"Parafrazandu–l pe Marx si Engels, o fantoma vaneaza fostele regimuri tiranice comuniste din Europoa de Est — fantoma revolutiei oranj" Dick Morris, fost consilier al lui Bill Clinton.

Ieri a fost 2 martie si s–au implinit 13 ani de la declansarea razboiului din Transnistria si de la intrarea Moldovei in ONU. In Chisinau au avut loc cateva manifestari festive legate de comemorarea victimelor acestui razboi. Numai ca mormantul lui Valentin Vartosu a ramas iarasi in tacere. Cei patru copii ai lui, orfani, precum si multi alti eroi adevarati si copiii lor sunt asurziti de ecoul uitarii in care, atat cei morti cat si cei vii isi repeta pe de rost lectia invatata in 1992 cu pretul propriei vieti si a propriului viitor! Cei care au luptat cu adevarat si cu jertfire de sine pentru integritatea Moldovei au fost tradati, marginalizati si uitati. Tradatorii, insa, s–au facut cu legitimatii de participanti la razboi si cu onorurile respective. Tot tradatorii au avut grija ca Andrei Ivantoc si Tudor Petrov–Popa sa ramana la inchisoare pana azi, si sa primeasca in permanenta mesaje de tradare.

De faptul ca Moldova a devenit ca ieri membra a ONU, in general nu si–a mai amintit nimeni. Caci care sunt drepturile omului intr–o perioada electorala? Dreptul de a participa la scrutin, dreptul de a–si cumpara timpi pentru spoturi televizate zilnice la TeleradioMoldova cu cate 407 USD minutul si cam atat.

Deci, la 2 martie la Chisinau s–a vorbit mai putin de ONU si de eroii tradati. In schimb, s–a vorbit mult de revolutie. Mai ales ca eroul revolutiei rozelor, Mihail Saakasvili a trecut pe la Vladimir Voronin, care tocmai se intorsese de la Kiev, unde a strans mana revolutionarilor oranj. Dupa revolutiile de catifea care s–au perindat pe sub coastele Moldovei, la noi se vorbeste despre o revolutie post–electorala ca despre un ritual obligatoriu, cum ar fi pomul de Craciun sau taierea mielului de Pasti. Deci duminica avem alegeri, iar luni — revolutia, indiferent de faptul cine si cum va castiga sau va pierde si cel mai important, indiferent daca societatea aflata intr–o letargie post–sovietica este capabila sa faca fata unei revolutii culte. "Partidele de opozitie din Moldova, Kirgizstan si Tajikistan se balacesc in oranj, sperand s–o faca "pe–a Ucrainei" si sa schimbe guvernele nepopulare in alegerile parlamentare", a scris ieri ziarul britanic Scotsman. Aceasta balaceala ar putea termina cu instaurarea democratiei necomuniste in Moldova, dar ar putea sfarsi cu o balaceala in tradare de care au mai avut parte cei mai curajosi dintre cetatenii Moldovei. Tradarea este o parte componenta a revolutiilor moldovenesti si tradatorii isi au, de regula, pozitiile pe baricade. Luptatorii adevarati vor fi folositi ca scut si apoi aruncati in lada de gunoi a uitarii, in timp ce altii vor primi legitimatii de revolutionar cu dividendele respective. Daca ar fi liber Andrei Ivantoc, ar spune mai multe despre scenariile tradarii si asta ne–ar ajuta sa radiografiem si sa depistam neotradatorii. Eliberarea lui ar fi o revolutie in numele drepturilor omului si al eroilor acestui popor. Il asteptam si stam de Garda.

Alina Radu