In perioada 10–14 iulie, la Iasi, in incinta Universitatii "Alexandu Ioan Cuza", a avut loc cel de–al 5–lea Congres al Consiliului Mondial Roman (CMR), al carui membri, "romani de pretutindeni", sunt cei care, in diferite perioade eruptive ale edificarii istoriei, s–au stabilit cu traiul in alte tari ale lumii, unii fiind siliti sa emigreze din fostele regimuri de persecutie. Printre acestia sunt si dintre cei care si–au parasit in mod benevol tara, din simplul motiv ca aceasta nu le oferea un trai fericit. La congresul din acest an, s–au convocat reprezentantii diasporelor romanesti din Canada, Franta, Germania, Hollywood (Florida), Atlanta (Georgia), Texas, Los Angeles, Austin (SUA) etc., etc., care, relatand despre experientele proprii de integrare in tarile care le–au oferit un loc de munca si de trai in conditiile unei democratii linistite, isi propun, de fapt, intensificarea realizarii obiectivului de integrare europeana a intregii Romanii. In cadrul conferintei, a fost analizata problema intrarii in UE a Romaniei si a R. Moldova, conditie care, in opinia lor, ar face posibila realizarea unui scop mai vechi — de unificare a celor doua state romanesti, deoarece, potrivit tezelor expuse in cadrul congresului, Europa va constitui spatiul unde, in sfarsit, se vor regasi toti romanii, inclusiv cei care locuiesc in zonele limitrofe ale Romaniei. Cele mai stringente probleme ale R. Moldova si ale conationalilor din Transnistria au fost dezbatute in cadrul conferintei "Unitate, Continuitate si Constiinta Nationala — pentru o istorie adevarata si o singura Romanie". In deschidere, presedinta CMR, Smaranda Cazan–Livescu, profesoara in Atlanta (SUA), a precizat, referitor la statutul CMR, ca acesta este o organizatie nepolitica, inregistrata in 2000, la Atlanta, menita sa influenteze rezolvarea celor mai acute probleme ale Romaniei si ale romanilor din zonele limitrofe.
In urma dezbaterilor care au avut loc in cadrul congresului, consiliul director al CMR a adoptat o rezolutie, document cu titlu de recomandare care urmeaza a fi inaintat Guvernului de la Bucuresti. La lucrarile congresului dinaintea adoptarii actului rezolutiv, a participat si reprezentantul Departamentului Romanilor de Pretutindeni, care a formulat un sir de raspunsuri la temele abordate in cadrul forului. De o prioritate deosebita a fost problema acordarii cetateniei conationalilor din zonele aflate in afara actualelor frontiere ale Romaniei. Publicam in randurile de mai jos partea rezolutiei CMR, referitoare la R. Moldova, inaintata autoritatilor romane de delegatia moldoveneasca, in care se solicita actiuni de probare a relatiilor speciale dintre Romania si R. Moldova si anume: elaborarea de catre Guvernul de la Bucuresti a unei Strategii de lunga durata privind R. Moldova, insotita de un Plan de actiuni care sa derive din decizia politica a Parlamentului Romaniei de denuntare a Pactului Molotov–Ribbentrop si a consecintelor acestuia si determinarea autoritatilor comuniste de la Chisinau de a denunta public acest Pact; adoptarea Legii lustratiei, pentru a dekaghebiza structurile de stat ale R.Moldova; simplificarea, in regim de urgenta, a procedurii de redare a cetateniei romanilor din teritoriile ocupate, ca si — prioritar — pentru romanii din zona transnistreana care nu cad astazi sub incidenta legii respective. Acest gest ar constitui o prima reparatie morala pentru romanii abandonati la 28 iunie 1940; anularea interdictiei de sedere (de doar trei luni) pe teritoriul Romaniei pentru cetatenii din R. Moldova. Este nedrept ca acestia sa fie "deportati" continuu din propria Tara; elaborarea si subventionarea unui program de restabilire a cimitirelor ostasilor romani de pe teritoriul R. Moldova, vandalizate si nivelate de buldozerele ocupantilor sovietici; repunerea in drepturi a tuturor basarabenilor–veterani ai Armatei Romane, cu toate onorurile ce decurg din aceasta, si acordarea asistentei (pensii, despagubiri) pentru cei care au mai ramas in viata, pentru vaduvele si copiii acestora (al caror numar, din pacate, este deja foarte mic!); elaborarea unui program de asistenta permanenta pentru scolile romanesti din Tighina si din zona transnistreana; dezavuarea urgenta a planului secret al autoritatilor comuniste de la Chisinau de a introduce in institutiile de invatamant, incepand cu 1 septembrie, a asa–zisului obiect de studiu "istoria integrata", plina de falsuri staliniste, in care Romania este prezentata ca "ocupanta a Basarabiei" (!); determinarea autoritatilor comuniste de la Chisinau de a nu falsifica datele Recensamantului populatiei din toamna anului 2004, prin care romanii si moldovenii sunt anuntati ca natiuni diferite (2,1 si, respectiv, 76,1 la suta); suspendarea oricaror premise pentru finantarea unor cercuri politice de la Chisinau si reorientarea subventiilor statului roman doar catre consolidarea societatii civile si a mass–media romanesti, in scopul democratizarii R. Moldova; resensibilizarea de catre CMR a administratiei americane asupra necesitatii de a trata R. Moldova, alaturi de Tarile Baltice, ca victima a ocupatiei sovietice, urmare a semnarii Pactului Molotov–Ribbentrop.
Membrii delegatiei R. Moldova au solicitat o audienta la presedintele Romaniei, Traian Basescu, pentru a–i prezenta adevarata stare de spirit a populatiei din R. Moldova si pentru care anul 2007 — al admiterii Romaniei in UE — reprezinta temerea ca se va reinstala o cortina pe Prut, se mentioneaza in rezolutie.
Aliona AVRAM
La picioarele celor patru provincii sta in genunchi Basarabia
Smaranda Cazan–Livescu, presedinta CMR: CMR discuta si propune solutii in legatura cu discriminarile si situatiile negative care au loc in zonele limitrofe ale Romaniei. CMR isi va continua eforturile de sustinere a identitatii, culturii si limbii tuturor romanilor, indiferent de locul lor de trai. Ne umplem de durerea lor tacuta si de nevoia de a fi unii langa altii in aceste momente sfasietoare pentru ei, cat si pentru noi toti. Impreuna cream o suma de stari romanesti, o pajiste sufleteasca, fara limite, o Romanie plecata in bejenie fortata, lucru pentru care tot noi suntem acuzati, uitati, umiliti, trecuti cu vederea si inlaturati din memoria prietenilor, testamentelor bunicilor sau din inimile altor rude pentru care alesesem sa ne smulgem dintr–un spatiu in care libertatea era incatusata, alegand sa traim vieti paralele. Unul dintre proiectele CMR este crearea unei retele de solidaritate si ajutor pentru toti romanii. Revenind acum in Iasi, dupa 18 ani, am vazut in fata Facultatii de Medicina si Farmacie un monument dedicat tinuturilor romanesti. La picioarele celor patru provincii romanesti, se afla in genunchi Basarabia cu mainile ridicate spre cer. Monumentul m–a umplut de inima…
In UE nu vor mai exista bariere, frontiere si vami…
Vitalia Pavlicenco, vicepresedinta CMR, filiala Basarabia: Suntem recunoscatori fratilor romani de pretutindeni care ne–au convocat pentru a discuta, a ne spune suferintele si sperantele, a face schimb de opinii. Sunt bucuroasa sa va anunt ca la conferinta participa si un grup de romani din regiunea transnistreana, ei fiind cei care rezista si apara cu cel mai mult greu valorile nationale romanesti, sub un regim care, ca sa vezi, e inca posibil in secolul XXI. Consider ca, in pofida tertipurilor de tot felul, puse la cale de putere, fie ca e vorba de o lege antinationala, de un recensamant menit sa ne dezbine in moldoveni si romani, fie ca e vorba de interdictiile aplicate fara nici un motiv la frontiera cu Romania unora care sunt trecuti pe lista neagra a incomozilor regimului antiromanesc, fie ca e vorba de angrenajele menite sa impiedice aducerea cartii romanesti de peste Prut, aspiratiile romanesti nu vor fi stavilite si noi, cei lasati fara identitate, neam si tara ne vom redobandi constiinta si demnitatea de natiune europeana care are ce spune lumii intregi despre sine. Fiecare, acolo unde suntem, nu incetam sa credem ca actiunile de redobandire a identitatii romanesti, distruse metodic de regimurile totalitare, se vor solda cu regasirea noastra in familia europeana.
Iasi — orasul inceputurilor politice
Mircea Radu Iacoban, directorul Teatrului "Luceafarul" din Iasi: Va aflati la Iasi, vechi oras romanesc al unor mari inceputuri politice, culturale, stiintifice, artistice, din domeniul invatamantului, presei, cultelor... I s–a spus metaforic "orasul marilor iubiri", daca nu chiar cu mai mult temei, "orasul marilor uniri". Tot la Iasi au aparut primele ziare "Courier de Moldavie" si "Albina Romaneasca", si cea dintai carte, "Cazania" lui Varlaam. Este cunoscut rolul si locul Iasiului in momentul Unirii Basarabiei cu Tara Romaneasca, de la 1918, inceputuri politice situate intre explicabil si regretabil isi au radacina tot la Iasi.
Ne rugam pentru reusita tarii…
Iurie Rosca, vicepresedinte al Parlamentului (discurs citit de catre profesorul Claudiu Matasa): Din pacate, iuresul evenimentelor de aici nu–mi ingaduie sa particip la acest for. Ca roman angajat in renasterea si afirmarea sentimentelor nationale din stanga Prutului, salut din toata inima efortul CMR, de ani de zile, de a aduna laolalta conationalii nostri de pe diferite meridiane. Dincolo de provocarile si de presiunile pe care le suportam astazi, in partea noastra a lumii romanesti, aflata indelung sub dominatie straina, vigoarea spiritului national este de–a dreptul miraculoasa. Am urmarit cu sufletul la gura admiterea Romaniei in NATO, acum ne rugam pentru reusita tarii in efortul de a accede in UE. Asa cum Dumnezeu a harazit ca in acest moment istoric, neamul romanesc sa vietuiasca in doua state, Romania si R. Moldova, imnul si fapta tuturor romanilor trebuie sa se indrepte spre sustinerea celui de–al doilea stat romanesc de dincolo de Prut.
Cand, la urma urmei, nu vom mai trai in rezervatie
Ion Iovcev, directorul Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol: Din orasul Iasi plec intotdeauna cu nostalgie, intrebandu–ma cand, la urma urmei, se va intampla si la noi, acolo, in Transnistria, omul sa se simta liber, sa simta ca–i om, sa vorbeasca limba lui, sa–si cunoasca istoria, sa stie ca copiii au viitor, sa nu traiasca in rezervatie, asa cum traim noi astazi. Impreuna cu colegii mei si cu parintii elevilor nostri, unii dintre care sunt prezenti la aceasta conferinta, suntem "ambasadorii" limbii romane, istoriei, suntem niste insulite ale latinitatii in marele ocean slav. E greu in Transnistria, dar vreau sa va spun ca este posibila realizarea unor lucruri mari tocmai acolo, unde nici nu se asteapta. Anul trecut, la 15 iulie, era ziua de nastere a nepoticai care implinea 4 ani, cand am fost telefonat ca "scoala este devastata"(fosta scoala nr. 20). Cum poate sa se intample o astfel de situatie in veacul XXI, inceputul mileniului III? Sa fie distrusa o institutie scolara, sa fie incarcate in vagoane literatura, mobilierul, portretele, icoanele, tot inventarul scolii si duse intr–o directie necunoscuta. Apoi scoala a fost incercuita de militia din Tiraspol. Luni de zile am pazit–o impreuna cu parintii si profesorii, astfel incat la 17 ianuarie 2005 si–a reluat procesul de studii. Vreau sa va spun ca noi, acolo, la Tiraspol, suntem, poate, mai romani si decat basarabenii, nu ne temem sa spunem deschis ca vorbim romaneste. Azi, Transnistria cere revizuirea istoriei, geografiei si literaturii romane si ne temem ca Chisinaul va ceda, aceasta ar insemna chiar o tradare. Insusi presedintele Voronin a declarat ca "suntem un popor si doua state suverane", deci dati–ne voie sa studiem istoria poporului nostru. Inchei, daca imi permiteti, cu o doleanta catre CMR si statul roman, din numele profesorilor din Transnistria care lupta, de ani de zile, pentru cauza romanismului: nici eu, nici colegii nostri nu avem cetatenie romana. E foarte greu de depus actele pentru aceasta, suntem trei directori de licee, detinatori ai Ordinului Romaniei in grad de comandor, cred ca ar fi cazul sa ni se faciliteze acest privilegiu.
Nu asteptati intelegerea celor straini
Ion Alexa (96 de ani), cel mai in varsta profesor al Iasiului: Am fost nedreptatiti, dar suntem si vinovati. Ani de–a randul am asteptat intelegerea si mila celor straini. Va spun cu mana pe cruce: Nu asteptati nimic de la nimeni, aceasta este tara noastra, glia, bibliotecile, peretii bisericilor — martorii rugaciunilor neamului, acestea sunt singura mostenire, faceti tot ca sa le pastrati. Timpul nu se intoarce, sansa nu se repeta, doar greselile se repeta. Sa invatati istoria noastra si a lumii, istoria nu poate fi ignorata, e viata hotarelor, aveti dreptul la adevar, intregul adevar, nu ascuns, nu falsificat, mergeti inainte. In numele celor dusi si a celor ramasi, dar neputinciosi azi, va cer iertare pentru tot ce am putut face, indrepta, ocroti, si nu am facut.
In Romania nu apare nici o emisiune de la Chisinau
Ion Chirila, profesor: Avem o mare durere si rugaminte: in Romania nu apare nici o emisiune de la Chisinau, in Basarabia se vizioneaza zeci de posturi in limba rusa, la prima ora a diminetii toate ziarele Moscovei sunt prezente. Totodata, nici un ziar de la Bucuresti nu apare in chioscurile Basarabiei, aceasta greseala, va rog, trebuie reparata, altfel, istoria nu ne–o va ierta!
Un fapt optimist
Ludmila Osipov, Asociatia culturala "Pro–Basarabia si Bucovina": Un fapt optimist este ca nedorinta oficialilor de a semna acordurile de scolarizare nu a putut opri procesul de romanizare. Copiii care au vizitat Romania, manastirile Moldovei, nu mai sunt receptivi la minciuna si neadevar.
Am sa urmaresc, ca ziarist, "regasirea in Europa"
Constantin Tanase, directorul ziarului "Timpul": Am sa raman acelasi incomod care am fost pentru dusmani, amici si falsii amici. Pe 28 iunie, ziarul "Timpul" si inca cateva ziare, un pic mai fugar, au scris despre evenimentul ce s–a produs acum 65 de ani — ocuparea Basarabiei de tancurile rusesti, cateva saptamani inainte de acest jubileu trist, ziarul a lansat campania de presa "Antitanc". Cei care nu au fost in Basarabia de mai mult timp trebuie sa stie ca satele si oraselele Moldovei sunt pline de tancuri. Din pacate, nici un partid politic nu ne–a sustinut in campania de presa "Antitanc" si demersul nostru ziaristic nu a capatat o expresie politica pentru a putea pune, in sfarsit, capat dominatiei tancurilor ridicate acum 65 de ani. Pomenesc acest detaliu dupa ce am ascultat mesajul, atat de bine periat al dlui Iu. Rosca, este vorba despre acel Rosca, vicepresedintele Parlamentului, care pe 4 aprilie a votat reinscaunarea comunistului Voronin. In mai multe discursuri am auzit sintagma "ne vom regasi in Europa", aceasta, in general, a devenit foarte populara. Dupa 15 ani de "unire, frati romani" in sfarsit am ajuns la "regasirea in Europa", eu, cel putin ca ziarist, am sa urmaresc foarte atent, ma tem ca in spatele acestei formule se ascunde, de fapt, altceva, o incercare de a conserva situatia, de a ne spala pe maini.
Neunirea noastra
Nicolae Dabija, redactor–sef al ziarului "Literatura si Arta": Am observat ca dupa ploile din acest an Prutul s–a facut si mai lat, in curand, din pacate, este credinta sau temerea noastra, el poate deveni cel mai lat rau din Europa. Pe aici, ni se spune, ca, vor trece frontierele viitoarei UE. Ni se mai vorbeste de la Bucuresti si de la Chisinau ca ne vom reintalni cu Romania intr–o Europa comuna, dar cred ca dupa respingerea Constitutiei europene de catre Franta si Olanda, sansele R. Moldova de integrare in UE sunt minime, ca sa nu zic nule. Unica noastra sansa de a ne integra in Europa este integrarea noastra cu Romania. As crede, totodata ca, drumul cel mai scurt al R. Moldova catre UE trece prin SUA. Foarte multe depind de SUA si pentru acest lucru am propus in cateva articole de–ale mele: intrarea R. Moldova in NATO ar insemna apropierea noastra de America; democratizarea R. Moldova cu lichidarea acestui focar de instabilitate europeana, care este Transnistria; sunt lucruri pe care le–am putea face cu eforturi comune, pentru ca, din pacate, in sec. XXI, dupa ce au cazut frontierele dintre cele doua Germanii, cele doua Vietnamuri, doar frontiera dintre romani este fortificata pe zi ce trece, motivandu–se ca pe aici trebuie sa treaca granita viitoarei UE. Daca fiecare cetatean basarabean(cele 4 mil.) ar avea cetatenie romana, acest lucru ar insemna ca suntem cetateni ai Europei si atunci cred ca de la sine s–ar pune problema frontierei nu pe raul Prut, dar pe raul Nistru. Despre noi s–a vorbit si a spus–o si presedintele Basescu — "suntem un popor care locuim in doua tari", sau, am putea spune cu cuvintele lui Oscar Wilde care afirma ca "Anglia si SUA sunt doua tari despartite printr–o limba comuna".
As mentiona, in acelasi timp, lupta contra nationalismului care, la Chisinau, a fost identificata intotdeauna cu romanismul, dar aceasta lupta, practic a lasat fara continuatori miscarea pentru eliberarea nationala din Basarabia. In Basarabia este acum o ofensa contra unionistilor, considerati dusmani ai statalitatii, independentei si va dau doar un singur exemplu: acum vreo 4–5 ani, am avut un ministru al apelor — Ivan Grec, acesta transfera foarte smecher 6 mil. de dolari de pe conturile ministerului pe un cont personal pentru investitii in Germania. Cand l–am intrebat, la o conferinta de presa, despre acest cont, aveam si documentul respectiv, el mi–a dat urmatorul raspuns: "…dar dumneata, dle Dabija, vrei unire cu Romania". Adica, in viziunea lui, crimele noastre se egalasera, ba chiar mai mult, crima mea, in viziunea dansului, era ceva mai mare. Rusii au o vorba — cine este mai mare, acela are dreptate. Avand mai multe tancuri in spatele argumentelor lor stiintifice, ei vor sa demonstreze de la un timp ca Basarabia ar fi pamant rusesc si ca moldovenii ar fi mai degraba rusi decat romani. La ora actuala in R. Moldova la fiecare cap de locuitor revin 17 carti in limba rusa si doar 2 in limba romana, in timp ce populatia ruseasca a R. Moldova, la ultimul recensamant, s–a constatat ca este de doar 5 procente. Dar am impresia ca si pe acele doua carti in limba romana nu are cine sa le citeasca. Cateodata imi vine sa va indemn: "Fratilor, ne–ati dat carti, acum dati–ne si cititori", pentru ca cei peste un milion de basarabeni, tocmai cei care stiu sa citeasca subtitrele filmelor pe care le difuzeaza TVR 1 pentru noi, sunt plecati din Basarabia in cautarea unei bucati de paine. Tinerii nu mai doresc sa se intoarca in Basarabia. Cu alte cuvinte, avem foarte mult de lucru in acest sens. Exista riscuri mari in Basarabia, avem adversari puternici, dar dusmanul nostru cel mai de temut, dupa parerea mea, nu este nici armata a 14–ea, nici Smirnov si nici Voronin, este neunirea noastra.
Bun venit in cea mai veche universitate moderna a Romaniei
Dumitru Oprea, rectorul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi: Ultima perioada, copiii din Ucraina, copiii din Moldova vin ca la rudele lor in institutia noastra. Ne putem mandri ca dintre cei 1000 si ceva de tineri din afara, aproape 1000 sunt din Moldova si din Ucraina. Despre ei, m–am convins, cat de buni vorbitori sunt de limba romana. De doi ani de zile noi facem ceea ce trebuia sa se intample la Chisinau: selectia copiilor buni de acolo sau celor care isi doresc sa studieze in Romania, chiar daca Ministerul Educatiei de la Chisinau nu mai recunoaste acordul de inmatriculare, practic, Guvernul Romaniei continua acest program adresat studentilor care vin de dincolo de Prut. Ne mandrim, in acelasi timp, cu peste 250 de parteneriate cu universitatile din afara, iar anual de la Universitatea "Cuza" pleaca, dupa cum imi place mie sa spun si accentuez aceasta, in jur de 500 de "ambasadori" pe cel putin 200 de meleaguri ale planetei.
Monumente "tanc"!
Claudiu Matasa, profesor, Hollywood (Florida): Sunt un calator. Cat ma vor mai tine puterile, voi umbla peste meridiane. Am fost in Rusia, am vazut peste tot secera si ciocanul, am vazut nu doar statuia lui Lenin, dar si pe cea a lui Felix Dzerjinskii, fondatorul KGB–ului, si pe cea a lui Pavlik Morozov. Mirat, mi–am zis: "Bine, aceasta este istorie, dar, totusi, in Germania nu am vazut un monument pentru Hitler. Eu ma indoiesc ca Felix Dzerjinskii, punand in actiune planul de ierarhizare a actiunii, a folosit mijloace mai putin dure decat Adolf Hitler. In Basarabia, se vorbeste despre un eventual "Memorial al Suferintei", in amintirea celor 40 mii de basarabeni care, in iunie, 1949, au fost luati pe sus si trimisi in Asia. In ce consta el? Sa se prezinte, la o conferinta, o lucrare scrisa despre decedatii deportati. Vrei sa vezi monumente in R. Moldova, sigur ca da — tancuri! In Transnistria — tancuri! Cum se intampla ca in SUA mereu apar noi monumente? Acolo exista si monumentul "pantofului uzat", nu se poate ca un pantof uzat sa merite un monument, iar chinuitii nostri sa nu merite. Bine, am zice, americanii au bani multi. Dar macar o troita simbolica in care sa se izbeasca trecatorul si sa nu fie nevoit sa caute in literatura ce s–a intamplat in anul respectiv, s–ar putea?! Caci este o mare diferenta intre ceva care iti apare in cale si ceva pe care trebuie sa rasfoiesti, cautand anume acel lucru. O fraza pe care ar trebui s–o retinem este: cei care sunt tentati sa–si uite trecutul, sunt condamnati sa–l repete. In Hollywood, unde ma aflu, exista deja un monument al soldatilor cazuti in Irak — exemplu cat de actuali sunt americanii in privinta monumentelor, acolo nu se asteapta cate 50 de ani pentru dezvelirea unei placi insemnate. Americanii destepti au o metoda: fiecare ruda care a suferit in comunism sau care are rude care au suferit, da bani pentru ca numele rudei sa fie gravat pe monumentul respectiv.