Marti seara, exact in ajunul deschiderii, la 14 septembrie, a sesiunii de toamna–iarna a Parlamentului, la o emisiune TV, un analist politic explica, intr–un fel aparte, sensurile "profunde" ale votului din 4 aprilie, acordat de PPCD comunistilor. Analistul spunea ca, astfel, PPCD a incalecat un elefant care duce povara si tot greul, astfel incat, cei de pe saua sa culeg roadele acestui efort si se bucura. O explicatie trasnet care, daca e sa o analizam in profunzime, dezvaluie adevarata tragedie care s–a intamplat in tagma celei mai sincere categorii de luptatori, aparuta de la 1989 incoace. In declaratie se recunoaste ca statutul de luptatori (cel putin astfel erau caracterizati membrii principalului partid de opozitie), a fost ratat in schimbul celui de "calareti" de elefant. Analistul ne mai convingea ca in urma acestei schimbari formatiunea nu ar fi pierdut prea multi alegatori, la groapa cu pierderi fiind trecuti doar acei membri si simpatizanti care nu au reusit sa se conformeze noilor conditii politice de la noi. Sa intelegem ca noile conditii ne–ar fi dictat tuturor strategia "incalecarii" elefantilor. Cei care nu au facut acest lucru, dupa 4 aprilie, nu au decat sa ia loc in categoria ratatilor.

De la acel vot incoace, analistul nu a intalnit probabil barbati in toata legea, coborati de pe baricade si construind, din chibrituri, carete, case, palate si tancuri... Le zidesc, iar seara, cand se incheie "schimbul", le ruineaza, ca a doua zi, pe aceeasi masa din bucatarie, alaturi de o cana de ceai, sa intre pe acelasi "santier" de constructie. Televizoarele vechi din casele lor, in lipsa unor conexiuni moderne prin cablu, nu receptioneaza postul de televiziune la care, marti seara, am aflat ca o "salvare demna" pentru cei care mai incearca sa–si pretuiasca identitatea si demnitatea nationala, in conditiile de comunism continuu de la noi, este incalecarea unor elefanti care i–ar duce pe sus, aratandu–le calea. Ma mai gandesc ca, de fapt, e bine ca cei de pe santierele cu chibrituri nu au aflat despre acest remediu, pentru ca, asa cum toate sunt deja impartite pe aceasta palma de pamant, si elefanti nu vor ajunge pentru toti, iar in lipsa unor ferme sau rezervatii naturale in care ar creste noi

exponenti ai acestei specii, nu ar avea nici o sansa sa–i dobandeasca, la fel cum nu au avut prea multe sanse nici pana nu demult, pe cand partidul lor nu incalecase inca "miraculosul" elefant.

De la 4 aprilie incoace, romanismul din Basarabia este surghiunit la bucatarie, construindu–si visele din chibrituri. Cei care nu accepta sau nu au aflat inca povestea elefantilor "salvatori" raman sa–si depene in singuratate amintirile despre Poduri de Flori, despre Doina si Ion, despre lupta pentru alfabet… Ceilalti le zic nostalgici, incremeniti intr–o lume pe care ei, mandrie mare, au depasit–o…

Aneta Grosu