— Doamna Margareta Chitcatai, cat de frecvent femeile sunt captivate sau fac o profesie din caricatura?

— Cat ma priveste, cunosc foarte putine femei caricaturiste. Si la noi, dar si in lume nu sunt prea multe. As putea explica aceasta stare de lucruri prin faptul ca, in general, caricatura este un gen de pictura foarte complicat si dificil, motiv din care este practicat in special de barbati. Alt motiv, in opinia mea, ar fi si frica femeilor de a se confrunta cu conflicte. Aceasta frica o au in fata propriilor familii, in primul rand, or, este stiut, femeile sunt mai sensibile, astfel incat suporta mai greu eventualele vorbe, aprecieri negative sau critici venite din partea sotilor, copiilor sau a parintilor. Foarte multe femei nu–si doresc discutii in contradictoriu sau nu au timp pentru astfel de ocupatii. Din aceste cauze, li se formeaza un fel de cenzura interioara, care nu le permite femeilor sa se descatuseze, or, pentru a face caricatura ai nevoie sa fii absolut liber in interior, chiar daca este important sa respecti o limita si o etica atunci cand executi niste lucrari. Nu este un secret pentru nimeni ca tentativa de a gandi liber este o problema pentru foarte multa lume.

— Daca e sa ne referim la personalitatea Dvs., de cat timp ati avut nevoie sa reusiti sa ganditi liber, cum ati realizat acest stil de viata? Cine v–a ajutat sa va descatusati?

— M–am nascut intr–o familie de pedagogi, in raionul Edinet. La varsta de 16 ani am publicat prima caricatura in revista "Chiparus". Era perioada sovietica, dar exista o astfel de revista.

— Au avut cumva parintii, pedagogi de profesie, vreo problema din cauza preocuparilor de caricaturista a fiicei lor?

— Nu au avut, pentru ca ceea ce publicam era acceptat de redactii, iar sarjele pe care indrazneam sa le fac unor profesori le pastram ascunse, fara a le face publice. Nici chiar profesorii nu le–au vazut. Si pana acum s–ar putea sa mai am cateva prin arhivele mele. Pe de alta parte, in acele timpuri nu prea era clar ce inseamna sarja. Erau chiar putini curiosi de a cunoaste caricatura.

— Aflam din presa ca, la Chisinau, va avea loc un festival international de caricatura? Exista intr–adevar sanse sa se intample un astfel de evenimenet la noi?

— E decis deja. Este facuta publica si data inaugurarii — 16 decembrie 2005. Festivalul se va desfasura la Muzeul National de Istorie, institutie cu care am mai colaborat si cu prilejul altor evenimente organizate de Asociatia Caricaturistilor din R. Moldova. Asteptam ca la prima editie a Festivalului International de Caricatura de la Chisinau sa participe reprezentanti ai mai multor tari. Pana la 10 noiembrie, continuam sa receptionam lucrarile celor care vor sa ne onoreze evenimentul. Mai sunt doua luni pana la incheierea acestei etape, astfel incat, deocamdata, nu putem cunoaste numarul exact al participantilor si toate tarile care isi vor delega reprezentantii. Pana in prezent, ne–au trimis lucrari caricaturisti din Belgia, Turcia, Italia, Romania, Ucraina, Rusia… Mai e insa timp si numarul tarilor, sunt sigura, va creste.

— Festivalul va desemna si niste laureati? Vor fi acordate premii?

— Da. Va fi un concurs cu premii destul de serioase, in opinia noastra.

— Si cine ofera premiile?

— Sponsorii nostri pe care, deocamdata, nu am dreptul sa–i nominalizez. Pot spune, insa, ca e foarte greu sa–i convingem. Zi de zi, stiti cu ce ne ocupam? Incercam sa explicam si sa convingem lumea cu bani ca acest gen de creatie care are foarte multe afinitati cu presa, are dreptul la viata. Le argumentam ca vor fi expuse lucrari interesante si ca vor participa caricaturisti din mai multe tari ale lumii. Multora le mai demonstram ca R. Moldova are nevoie de astfel de evenimente. As aminti aici ca, in toata lumea, exista numeroase concursuri sau festivaluri de acest gen. In Romania, astfel de evenimente au loc in mai toate judetele. In Japonia, Turcia sau Belgia, premiile sunt considerabile. Va aduc un exemplu: 20 de mii de dolari este valoarea Premiului mare la un concurs de caricatura din Japonia. In Turcia, premiul pentru cea mai buna caricatura constituie 8 mii de dolari. Aceste sume impresionante demonstreaza ca, in lume, caricatura este un gen apreciat si stimulat.

— Care va fi valoarea Premiului mare la primul Festival International de Caricatura de la Chisinau?

— 400 de dolari. In total vor fi sapte premii. Unul dintre acestea, de 80 de dolari, va fi acordat de Ministerul Culturii si Turismului. Este un inceput. Pe viitor cred ca vom ridica prestigiul evenimentului, dar si valoarea premiilor, incercand sa le echivalam cu cele mondiale. Acum este foarte important ca acest eveniment sa ne reuseasca. Daca vom avea succes la prima editie, urmatoarele editii, s–ar putea sa le organizam mai usor si mai interesant.

— Cum reactioneaza oamenii politici si autoritatile statului atunci cand ii solicitati sa va sprijine in organizarea acestui festival?

— Atunci cand nimerisem in impas si nu mai stiam cui sa ma adresez dupa ajutor, i–am scris o scrisoare premierului Tarlev. In consecinta, Ministerul Culturii si al Turismului a decis sa ne acorde sala, fara plata pentru chirie, si sa sponsorizeze un premiu special de 80 de dolari. Nu–i usor, e greu, trebuie sa le demonstrezi tuturor ca ceea ce incercam sa facem este important.

— Si cum i–ati demonstrat premierului Tarlev ca festivalul merita sustinerea Guvernului?

— Nu am reusit sa ajung personal la el. I–am scris, cum va spuneam, o scrisoare si am solicitat un ajutor material pentru organizarea acestui eveniment. Ei au decis singuri cum sa ne ajute si ce fel de premiu sa acorde.

— La festival vor fi prezentate si caricaturi politice?

— Festivalul este axat pe doua teme: telefonia mobila si teme libere. In cel de–al doilea compartiment pot fi incluse lucrari realizate pe orice tema. Iata ca la acest compartiment pot sa apara si caricaturi politice.

— Veti participa cu vreo lucrare la acest festival?

— Nu. Potrivit regulamentului, eu nu am dreptul sa expun si sa pretind la vreun premiu, pentru ca receptionez toate lucrarile candidatilor, particip la organizarea festivalului si coordonez componenta si activitatea juriului.

— Cine sunt cei care vor reprezenta Moldova?

— Este un concurs deschis. Am anuntat in mai multe medii de informare ca la festival poate participa oricine. Important e sa vina cu lucrari realizate profesionist.

— De pe pozitiile Dvs., de gazda a evenimentului, ce ne puteti spune despre cunoscuta vorba populara "cine imparte, parte isi face"?

— Cred ca nu va fi valabila in cazul evenimentului nostru. Festivalul va fi jurizat de o echipa internationala, constituita, in exclusivitate, din profesionisti.

— Printre membrii juriului va fi si ministrul Culturii?

— Nu am discutat inca acest aspect. Prezenta lui ar putea sa depinda de componenta juriului in ansamblu, iar componenta este dependenta direct de bugetul pe care vom reusi sa–l acumulam. Dealtfel, bugetul va determina mai multe aspecte organizatorice ale festivalului. Cat priveste prezenta ministrului in componenta juriului, cred ca nu ar fi nici o problema in cazul in care el ar dori sa faca parte.

— Care sunt cele mai frecvente teme abordate de Margareta Chitcatai in lucrarile sale?

— Sunt multe teme. Le identific foarte simplu. Cea mai preferata este tema coruptiei: in medicina, invatamant, sport. La noi, toate domeniile sunt afectate de acest fenomen. Din acest punct de vedere, comparativ cu tarile bogate, in care e mai putina coruptie, noi, caricaturistii din R. Moldova, suntem niste alintati. Desi strainii apreciaza foarte mult lucrarile noastre, ei creeaza mai putin, pentru ca nu au atatea teme tipatoare ca noi. Este cunoscut deja ca cei mai importanti caricaturisti vin din fostul spatiu sovietic. In aceasta zona este atata mizerie si nedreptate, incat caricaturistii huzuresc atunci cand isi cauta temele. Calitatea proasta a vietii si nivelul deplorabil al societatii influenteaza in mod special asupra inspiratiei noastre. La noi, este valabil principiul "cu cat e mai rau, cu atat e mai bine"... In sens ca, atunci cand sunt mai multe probleme in jur, noi avem mai mult de lucru.

— Strainii inteleg umorul caricaturistilor din R. Moldova?

— De inteles il inteleg si chiar rad cu pofta, dar ei singuri nu se apuca sa faca caricaturi inspirate din viata si din nedreptatile noastre.

— Destule caricaturi, realizate de Dvs., au subiecte erotice. De ce anume aceasta tema? Sesizati vreo legatura intre viata intima si cea publica a persoanei?

— Dupa mine, viata intima a persoanei este un subiect foarte interesant care contine si multe lucruri amuzante. Prin caricatura, utilizand elemente din viata personala, incerc sa combat viciile societatii, cum ar fi traficul de fiinte, bolile cu transmitere sexuala, SIDA.

— Dar cum depasiti Dvs. greutatile vietii?

— La fel ca si toata lumea. Pot sa va spun cum ar trebui sa le depasim. Cu umor si cu mult optimism. Chiar daca nu–i deloc usor. Nu este simplu nici pentru mine, ma confrunt cu multe obstacole, oamenii sunt diferiti, exista multa invidie, insa daca vrei sa ajungi unde iti doresti, trebuie sa ocolesti aceste obstacole, pentru ca, incercand sa le dobori, poti sa te frangi. Chiar in aceste zile incerc sa lupt sau sa ocolesc morile de vant. Dupa ce mi–am dorit atat de mult ca acest festival sa fie la Chisinau, ma confrunt cu destule bariere. Stiu ca nu am dreptul sa cedez in fata lor, deoarece un astfel de eveniment ar deschide mai multe perspective pentru pictorii din breasla noastra.

— Cine va mosteneste acest dar?

— Am un fecior, are 17 ani, are destul umor, fiind si el pasionat de caricatura si de sculptura. Sper sa se afirme.

— Participati la concursuri internationale de caricatura?

— Daca nu am participa, ne–am trezi intr–o buna zi intr–o stare de degradare. Participand la evenimente internationale, poti sa te mentii si sa fii la curent cu preocuparile, pe plan international, ale caricaturistilor. Am luat si cateva premii, la diverse concursuri.

— Dar cum va afecteaza pe Dvs. personal coruptia din societate? Ce trebuie sa se intample ca sa poti satiriza sau ironiza pe seama unui fenomen atat de periculos?

— Toata mizeria din societate ma influenteaza si ma inspira in ceea ce fac. Chiar daca nu ma ciocnesc personal de toate cazurile de coruptie, este destul sa citesc vreun ziar sau sa vizionez vreo emisiune. Deseori si cunoscutii, si prietenii vorbesc despre astfel de fenomene ca despre ceva indispensabil de viata noastra. Urmaresc felul in care este tratata viata de ziaristi si acumulez destula informatie pentru a ma aseza in fata unei foi albe fiind sigura ca nu voi pierde timpul. Din viata reala, cel mai des ma provoaca sa fac vreo caricatura vizitele la medic. Chiar cineva dintre cunoscutii mei a ramas fara mai multi dinti dupa niste astfel de vizite.

— Traiti din caricatura sau aveti un loc de munca din care va adunati resurse pentru viata?

— Sunt angajata la "Saptamana", concomitent colaborez cu mai multe publicatii. La noi, din caricatura este foarte greu sa supravietuiesti. De aceea, caricaturistii nostri, avand foarte multe idei, devin indiferenti vazand ca nu sunt stimulati si remunerati pe masura. Eu colaborez cu mai multe reviste din strainatate si astfel pot compara situatia de la noi cu cea de acolo. In strainatate caricaturistii sunt foarte bine platiti. Pentru o singura coperta, poti primi un onorariu de 100 de dolari sau chiar si mai mult.

— Dar cum va accepta caricaturile presa din strainatate?

— Deseori singuri imi propun, dupa ce imi cunosc caricaturile pe la concursurile internationale, unde, de obicei, acestea sunt selectate si introduse intr–un catalog. Astfel de cataloage devin surse de informatii pentru producatorii de presa. Prin intermediul datelor publicate acolo, ei ne gasesc si ne fac diferite oferte. Se intampla chiar sa ne comande vreo lucrare pe o anumita tema. Peste hotare, caricatura este foarte bine cotata, iar pictorii caricaturisti sunt sustinuti. La noi, doar datorita faptului ca a fost constituita Asociatia Caricaturistilor, putem observa unele schimbari pozitive. Asociatia a facut sa creasca interesul fata de mai multi autori de caricatura.

— Ce situatii din viata va socheaza cel mai mult?

— Ma socheaza indiferenta si prostia omeneasca.

— Dar care va bucura?

— Ma bucura oamenii care au simtul umorului, consider ca aceasta este o calitate foarte importanta.

— Dar care dintre personalitatile noastre publice au simtul umorului?

— Foarte multi au simtul umorului... Sunt insa si foarte multi care nu inteleg caricaturile si chiar imi reproseaza ca sunt vulgare sau pornografice. Aceste reprosuri imi sunt aduse dupa ce, deseori, anume aceste caricaturi sunt premiate pe plan international. Nu ma afecteaza aceste vorbe, pentru ca stiu ca la noi exista si critica de dragul criticii, sau doar cu scopul de a face rau cuiva. In toate tarile exista concursuri speciale, avand teme erotice. Am participat si eu la astfel de concursuri, fiind chiar si premiata.

— Mai multi colegi de–ai Dvs. practica si caricatura politica, in lucrarile lor pot fi depistate usor personalitati din viata noastra politica. De ce nu acceptati acest gen de creatie?

— Nu accept acest lucru, deoarece orice personalitate politica, de altfel, la fel ca si orice om, are dreptul la greseli. Eu cred ca nu am dreptul moral sa aduc critici oricui. Asa cred eu. Cei care critica, trebuie sa aiba dreptul moral pentru asta.

— Stiti cumva ca acest gen, caricatura, ar putea schimba felul de a fi al unor persoane?

— Sigur ca da, pentru ca acest gen, concomitent, este si un mod de propaganda, un gen care poate schimba mentalitatea omului, care il poate face sa priveasca altfel viata si sa o analizeze cu alti ochi. Multe lucrari nu sunt facute doar de dragul umorului. Ele pot avea si sens educativ, filozofic.

— In campaniile electorale ce va amuza cel mai mult?

— Ma amuza lupta dintre partide si caricaturile politice, realizate la comanda. Acestea reprezinta, de fapt, lupta dintre candidati si dintre partide. Eu nu accept sa particip in astfel de campanii. Nu apreciez si acei "maestri" care astazi ironizeaza pe seama cuiva, iar maine, fac erou din aceeasi persoana.

— Cat costa sa practici caricatura?

— Costa destul de scump, pentru ca toate materialele, toate consumabilele necesare sunt destul de scumpe. Pe de alta parte, pentru a putea participa la un concurs international este necesar sa realizezi lucrari la cel mai inalt nivel, iar pentru a le expedia, este necesar sa achiti o suma considerabila, neavand nici o garantie ca vei obtine vreun premiu sau ca vei fi selectat. Niciodata nu poti sti daca lucrarile iti vor fi restituite sau nu. Caricatura, la noi, ar trebui acceptata mai mult ca un hobby, eu insa am facut o profesie din ea, chiar daca este foarte complicat. Aceste probleme, luate in ansamblu, fac ca in lume sa nu fie foarte multi caricaturisti. As zice chiar ca sunt foarte putini profesionisti de forta, vreo 500, in toata lumea. Toti caricaturistii din strainatate pe care ii cunosc, sunt oameni foarte bogati, deoarece acest gen le aduce mari profituri. Ei editeaza si lanseaza diverse albume, iar prin librarii gasesti cu mult greu vreun exemplar din aceste tiraje impresionante. La noi... Nu stiu daca cineva are editat vreun album de caricatura. Eu nu am. Suntem foarte departe de acest nivel de percepere a acestui gen de creatie, foarte eficient in combaterea fenomenelor negative.

— Dar ce greutati intampinati Dvs. personal in viata?

— Cea mai mare greutate este de ordin financiar, sunt putini oamenii care inteleg ca trebuie sustinuta aceasta arta, motiv din care este aproape imposibil de supravietuit. Sunt sustinuta mai mult din afara, exista lumea care deja ma cunoaste si are interes fata de ceea ce fac.

— Dar cum depasiti lipsurile financiare, ce faceti atunci cand se termina banii din casa?

— Cand se termina banii, lucrez mai mult, depun eforturi. Pot sa va spun ca trec destul de usor peste aceste neajunsuri. Incerc sa nu iau in serios saracia, mergand inainte. Ma descurc cu ceea ce am.

— Daca nu ar exista creioane si pixuri cu ce ati picta?

— As tine cont ca exista sculptura in lemn sau in lut. Sunt si alte posibilitati de exprimare.

— Ce face caricatura cu viata omului?

— Se zice ca zambetul si buna dispozitie prelungesc viata. Daca te bucuri, daca te lasi amuzat de cele din jur, ai sanse sa fii mai sanatos si chiar sa traiesti mai mult. Viata ar trebui acceptata ca un fenomen minunat si acest fenomen ar trebui tratat ca atare. Chiar daca uneori nimerim in situatii neplacute sau dureroase, nu ar trebui sa uitam ca viata e formata, in egala masura, din ras si din plans.

— De obicei, cine sunt eroii caricaturilor Dvs.?

— Oameni simpli, cei pe care ii intalnesc zi de zi. Deseori o caricatura este o imagine sintetizata a mai multor personalitati. Chiar daca nu le dau numele si nu incerc sa le conturez niste elemente ale aspectului fizic, de obicei, persoanele vizate se identifica. Nu se supara, sau daca simt vreun disconfort, nu–l exteriorizeaza.

— Ce salarii ar trebui sa aiba lumea la noi ca in societate sa nu existe atata coruptie?

— Cred ca salariile ar trebui sa depaseasca cosul minim de consum. Poate, in astfel de cazuri, cetatenii ar avea timp sa se gandeasca mai mult la educatia copiilor, la sanatate, la parinti si la prieteni... Asa insa, se gandesc mai mult la bani, la cum sa faca bani. Din momentul in care produsele si serviciile de pe piata noastra se apropie, la pret, de cele europene, ar trebui sa avem si salarii pe potriva celor din Europa. Astfel ar fi combatut si traficul de persoane, dar si coruptia medicilor, judecatorilor sau procurorilor. In tarile europene, un caricaturist primeste la o revista 3–4 mii de dolari pe luna... Peste tot in lume se respecta proportia dintre salarii si preturi... Astazi nivelul vietii de la noi se mentine datorita castigurilor celor plecati la munca peste hotare. Acestia, insa, nu investesc in economie, nu incearca sa–si deschida vreo afacere din care si–ar face bani. Pe de alta parte, acesti oameni pot fi intelesi, pentru ca este foarte greu sa ai o afacere in Moldova. Sistemul de impozitare este foarte greoi si anevoios, in special pentru cei aflati la inceput de cale in business. Deseori impozitele depasesc castigurile. Astfel ia nastere coruptia, demagogia, minciuna si traficul de persoane. Caricatura ii ajuta pe oameni sa–si adreseze intrebari, dar si sa caute raspunsuri.

— Multumim pentru acest interviu.

Pentru conformitate, Aneta GROSU