Ambasadorul SUA in Cipru, Michael Klosson, a participat personal la salvarea femeilor si fetelor din mainile exploatatorilor sexuali din zona de nord a insulei Cipru. El a fost foarte mult apreciat de presa dupa ce a reusit eliberarea unei tinere din R. Moldova.

Compatrioata noastra era exploatata de catre un proprietar de cabaret din nordul Ciprului. Parintii ei au intrat in alerta dupa ce fata a inceput sa le sune alarmata de la diferite telefoane mobile. Ei s–au adresat organizatiei "La Strada", prin care s–a facut relatia cu reprezentantii aceleiasi organizatii din Grecia si Cipru. Astfel, cazul fetei din Moldova a ajuns in atentia preotului Savvas Michaelides, care are in ingrijire cateva adaposturi pentru femeile exploatate in orasul Limassol. Cu ajutorul fetelor pe care le ingrijeste, preotul a reusit sa stabileasca unde era detinuta aceasta tanara. Moldoveanca era "angajata" in unul dintre cabaretele din partea controlata de turci a Ciprului.

Potrivit presei cipriote, atunci cand a fost gasita, fata era intr–o stare foarte proasta. Ea a declarat ca a fost impusa sa se prostitueze si sa "deserveasca" mai multi clienti ai cabaretului. Preotul a informat Ambasada SUA, solicitand ajutor. Ambasadorul Klosson, un diplomat cu circa 30 de ani de experienta in zona, s–a aratat foarte interesat de acest caz. El a organizat o intrunire cu "ministrul de externe" al partii turcice a Ciprului, Serdar Denktash, dupa care fata a fost eliberata si trimisa in Moldova. Klosson a intreprins si o vizita la adapostul din Limassol, unde a intalnit alte victime ale retelelor de exploatare sexuala. Presa scrie ca Ambasadorul SUA a mai participat apoi la eliberarea altei victime detinute in unul dintre cluburile din nord.

Anul trecut, SUA a plasat Ciprul pe lista tarilor in care traficul de fiinte umane este foarte raspandit. Potrivit unor date ale Ministerului Justitiei din Cipru, in cabaretele din aceasta tara ar putea sa fie peste 10.000 de tinere, angajate oficial pentru dans, dar exploatate pentru prestarea serviciilor intime.

Preotul Savvas Michaelides a initiat mai multe dialoguri cu guvernul pentru a implementa programe de protejare a tinerelor atrase de cabarete cu promisiuni de slujbe decente, dupa care sunt exploatate sexual. Dar fiindca initiativele lui inca nu au fost luate in consideratie, preotul ingrijeste aceste tinere sub auspiciile bisericii locale, le inregistreaza istoriile si pregateste materiale informative cu privire la riscurile exploatarii, distribuindu–le prin spitale si alte institutii publice.

Potrivit raportului "Lucratorii migranti din industria sexuala si reglementarea de stat in Ciprul de Nord", patru cincimi din femeile descoperite in acest domeniu provin din Moldova. Patronii de cluburi au declarat ca de regula, nu angajeaza femei dupa 25 de ani, deoarece "nu mai sunt atat de atractive". Raportul sustine ca jumatate din femeile angajate in aceste cluburi au de fapt nu mai mult de 21 de ani, desi multi patroni de club au mai recunoscut ca anterior angajasera si tinere de 14 ani, falsificandu–le data de nastere in pasaport. Raportul mai constata ca fetele minore si foarte tinere de regula nu protesteaza impotriva exploatarii, deoarece nu au experienta de viata. Multe dintre fetele intervievate de politia din Cipru erau studente sau aveau studii superioare, dar nu aveau un loc adecvat de munca in tara lor, motiv din care au acceptat sa plece peste hotare.

"Anii 90 au adus un val nemaipomenit de tinere din fostele state sovietice, din cauza problemelor economice de acolo", se mai spune in acest raport.

"... stimati calatori, trenul rapid nr. 48, pe ruta Chisinau–Moscova a stationat pe linia a 3–a. Va rugam sa va ocupati locurile in vagoane...", astfel este anuntata, in Gara Chisinau, plecarea trenului nr. 48. In agitatia de pe peron, acest anunt imi provoaca emotii sau chiar lacrimi, ori de cate ori imi petrec prietenii care pleaca la Moscova la construit sobe si vile. Ei pleaca in speranta ca vor reusi sa–si gaseasca un loc de munca. Aceasta incredere a lor face ca parintii sa ramana linistiti acasa. De obicei, insa, acestia sunt impaciuiti pentru putin timp, deoarece, de multe ori se intampla ca acelasi tren sa–i aduca pe flacai inapoi, cu buza umflata de militia ruseasca si mai neincrezatori ca niciodata.

"Ne vedem cand ne intalnim si ne auzim cand voi putea sa te sun", acest mesaj l–au lasat dupa sine cei 15 baieti, plecati saptamana trecuta. "Rusia e tara care ne inghite tineretea, dar tot ea ne mai da o sansa sa speram la un trai mai bun si sa ne ajutam parintii, caci ei nu ne mai pot ajuta cu nimic", mi–a zis un tanar care, dupa facultate, a urmat si el calea celorlalti din satul nostru. Alexei a plecat din sat la 17 ani. S–a oprit in nordul Rusiei, avand la sine doar atestatul de studii gimnaziale, un pasaport nu tocmai autentic, cativa bani de cheltuiala si o geanta pregatita de mama. Acelasi drum l–au parcurs si Vasile (17 ani), Anatolie (16 ani), Vladimir (18 ani), Eugen (21 de ani) — toti din Zambreni, Ialoveni. Astfel, satul Zambreni a devenit unul foarte bine cunoscut in nordul Federatiei Ruse (Orenburg, Iamburg, Tiumeni, Adim). Acolo lucreaza cel putin un membru din fiecare familie din sat. Cu ceva experienta, acumulata acolo, unii, dintre cei mai descurcareti, si–au facut propria afacere, imbogatindu–se de pe urma necazurilor localnicilor, pe care ii "mana" tot "brigadirii" nostri sa–si intreaca "norma". Brigadierii umplu vagoanele cu tineri, momindu–i sa lucreze la Moscova, la "bani lungi". Tot ei isi asuma riscul, cu scopul de a–si extinde afacerea, de a le imprumuta bani, cu procente, celor care nu–si pot permite nici macar o calatorie la Moscova. Insa, probabil, se misca cu pasi de melc acest business al lor, deoarece castigurile sunt derizorii. Ultima mea vizita la gara a fost una la fel de trista, deoarece mi–am petrecut, concomitent, prietenul, pe amicul sau si un verisor. Am manifestat diplomatie si nu mi–am dat in vileag deruta, insa de atunci nu incetez sa ma intreb: ce ne facem noi, fetele, caci, in aceste conditii, si tineretea noastra tot de Moscova este inghitita?! Ma tem ca Lilian, Vitalie, Ruslan, Gicu, Sergiu si altii care nu au terminat decat gimnaziul, nu vor putea avea urmasi pe potriva asteptarilor noastre. Aceste peregrinari le educa un mod de viata cel putin periculos. Ei nu–si doresc decat sa–si cumpere o masina mai buna decat a celuilalt, apoi, sa nu se vada dintre fete in acel automobil, revenind, peste un timp, la acelasi itinerar al trenului Chisinau–Moscova, acolo unde povestea lacrimogena ia un nou inceput: "trenul...se afla pe linia intai...".