Interviu cu rectorul Universitatii de Stat din Moldova, Gheorghe Rusnac, presedinte al Consiliului rectorilor din R. Moldova

— Dle rector, cum apreciati acea parte a Regulamentului pentru Admiterea 2005 care prevede inmatricularea la institutiile de invatamant in baza notelor din atestate si diplome de bacalaureat si nu in urma sustinerii examenelor?

— Au fost elaborate toate actele normative. Urmeaza etapa depunerii dosarelor de catre candidati. Intr–adevar, o surpriza atat pentru profesori, cat si pentru candidati si parinti este decizia de suspendare a examenelor. Dar, atentie! Aceasta nu inseamna ca nu vor mai fi locuri cu finantare de la buget. Asta nu inseamna ca nu va fi concurs. Va fi, doar ca unul deosebit.

— Ce va presupune acest altfel de concurs?

— In anul curent, la momentul depunerii actelor, candidatul va discuta cu membrii comisiei de admitere si nu va incheia aceasta discutie pana nu–si va depune semnatura, ca este de acord cu media calculata, adica cu acea nota ce va fi introdusa in banca de date si care va avea o valoare decisiva in determinarea sanselor candidatului de a deveni student in acest an.

— Cum va fi calculata aceasta medie?

— Va fi luata media notelor de la examenele de absolvire a scolii generale, media notelor a patru discipline de profil, stabilite de senatele institutiilor de invatamant superior din R. Moldova si media notelor obtinute la examenele de absolvire. Din toate acestea se calculeaza media ponderata. Candidatul este inscris in concurs cu aceasta medie. Pentru detinatorii diplomelor de bacalaureat, media ponderata va fi calculata din mediile notelor obtinute in clasele a 10–a, a 11–a si a 12–a, la toate obiectele, media obtinuta la examenele de bacalaureat si media la patru discipline selectate de senat, in dependenta de profilul ales. In aceste conditii, toate "pacatele" cad deja pe seama altor institutii si nu pe seama rectorilor institutiilor de invatamant. Astfel ca noi salutam aceasta decizie…

— Mai multi parinti, insa, sustin ca e o decizie incorecta in raport cu copiii lor, deoarece la examenele de bacalaureat au fost comise mai multe actiuni ilegale, s–a copiat, s–a dat mita…

— Inteleg si, intr–un fel, sunt de acord cu nemultumirea parintilor, dar as inversa intrebarea Dvs.: dar cine a dat mita? Nu cumva exact acei parinti care astazi sunt nemultumiti? Acest fenomen, raspandit in R. Moldova, este unul absolut deosebit. Ar trebui sa cautam un alt loc in lume in care parintii dauneaza atat de mult propriilor copii ca in R. Moldova. In fiecare an, la USM vin profesori din diferite state. In acest an, spre exemplu, am avut profesori din 18 tari ale lumii. Si iata ca, o profesoara din SUA, dupa 10 luni de activitate la una din facultatile de la noi, inainte de plecare, a cerut o audienta la rector. A venit si mi–a spus cat de incantata e de copii, in finalul discutiei, indraznind sa ma intrebe: din ce cauza parintii se implica atat de mult in activitatea studenteasca a fiilor lor? Am intrebat–o ce are in vedere. Doamna profesoara mi–a spus ca a observat cum, in ajun de sesiune, pe coridoare numerosi parinti incearca sa "rezolve" note mai mari pentru copiii lor. Profesoara imi spunea ca nu intelege aceste actiuni ale parintilor. Dupa ce acestia reusesc sa–i faca o diploma buna de bacalaureat copilului lor, dupa ce ii obtin o diploma stralucitoare de absolvent universitar, ce face mai departe tanarul? El se va prezenta la un loc de munca. Sa admitem ca, in baza diplomelor cu rezultate bune, va fi angajat. Va incepe activitatea, insa, un astfel de tanar, din cauza incompetentei, va comite mai multe gafe, dupa care patronul il va disponibiliza fara regrete. Profesoara americana nu intelegea cum de parintii nu–si dau seama ca, protejandu–i prin metoda "cumpararii" notelor, le fac mai mult rau propriilor copii…

— Apropo, cum explicati faptul ca si in cadrul institutiilor de stat, si in cadrul celor private, tinerii absolventi aproape ca nu sunt acceptati sau sunt primiti cu mult greu, pe motiv ca nu au experienta de munca?

— Lipsa de experienta e un motiv real, dar, oricum, angajatorii nu au dreptate. Ei ar trebui sa inteleaga ca schimbarea situatiei in cadrul structurilor lor, dar si in stat, in ansamblu, poate sa se produca, doar daca vor veni in functii oameni noi. Refuzul de a angaja tineri este specific in special organizatiilor statice, care nu se extind si nu–si schimba numarul de angajati. USM poate servi un exemplu care demonstreaza ca in R. Moldova sunt si altfel de institutii. In 1993, aici activau 440 de lectori, acum avem 1750. Circa 480 au vechime in munca de pana la 5 ani… Conducatorii ar trebui sa inteleaga ca atmosfera in colectivele statice este asemeni apei statute dintr–un rezervor.

— Un numar mai mare de profesori indica asupra deschiderii unor noi specializari la USM. Ce noutati aveti in acest an?

— Incepand cu anul 2005, toti detinatorii diplomelor de bacalaureat vor studia 3 ani si nu 4, cum a fost pana in acest an. Toti absolventii scolilor generale vor studia 4 ani si nu 5. Astfel, trecem la structura 3+2+3. Adica, la prima treapta, absolventul primeste diploma de licentiat in domeniul respectiv. La aceasta etapa el se poate amplasa in campul muncii, dar poate urma si treapta a doua de invatamant universitar, care se termina cu diploma de master. Treapta a treia, doctorantura, este etapa studiilor postuniversitare, primele doua trepte considerandu–se universitare. Astfel, incepand cu acest an, este implementata modalitatea europeana de organizare a studiilor. Si la sectia de studii fara frecventa vor interveni schimbari. Si aici durata studiilor va depinde de numarul de credite pe care va reusi sa le acumuleze studentul. Astfel, evaluarea cunostintelor va avea loc pe doua cai: pe de o parte, studentul va lua, ca si pana acum, note, pe de alta parte, el va primi un numar de credite transferabile. Acum aceasta forma de evaluare a cunostintelor este legiferata. Pe parcursul fiecarui an universitar studentul trebuie sa acumuleze 60 de credite. Doar cu aceasta conditie el poate fi promovat in anul urmator. In caz contrar, el bate pasul pe loc, fara a fi exmatriculat, pana la acumularea numarului necesar de credite. Aceste prevederi sunt in contextul Procesului de la Bolonia…

— Apropo, ce inseamna acest Proces?

— Pe data de 19–20 mai, in Norvegia, a avut loc summit–ul ministrilor Educatiei din Europa. Au participat 40 de ministri, dat fiind faptul ca la Procesul de la Bolonia sunt aderate 40 de guverne. De rand cu alte probleme, au fost discutate si cererile depuse de R. Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Georgia si Ucraina de a adera la Proces. In unanimitate s–a votat pro si de atunci R. Moldova face parte din aceasta organizatie.

— Ce inseamna aceasta apartenenta?

— In 1998, patru ministri ai Educatiei din Europa s–au intalnit la Sorbona. Din acest grup faceau parte ministri ai Educatiei din Marea Britanie, Franta, Germania si Italia. Ei au discutat despre starea, locul si rolul universitatilor in societate, constatand ca, in sistemul de invatamant, sunt necesare mai multe modificari care ar permite echivalarea actelor de studii si crearea unor conditii mai eficiente pentru schimbul de specialisti. Intr–un cuvant, s–a discutat despre posibilitatile de sincronizare a invatamantului universitar din Europa. Cu un an mai tarziu, in 1999, la Bolonia, Italia, s–au intalnit deja 23 de ministri din Europa, facand o declaratie despre angajamentele de modificare si restructurare a invatamantului universitar, de creare a spatiului european universitar unic. Forul a decis ca invatamantul trebuie sa fie restructurat in doua trepte, ca diploma de studii trebuie insotita cu o anexa detaliata despre continutul cursurilor si despre forma de evaluare, tinandu–se cont de faptul ca, in diferite tari, sunt valabile diverse forme de evaluare. Aceasta diversitate a si sugerat necesitatea implementarii sistemului de credit transferabil, urmand si actiuni in vederea asigurarii mobilitatii studentilor si cadrelor didactice de pe continentul european. Mobilitatea acestora presupune recunoasterea reciproca a actelor de studii si accesul absolventilor la diversi angajatori, din intreaga Europa. Astfel a luat nastere miscarea numita Procesul de la Bolonia care este una dintre componentele integrarii europene. Asa s–a intamplat ca, pana nu demult, R. Moldova nu a dat nici un semnal care ar fi insemnat intentia de aderare la Procesul de la Bolonia. Intr–o perioada se spunea chiar ca noi vom adera la toate structurile europene prin intermediul Romaniei. Alta data, se vorbea ca vom adera la structurile europene prin intermediul Moscovei. In 2003, la Berlin, Rusia a aderat la Procesul de la Bolonia, fara insa sa ne intrebe si pe noi daca mergem incolo. Tot in anul 2003, pentru prima data, R. Moldova a participat la summit–ul de la Berlin. Acolo, in calitate de participanti si posibili candidati la aderare a fost Azerbaidjanul, Armenia, Georgia, Ucraina, R. Moldova si Belarus. Apropo, la ultimul summit, din Norvegia, din cauza problemelor politice, Belarus nu a fost invitata. Din anul 2003, noi am intreprins mai multe actiuni in scopul aderarii la Procesul de la Bolonia. Apropo, mai multe universitati lucreaza in aceasta directie inca din 1999. In noiembrie 2004, cand consiliul rectorilor si Ministerul Educatiei au convocat o conferinta internationala cu participarea a 7 experti europeni, dintre cei care au pregatit alte tari la aderare, persoane deosebit de versate in problema, au spus ca R. Moldova nu este doar pregatita, invatamantul universitar fiind adanc reformat, in comparatie cu alte tari care deja fac parte din Procesul de la Bolonia. Ni s–a spus ca avem o singura carenta, dar foarte importanta, legata de Legea invatamantului care, pe atunci, nu prevedea mai multe activitati derulate in institutiile de invatamant. Mai multi rectori analizasera si decisesera demult ca nu mai avem dreptul sa tinem copiii in universitati dupa standardele vechi. Astfel am hotarat sa–i instruim dupa cerintele europene. Nu am vrut sa fim blestemati de ei pentru faptul ca i–am invatat dupa principiile anilor '50.

Procesul de la Bolonia are niste rigori. In special, este vorba despre autonomia universitara. La noi, in Legea invatamantului, este stipulat ca universitatile pot fi autonome, dar, oficial, nici o universitate, din punct de vedere juridic, nu a primit acest statut de universitate autonoma.

Alt aspect, prevazut de Procesul de la Bolonia, sunt standardele internationale. In Legea invatamantului era scris ca, pe parcursul a trei luni de zile, Ministerul va elabora standardele corespunzatoare. Acestea, insa, nu au fost elaborate nici pana astazi. Noul nostru statut presupune ca in institutiile de invatamant evaluarea trebuie efectuata in baza creditelor transferabile. Chiar daca in Legea invatamantului nu era prevazut acest aspect, in universitatile din R. Moldova creditele transferabile sunt demult o realitate. La Universitatea de Stat, pentru ca noi am inceput primii, in acest an avem prima promotie care a absolvit, fiind calificata dupa doua criterii de evaluare: credit transferabil si notele respective.

— Cat de importanta, in acest sens, este acreditarea institutiilor de invatamant?

— Acreditarea institutiilor de invatamant este obligatorie. Pentru a fi recunoscute actele de studiu peste hotare, este necesar ca, in tara de origine, aceasta institutie sa fie acreditata. La noi, toate universitatile de stat si cateva dintre institutiile private au trecut aceasta procedura. La USM, studentii si cadrele didactice participa la guvernarea institutiei. In toate senatele, in toate consiliile profesorale ale facultatilor sunt profesori cu experienta, cadre mai tinere si, in mod obligatoriu, 15 la suta o constituie studentii si doctoranzii. Noi am atras la guvernarea USM reprezentanti ai tuturor paturilor din comunitatea universitara. Aceste structuri aleg, o data la 5 ani, prin concurs, lectorii. Tot acestea aleg decanii, dar si rectorul. Singurul organ, care are dreptul sa–l aleaga sau sa–l destituie pe rector, este Senatul, din care, 15 la suta sunt studenti.

— La o conferinta de presa, presedintele Voronin spunea ca va accepta ca R. Moldova sa semneze cu Romania acordul de colaborare in domeniul invatamantului doar la specialitatile care nu pot fi studiate in Moldova, dar si in cazul in care statul are nevoie de specialisti pregatiti in domeniile respective... Ce ziceti despre aceasta viziune asupra relatiilor de colaborare Chisinau–Bucuresti in domeniul invatamantului...

— Aceasta problema nu este una noua. De mai multi ani, noi, rectorii, spunem ca atunci cand este vorba de un ajutor acordat de alte tari, in domeniul invatamantului, ar trebui sa se tina cont de domeniile in care ne lipsesc specialistii. In R. Moldova avem foarte multe domenii in care lipsesc specialisti bine pregatiti. Sunt acele structuri pentru care Moldova nu are nevoie de prea multi specialisti, iar in cazul deschiderii unor astfel de facultati, pregatirea lor ar costa foarte mult. Un astfel de domeniu este transportul fluvial. Noi nu avem atat de multe vapoare, incat sa deschidem facultati universitare. Aceeasi situatie e si in domeniul transportului aerian sau feroviar... Pentru a deschide astfel de facultati, am avea nevoie de foarte mari investitii pentru deschiderea unor laboratoare. In aceste conditii, pentru noi este mult mai rentabil sa pregatim specialistii peste hotare, in Romania sau in alta parte. E greu sa descoperi bicicleta atunci cand o lume a descoperit–o deja. Romania, bunaoara, are succese mari in acest domeniu, dar si o pregatire foarte buna. Da, Doamne, sa fie semnat acordul de colaborare, dar mai departe vor fi identificate si alte directii de colaborare.

— Care este modalitatea prin care studentii ar putea semnala si intra in dialog cu Dvs.?

— Sa vina direct la mine, este cel mai simplu. In afara de asta, la intrare in bloc, este o cutie postala, din care scrisorile sunt luate si aduse direct la mine.

— Exista fenomenul mita in USM?

— Dar unde nu exista? Pe orice student nu l–as intreba, personal, nu va recunoaste ca a platit mita. Mita este un fenomen extraordinar de delicat in felul sau. De obicei, in aceste procese sunt implicate doar doua persoane, cei care dau si cei care iau spaga. Aceste tranzactii se fac in afara martorilor. Daca e sa analizam acest viciu, trebui sa recunoastem ca ambele persoane implicate sunt la fel de vinovate. Apropo, in Codul Penal, este prevazuta sanctionarea atat a celor care dau mita, cat si a celor care o accepta. Daca acel care ia mita ii creeaza conditii si il obliga, il orienteaza si ii da de inteles, in acest caz pentru mine mai vinovat este lectorul. La USM, deja al doilea an consecutiv, noi nu mai recunoastem sustinerea examenelor in forma orala. Totul se desfasoara in scris. Nu zic ca astfel am pus o bariera foarte serioasa in calea mitei. Am incercat doar sa protejam ambele parti, fiindca procesul de invatamant se sprijina pe doi piloni, in acest proces exista doi actori: profesorul si studentul. Deseori studentul poate invinui profesorul ca nu l–a apreciat obiectiv, dar poate fi si invers, cand profesorul intentionat ii micsoreaza nota sau il intreaba ceva suplimentar. Atunci cand examenul este sustinut in scris, studentul poate contesta oricand nota. In astfel de situatii contestatia vine direct la rector. Este creata o comisie de experti. Comisia examineaza inca o data lucrarea contestata. Eu niciodata nu am spus ca pun mainile in foc ca la USM nu este mita, mai ales ca mita este un fenomen complicat, care poate fi descoperit destul de greu. Noi cautam modalitati de a starpi acest viciu. Nu a existat niciodata vreun semnal la care eu, personal, nu as fi luat atitudine. Mai e ceva: eu reactionez intotdeauna foarte dur in astfel de cazuri, iar studentii ar trebui sa ma ajute ca eu sa–i salvez de acesti profesori. Acum trei ani, studentii de la fara frecventa m–au ajutat sa disponibilizez un lector care, desi nu cerea mita, avea alte metode, dubioase, de solicitare a unor "recompense" de la doamne si domnisoare. De un lucru sunt sigur: impotriva raului trebuie sa luptam impreuna. Ce rost are ca, cel care da mita, fiind bucuros ca a luat nota mare, dupa catva timp sa vina si sa declare ca, iata, cutare sau cutare lector a acceptat bacsisul? El ar trebui sa sesizeze la moment aceasta infractiune.

— Pentru asta, insa, studentul ar trebui sa invete...

— In multe cazuri si studentii isi doresc acest fenomen, parintii sunt de vina ca le dau studentilor bani pentru mita. E un cerc vicios: parintii le dau bani, ei nu vor sa invete, pentru ca, foarte multi, fac parte din categoria trantorilor, incercand, pe cale financiara, sa primeasca o diploma. Deseori, tinerii nu inteleg ca astfel isi taie craca de sub picioare. Cat ma priveste, nu pot sa–l invinuiesc doar pe cel care da, pentru ca el, de multe ori, este pus intr–o astfel de situatie. Deseori, el, pur si simplu, nu are incotro. Daca, insa, am cunoaste toate mecanismele si daca am sti persoanele care creeaza aceste situatii, am putea combate fenomenul. Mita este o mare tragedie in R. Moldova, dar si in toata lumea, nu cunosc o tara in care nu s–ar vorbi despre acest virus. Unde nu as merge despre asta aud, doar ca in tarile mai dezvoltate se invartesc milioane, la noi fiind vorba de 50–100 de dolari. Proportiile difera. Sunt bucuros ca CCCEC s–a implicat mai activ, inclusiv si in institutiile de invatamant. Daca despre mita se vorbeste, iar ea nu exista, haideti sa o gasim. Mita este o chestie foarte delicata si foarte dificil de a o demonstra. De obicei, cei implicati nu vor sa recunoasca. Cei care investigheaza, pot depista fenomenul doar daca gasesc banii marcati. Dar si in acest caz, exista mai multe riscuri. Se mai intalnesc cazuri cand unii, in scop de razbunare, intra in birou, lasa un plic si fug... Din urma, vine politia si il acuza ca a luat mita. Sunt de acord cu aceasta campanie a CCCEC, dar cei implicati in ea ar trebui sa lucreze onest. Ei nu ar trebui sa admita cazuri in scopul invinuirii si discreditarii unor anumite persoane. Infractorii trebuie sa stea la racoare, iar organele de ancheta si investigare nu ar trebui sa participe in diverse scenarii.

— Cel mai important mesaj pentru candidati si parintii acestora care ar fi?

— Din pacate, la noi s–a creat opinia precum ca, pentru a face studii universitare, este obligatoriu ca parintii sa plateasca. Despre locurile finantate de stat, mai ca nu se vorbeste nimic. Este total incorecta o astfel de atitudine. De aceea este important sa informam cititorii ca, in acest an, avem 1140 de locuri de la buget, fara taxa. Pentru aceste 1140 de locuri, nici mama, nici tata, nici bunica sau bunicul nu trebuie sa plateasca nici un ban. Ma adresez tuturor, mai intai de toate parinteste, dar si in calitate de presedinte al Consiliului rectorilor, atunci cand veniti la universitate, incercati mai intai sa aflati cate locuri de la buget sunt.

— Va multumim.

Un interviu de Echipa de Garda