fluctuatia de cadre in PA a atins cota de 80 la suta. Cei mai buni procurori au fost nevoiti sa plece din PA. Din aceeasi cauza, pe parcursul anului trecut 9 locuri vacante de procuror nu au fost suplinite. Un alt detaliu este ca toti cei care au abandonat PA au fost ulterior promovati in functii mai inalte in cadrul PG. Ne intrebam: daca lucrul PA era nesatisfacator, atunci de ce procurorii care conform concluziilor celor care au verificat activitatea PA, au lucrat rau, au fost avansati?
Dar bufonada nu se termina aici.
Dupa ce aproape un an activitatea PA a fost paralizata de controalele PG, la 12 mai, procurorul general Valeriu Balaban initiaza, prin ordinul nr.317–p, reorganizarea PA. Angajatii sunt anuntati despre o eventuala modificare a contractului de munca sau concediere in legatura cu reorganizarea institutiei. Ordinul respectiv insa nu continea, asa cum se cuvine, o anexa cu noua organigrama a PA. De aceea, la sase luni de la initierea reorganizarii PA, in aceasta institutie, dupa cum am aflat, nimic nu s–a schimbat. Procurorii cu care am discutat spun ca de fapt nici nu s–a reorganizat nimic. Singurul lucru care–i deranjeaza pe procurori este pozitia de sah in care sunt tinuti: pana in prezent nu stiu daca vor ramane sa activeze sau vor fi eliberati. In ce a constat reorganizarea PA nu a putut sa ne raspunda nici Victoria Zumbreanu, seful Serviciului de presa al PG care in loc sa ne ofere informatia solicitata, a incercat sa ne ia cu zaharelul, cu complimente ieftine.
Reorganizarea organelor procuraturii se face neintrerupt de cand au venit la putere comunistii. Mai intai a fost reorganizat aparatul central al PG. Au fost schimbati in cateva randuri toti sefii de sectii. Multi dintre procurorii cu experienta au fost nevoiti sa paraseasca randurile, deoarece nu mai erau convenabili, chiar daca s–au remarcat prin profesionalism pe parcursul anilor.
Situatia la PA continua sa fie incerta. La moment aceasta institutie are doi conducatori: Tudor Suveica, numit in 2003, prin ordinul procurorului general, si Boris Poiata, numit in aceasta functie, printr–un ordin similar, datat cu 19 iulie 2005. Solicitat de noi, Tudor Suveica, ne–a spus ca nu a fost eliberat din functie si ca la moment se afla in concediu. Boris Poiata, la randu–i, ne–a declarat ca nu asigura interimatul, ci ca este numit in aceasta functie, prin ordinul procurorului general. El a refuzat sa comenteze situatia creata, mentionand ca "nu tine de competenta sa". Intrebat daca dotarea tehnica a PA este in masura sa asigure eficienta luptei cu coruptia, Poiata a raspuns ca "in timpul apropiat PA va fi cea mai dotata institutie". La fel de optimiste erau declaratiile la diferite niveluri si atunci cand a fost constituita Procuratura Anticoruptie. De atunci si pana acum procurorii anticoruptie, 30 la numar, sunt nevoiti sa lupte cu marea coruptie, avand in dotare un singur automobil si patru calculatoare.
Centrul de Investigatii Jurnalistice
www.investigatii.md