Ce directie are in prezent fluxul victimelor traficului de persoane?
Mai nou — s–a schimbat cursul — din Balcani — spre tarile arabe si Rusia.
Mai este oare analogic cu ceva acest infiorator sentiment? Iti simti propria–ti persoana, dar constati ca nu–ti mai apartine.
Un asemenea joc psihologic l–a trait Laura, o tanara de 19 ani, din sudul (nordul) Moldovei, care a refuzat sa castige bani prin prostitutie, precum obisnuiesc unele tinere de la noi. Chiar daca–i asa, fara voia si stirea ei, trupul ei a fost vandut pentru a fi transformat in obiect de business.
Astfel, pe cand era expusa ca o marfa pe o taraba dintr–o oarecare piata, intr–o dimineata, a incercat sa–si vada scaparea, fugind dintr–un apartament situat la etajul sapte dintr–un bloc al unui oras turcesc. A alunecat, insa, fiind nevoita sa–si cheme traficantul in ajutor. Acela, dupa o noapte zbuciumata, dormea inhibat de alcool si nici nu visa macar ce se intamplase cu cea pe care o cumparase contra unor bani grei. Laura, suportand numeroase traume, a cunoscut mai multe institutii medicale si de reabilitare a victimelor traficului. Pana la urma, spune chiar ea, a hotarat sa nu mai paraseasca Moldova, niciodata in viata sa.
Povestea cu acest sfarsit a inceput acum un an, pe cand Laura a decis sa porneasca in cautarea fericirii. A plecat in Turcia, unde a lucrat, timp de trei luni, la un magazin. Venitul nu era mare, dar ii ajungea pentru a–si acoperi cheltuielile. Reusea chiar sa trimita niste bani acasa, unde lasase destula saracie, o mama singura, deoarece taica–sau se stinsese din viata pe cand eroina noastra avea 12 ani. Dupa trei luni de munca la acel magazin din Turcia, Laurei ii expirase viza si ea a fost nevoita sa revina in Moldova. Dupa un timp, plecand inapoi, a descoperit ca locul sau de munca nu mai era liber. In cautarea solutiilor si–a regasit o veche cunostinta care i–a propus sa plece impreuna cu o tanara si cativa tineri la odihna, la mare, in Antalia.
S–au oprit intr–un apartament, unde a si avut loc tranzactia de vanzare–cumparare a Aurei. Astfel, Laura se pomenise singura cu doi barbati. "Ei mi–au luat pasaportul si m–au vandut altor barbati, ca pe un lucru", isi aminteste ea cum a devenit o adevarata sclava a comertului cu sex.
Laura fusese vanduta unui turc traficant, patron al unui bordel. Acesta decisese s–o tina, timp de cateva zile, in apartamentul sau, dupa care sa o dea la un bordel mai profitabil. "In una dintre acele zile, de asteptare, pe la 5 dimineata, pe cand patronul dormea nemiscat, am iesit la balcon si am descoperit acolo sansa mea de a iesi la libertate. M–am adunat intr–un ghem si am inceput sa cobor. La etajul sase, piciorul meu a alunecat...", isi aminteste prizoniera. Tentativa de evadare i–a provocat mai multe rani periculoase pentru viata, inclusiv o fractura a spatelui si leziuni ale pielii (alte traume).
In strada, un trecator a chemat ambulanta. Laura a fost transportata la un spital din Antalia, unde, fiind straina, fara acte, fara bani, fara asigurare medicala, a cunoscut destula umilinta. De acolo a ajuns la politie. Desi era intr–o stare destul de grava, a fost cazata intr–o camera cu alte 12 fete. Politia ii promitea plecarea acasa doar cu o singura conditie, ca va reusi sa mearga. Laura, insa, nu putea pasi pe picioare.
Intre timp, Laura a fost depistata de membrii unui ONG care au internat–o intr–un spital, unde a beneficiat de protectia biroului Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM) din Turcia, care i–a ajutat sa contacteze biroul OIM din Moldova.
Cand a ajuns in Moldova, la Centrul de reabilitare al OIM din Chisinau, era intr–o stare fizica si psihica foarte dificila. Nici macar nu se putea misca. La cei 19 ani ai sai, arata ca un copil, afirma Viorel Gorceag, coordonator in probleme medicale a programului de reabilitare a victimelor de trafic al fiintelor umane.
La Chisinau, Centrul de reabilitare al OIM din Moldova a fost vizitat de trei doamne, membre ale Congresului american, care au ramas impresionate de istoria Aurei. Ele s–au preocupat ca Texas Back Institute Research Foundation, sa accepte un tratament gratuit pentru ea. Experienta sa din Turcia a tinut–o la pat, fara vreo posibilitate de a merge din nou. Pentru ea, nu se mai punea problema revenirii la o viata normala. Datorita contributiei exceptionale a expertilor in medicina (medicilor) din Texas, Laura poate pasi deja cu ajutorul unui baston.
In SUA, Laura parea fericita si zicea ca i–ar placea sa ramana acolo, doar ca familia ii lipsea foarte mult. Ea intentiona sa revina in Moldova si sa inceapa o viata noua acasa. "Stiu cat de greu este sa supravietuiesti in Moldova, din cauza situatiei economice, dar in ciuda acestui fapt vreau sa revin. Am reusit sa–mi fac multi prieteni aici, am fost inconjurata de oameni minunati, dar imi lipseste familia."
Atunci cand o femeie isi face publice cele traite in timpul traficului de persoane, pot aparea mai multe urmari. Daca cineva din satul Aurei ar afla povestea ei, tanara ar putea fi stigmatizata pentru tot restul zilelor. Astfel este, din pacate, mentalitatea majoritatii cetatenilor de la noi. Se pare, totusi, ca Laura a avut noroc, de cele mai dese ori, victimele traficului fiind blamate in Moldova, care se confrunta si cu o lipsa a unor centre de reabilitare. Laura spune ca inainte de a fi traficata, nici nu se considera o potentiala victima a traficului. Nu a crezut niciodata ca asta s–ar putea intampla si cu ea.
"Victimele traficului trec de obicei prin patru etape de abuz si tratamente mai dure: prima o constituie conditiile sinistre care le imping in mainile traficantilor; a doua este abuzul exercitat atat de proxeneti, cat si de clienti; a treia — accidentele si ranile pe care adesea le sufera atunci cand incearca singure sa iasa la libertate si ultima — stigmatizarea la care sunt supuse atunci cand se intorc acasa. In opinia mea, cea mai mare si mai traumatizanta suferinta este cea pe care ele o cunosc atunci cand sunt gata sa faca orice pentru a evada. Am vazut multe femei cu brate fracturate si cu rani de cutit pe care le–au suferit ca sa evadeze din locurile in care erau detinute", afirma Martin Andreas Wyss, seful Misiunii OIM din Moldova.
Viorel Gorceag ne–a mai comunicat ca, spre deosebire de acum 4 ani, cand circa 90 % din persoane asistate la centrul de reabilitare OIM din Moldova veneau din Balcani, acum, peste 50% vin din Emiratele(Tarile) Arabe si Rusia. Aceasta situatie noua este o consecinta a schimbarilor economice din zona europeana, in special, scumpirea preturilor la bilete si inaccesibilitatea vizelor(terminarea razboiului, schimbarea legislatiei, si situatiei socio–politice). In schimb, o calatorie in Turcia poate fi efectuata fara prea multe obstacole. Astfel traficantii prefera deja acest itinerar. Un avantaj fiind si faptul ca nici Turcia, nici Rusia nu dispun de legi difinite in ceea ce priveste traficul de fiinte umane, iar criminalii isi aleg pentru acest business in special astfel de tari.
Viorelia Rusu, manager si asistent social in cadrul Centrului International pentru protectia si promovarea drepturilor femeilor "La Strada", spune ca cel mai inspaimantator fenomen este cel ca, in ultimul timp, potentialele victime pot fi vandute de bastinasi. Tot mai multi traficanti sunt din Moldova, atat barbati, cat si femei. Acestia intermediaza relatiile cu traficantii straini. O problema deosebit de dificila este demonstrarea unor astfel de infractiuni la nivel international.
Inna SEBEK
Centrul de reabilitare al OIM din Moldova a fost deschis la Chisinau in septembrie 2001. Astazi, Centrul este singura unitate de acest fel din Moldova. Misiunea sa este de a reabilita, a oferi adapost, asistenta si servicii de reintegrare pentru victimele traficului de fiinte umane. Beneficiarele Centrului au astfel acces la cazare, servicii medicale, consiliere psihologica si asistenta juridica in conditii benevole. Pana in prezent, Centrul a acordat asistenta pentru 1.600 de victime ale traficului de fiinte umane.