Alegerile din 6 martie vor fi o premiera absoluta in politica Moldovei de la est de Prut. Atat pentru electoratul moldovean, chinuit, ani in sir, mai mult de antipatii decat de simpatii politice, cat si pentru "clasa politica" de aici, obisnuita mai mult cu businessul politic, decat cu politica in sens de interes national. 6 Martie, in dimensiunea ei politica, nu mai poate fi o obisnuita zi de alegeri. 6 Martie va insemna intrarea R.Moldova in politica mare.
Chisinaul si Moldova vor deveni pentru cateva zile (dar poate ca si pentru mai multe) obiectul unui interes major din partea cancelariilor occidentale. Si nu numai occidentale. Toata lumea va fi "cu ochii pe noi". Incepand cu saptamana aceasta, R. Moldova a fost si continua sa fie invadata de observatori, presa straina, experti in tematici electorale, se activizeaza tot mai mult societatea civila, ambasadele straine si organismele internationale acreditate la Chisinau. Comunistii au trecut sub comanda toate structurile de forta, asa ca decorul electoral pentru 6 martie va fi unul cat se poate de neordinar. Escala de ieri la Chisinau a presedintelui georgian Mihail Saakasvili nu exclude prezenta la alegeri a unor oficiali la nivelul primelor persoane in stat. Chisinaul si Moldova vor fi in aceste zile cele mai frecvente nume pe fluxurile internationale de stiri. Ora astrala a Moldovei vine si bate tot mai aproape de noi.
Asta este partea vizibila sau, daca vreti, decorativa a campaniei electorale–2005, insa, deloc neimportanta si deloc neesentiala pentru aceste alegeri. Ba absolut esentiala, daca tinem cont ca R. Moldova si politica de stat a R. Moldova nu mai pot face abstractie de politicile comune, regionale si globale. R. Moldova nu mai poate ramane o insula a contradictiilor pe continentul european, ea nu mai poate accepta la guvernare regimuri, care contrazic normele de convietuire democratica in stat si intre state. Rolul factorului regional si global, in determinarea politicii interne si externe a R. Moldova, a devenit unul eminamente oportun si decisiv pentru acest stat, gratie faptului ca factorii interni au confundat sensul cu contrasensul in politica globala. Scepticii s–ar putea intreba: "Care ar mai fi atunci rolul nostru in aceste alegeri, daca factorul extern poate fi atat de influent?". Raspuns: rolul de alegator constient si nu de simplu votant. Alegerea noastra trebuie sa fie in consens cu alegerile care s–au facut de–acuma in jurul nostru, in Romania, Ucraina si in tot restul Europei. Noi nu mai putem fi si nici nu trebuie sa incercam sa mai fim o insula sterila intr–o lume care se doreste unita si comuna. Romania a plecat spre Europa, Ucraina lui Iuscenko pleaca si ea spre Europa. R. Moldova nu poate avea, nici ea, o alta solutie decat Europa. Deci, trebuie sa mergem in pas cu lumea. Adica, declarand vot de blam comunistilor, care nu ne–au dat in 4 ani nici o perspectiva noua.
Tentativele de ultima ora ale lui Voronin, de a–si mentine gasca la guvernare, au devenit cu totul obsesive. Pe ultima suta de metri ai campaniei electorale, Voronin continua sa se mascheze si sa–si mascheze inconsistenta politica. Alaltaieri a alergat si l–a luat, prin surprindere la Kiev, pe Iuscenko. Pentru ieri i–a fixat o escala la Chisinau lui Saakasvili, iar pana la sfarsitul saptamanii vrea sa–l aduca la Chisinau si pe Basescu. Voronin alaturi de Iuscenko, Voronin alaturi de Saakasvili, Voronin alaturi de Basescu. Mascotele electorale "pro–democratice", construite de Voronin in mare graba, seamana mai mult a caricaturi politice. Voronin incearca sa puna pe el niste "haine prea mari", ca sa–i stea bine in ele. Liderul comunistilor continua sa se amageasca, ca si acum doi ani, cind a furat lozincile pro–europene ale opozitiei mai vechi, ca Europa si Occidentul ar putea sa–l indrageasca. Prea putin posibil. Credibilitatea in politica este o chestie prea serioasa ca sa fie capabili de ea si comunistii.
Faptul ca, Voronin vrea sa–si refaca imaginea, e simplu de inteles. Dar el n–o poate face pe contul unor reputatii straine, sau a valorilor europene. Chiar daca si l–a facut avocat, prin cumul, pe redutabilul analist Vladimir Socor, care, pe cont propriu sau nu prea, incearca sa carpeasca din, vechiul Voronin un Voronin nou.
Naufragiu politic pe stanga la 6 Martie? Da. Dar acelasi naufragiu politic ne asteapta si pe dreapta, pentru ca ceea ce avem azi pe dreapta politica nu mai este o opozitie clasica. Ne–am trezit, practic, in situatia aproape absurda, daca nu absurda complet, cand opozitia "stangii" este tot "stanga", una la guvernare si alta in lupta pentru preluarea guvernarii. "Stanga politica", cu foarte mici exceptii, a ocupat (daca ne ajunge curajul sa recunoastem) tot esechierul politic al R. Moldova. Am ajuns. Iata–ne intrati in 2005, la 14 ani de independenta a R. Moldova, cu aproape acelasi capital politic la guvernare, pe care opozitia national–democrata a anilor' 80 si inceputul anilor' 90 o rasturnase de la putere, ca pe o forta straina intereselor nationale ale R. Moldova. Cine a facut–o si cum a facut–o, vorbim dupa alegeri.
Petru Amariei