Curtea Suprema de Justitie a dat, miercuri (22 iunie) castig de cauza Centrului de Investigatii Jurnalistice intr–un proces pornit impotriva Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC), obligand aceasta institutie sa faca publice salariile unor categorii de angajati.
In februarie 2004, Centrul de Investigatii Jurnalistice (la acea vreme acesta activa in cadrul Asociatiei Presei Independente) a solicitat de la CCCEC informatia, privind marimea salariilor angajatilor acestuia. CCCEC nu a prezentat aceste date, pe motiv ca "marimea salariilor colaboratorilor Centrului este stipulata prin Hotararea Guvernului R. Moldova care, prin decizia organului executiv, nu poate fi facuta publica". CIN a atacat in judecata, la 21 aprilie 2004, refuzul CCCEC de a prezenta aceste informatii. Procesul a fost insa lung si anevoios. Argumentul de baza al CCCEC intru justificarea refuzului de a prezenta marimea salariilor a fost secretul de stat, desi, in cadrul examinarii cauzei, nu a putut face dovada secretului de stat, potrivit procedurii instituite chiar de legea cu acelasi nume. Instanta de fond, Curtea de Apel Chisinau, a respins cererea CIN ca neintemeiata, noi fiind nevoiti sa atacam cu recurs hotararea. La 1 decembrie 2004, Curtea Suprema de Justitie a casat hotararea Curtii de Apel, remitand cauza spre rejudecare. In cadrul procesului, la cererea instantei, a fost prezentata si hotararea de Guvern emisa cu parafa secret. Astfel am aflat ca in ea nu se contine informatia nemijlocita, privind marimea salariilor angajatilor Centrului, fiind prevazute doar categoriile de salarizare ale acestora. De aceasta data, Curtea de Apel Chisinau pronunta, la 7 februarie 2005, hotararea prin care obliga Centrul sa furnizeze informatia, privind marimea salariilor angajatilor CCCEC. Indelungatul proces, insa, nu a sfarsit aici: CCCEC a atacat la Curtea Suprema de Justitie aceasta hotarare. Ultimul cuvant al CSJ a fost spus in favoarea jurnalistilor.
Nu am prezentat acest periplu judiciar intamplator. El vadeste insistenta jurnalistilor Centrului, preocuparea lor pentru continuitatea unei investigatii, dar din pacate mai demonstreaza si dificultatile accesului la informatie: informatia care, potrivit Legii, privind accesul la informatie, trebuie prezentata solicitantului in cel mult 15 zile lucratoare este cautata prin instante... cu anii.
Interesul Centrului de Investigatii Jurnalistice pentru aceasta informatie nu a fost determinat, cum poate cred unii, de banala invidie: "hai sa numaram si banii acestora". Pur si simplu ne–am zis ca daca puterea ne spune zilnic(!) ca lupta cu coruptia, sa ne spuna si cit plateste celora ce sunt antrenati nemijlocit in aceasta munca. Si ca sa nu fim intelesi gresit mai precizam — nu leafa angajatilor CCCEC trebuie redusa, dar cea a procurorilor si judecatorilor trebuie majorata.
Iar acest soi de sic birocratic gen "leafa noastra e secret de stat" este ridicol, incompatibil cu mult promisa de autoritati transparenta si trebuie abandonat odata si pentru totdeauna. Daca cetateanul nu poate ocoli impozitele prin "secretul" veniturilor, de ce, la o adica, salariile platite din bani publici trebuie secretizate? Ce se va intampla, daca cetatenii vor afla cum sant platiti cei ce trebuie sa–i apere? Nedescoperirea faptelor de coruptie pun in pericol securitatea statului si nicidecum destainuirea lefurilor celor ce trebuie sa–i traga la raspundere pe cei vinovati de aceste fapte. Asadar, pur si simplu, asa–zisul "secret de stat", bravura, parada de arestari spectaculoase trebuie inlocuite cu sobrietatea si cu eficienta, pe final, a urmaririi penale infaptuite de CCCEC.
De ce s–ar impotrivi cu atata indarjire CCCEC sa faca publice salariile angajatilor sai, de vreme ce este prezentat de catre puterea actuala ca institutia–cheie pe segmentul de lupta cu coruptia?
In realitate lucrurile stau cu totul altfel. Potrivit codului de procedura penala (art. 270), procurorul exercita exclusiv urmarirea penala in cazurile infractiunilor savarsite de presedintele tarii, deputati, membri ai Guvernului, judecatori, procurori, generali, ofiteri de urmarire penala. Asadar, fata de demnitari — cei care dirijeaza masina de stat, cei situati in posturile–cheie ale acesteia, indiferent ca fac parte din puterea executiva, legislativa sau judiciara — CCCEC nu poate efectua urmarirea penala. Nimic deosebit pana aici — aceasta–i procedura, acestea–s competentele. Atunci, insa, cand procurorii, ca si judecatorii de altfel, ne spun ce leafa primesc, iar CCCEC–ul ne declara oficial ca salariile angajatilor acestuia constituie secret de stat, apar niste semne de intrebare. Mai adaugam aici discrepanta dintre dotarea materiala a procuraturii fata de cea a CCCEC in detrimentul primei: Procuratura Anticoruptie, de exemplu, are in dotare doar doua calculatoare, iar unii procurori ai Procuraturii Generale afirma ca din biroul lor doar telefonul si seiful sunt ale institutiei, mobila si celelalte fiind aduse de ei.
De ce procuratura, chemata sa lupte cu marea coruptie (aceasta nu este o figura de stil), este mai prost platita decat CCCEC–ul? Altfel spus, de ce cei care trebuie sa traga la raspundere penala ministrii sau deputatii corupti primesc o leafa mai mica decat cei care trebuie sa faca acelasi lucru in raport cu medicii sau inspectorii corupti? Anapoda administrare a actului de justitie. Si, desigur, ne intrebam daca ea este rodul intamplarii sau e vorba de o subfinantare deliberata a celor ce trebuie sa ajunga la radacina acestui viciu social?
Apropo, incercari de a constitui organe judiciare "de elita" au fost si in alte tari. Aceasta solutie a fost insa abandonata ca fiind incompatibila cu un sistem judiciar democrat.
Coruptiei trebuie sa i se opuna, indubitabil, intregul sistem de drept. Toate componentele sistemului judiciar trebuie antrenate in contracararea acestui fenomen. Insa, fara discriminari sau favoruri. Un sistem judiciar democratic are o structura echilibrata: nu pot exista organe de urmarire penala sau instante de judecata privilegiate, faza urmaririi penale nu poate fi mai importanta decat faza judecatii (sau invers), cei ce fac aceeasi munca nu pot fi platiti diferit...
Echipa Centrului de Investigatii Jurnalistice