Timp de doi ani jumate, tatal lui Iurie Cotruta din Hancesti n–a incetat nici pentru o clipa sa–si caute feciorul. Timp de doi ani si jumatate n–a cunoscut alt drum, decat Chisinau–Moscova. Doi ani de nopti dormite prin garile capitalei Rusiei si zile lungi de asteptari, langa aparatul de telefon, in speranta ca fiul sau nepotul, Gheorghe, disparut si el odata cu fiul sau, vor da vreo veste. Abia mai tarziu a aflat ca ucigasul acestora a mai lucrat un an dupa comiterea crimei la vila pe teritoriul careia si–a ingropat victimele.
Familia Cotruta din Hancesti este una de gospodari. Pana acum trei ani, se numara printre cele mai fericite din acest orasel. De ce nu?! Cresteau un fecior, doua fiice, aveau doi caini, o casa mare si o gradina plina de stupi cu albine. Din '95, Iurie a luat calea spre Moscova, sa faca bani. Acolo a si intalnit–o pe rusoiaca Irina, dragostea careia a insemnat un blestem pentru el. Toti banii pe care ii castiga din constructii, ii cheltuia pentru iubita sa. Inalt, brunet, ochios, cazuse tronc la inima multor fete din Hancesti, dar el o vedea doar pe Irina. In 2002, primavara, prietena ii spuse sa vina urgent in raionul Rominski, ca–l iubeste si nu poate trai fara el. Parintii s–au opus mult acestui drum, Iurie, insa, a plecat.
"Timp de patru luni a telefonat–o cu regularitate pe sora mai mare, Diana. Intr–o duminica, a sunat si acasa, vorbind mult cu mine si cu maica–sa. In timp ce discuta cu noi, cineva il telefona insistent la telefonul mobil si–l chema sa vina acasa. L–am intrebat cu cine a vorbit si el mi–a spus ca e Gheorghe Roibu, din Ciopleni, Criuleni, baiatul cu care locuiau impreuna si lucrau la reparatia unei vile", imi povesteste dl Cotruta.
Din acea duminica, feciorul si nepotul n–au mai dat nici un semn de viata. Zadarnic incercau ai casei sa–i caute pe la numerele de telefon pe care le aveau. In ziua in care la telefonul mobil al lui Iurie a raspuns Roibu, au crezut ca Dumnezeu le–a auzit rugamintile. Raspunsul acestuia — ca in acea duminica cei doi tineri s–ar fi pornit acasa — i–a intristat si mai mult. Irina, iubita lui Iurie, si–a motivat tacerea despre disparitia baiatului prin faptul ca relatia lor se sfarsise, ca nu–i mai lega nimic.
Aici incep investigatiile tatalui. Toti banii pe care ii castigau in doi cu sotia ii cheltuia pe drum si pentru a mitui tot felul de persoane care le ofereau informatii. "Am depus cerere la militia din Rominski. Au fost interogati martorii, acestia au declarat insa ca Iurie si verisorul sau au plecat acasa, in Moldova. Am fost si la rusoiaca, am rugat–o in genunchi sa mearga sa imi arate ultimul loc de lucru al lui Iurie, dar ea n–a vrut. Militia din Rusia mi–a spus sa ma linistesc si sa merg acasa, pentru ca sunt sute si mii de moldoveni disparuti fara urma in Federatia Rusa", spune tatal.
Inima de parinte simtea ceva si tatal nu s–a dat batut. Doua luni de zile a dormit prin garile Rusiei, incercand sa afle pana si cele mai minore, mai neimportante date despre fecior. A apelat la emisiunile "Jdi menea" si "Celovek i zakon". Astepta sa se produca o minune. "Cand am vazut ca nu reusesc sa aflu prea multe, am inceput sa intreb lumea despre Gheorghe Roibu. Toti imi spuneau ca el si Iurie al meu erau ca fratii, purtau haine la fel, ba chiar incepusera sa semene unul cu altul". Roibu, afland ca este cautat de Andrei Cotruta, a telefonat imediat la Hancesti si i–a spus mamei lui Iurie, Elena, ca nu stie nimic despre disparitia fiului sau. "Am fixat o intalnire cu el si a venit tuns zero, insotit de unul la fel ca el. Se ingana ziua cu noaptea. Locul intalnirii era langa o manastire, pe unde circula putina lume. Mi–a spus si atunci ca, dupa ce au venit la vila, fiul si nepotul si–au facut bagajele si s–au pornit spre casa. L–am intrebat unde se afla acea vila. A refuzat sa mi–o arate. Dupa aceea, Roibu nu mi–a mai raspuns la telefoane", imi povesteste, ferindu–si lacrimile, dl Cotruta.
Andrei Dascoi, anchetator la sectorul de militie din regiunea rusa Voskresensk, a initiat urmarirea penala si a stabilit ca Roibu nu se afla in Rusia. La mobilul feciorului Iurie raspundea o femeie, care spunea ca a cumparat aparatul cu tot cu numar de la o femeie tanara. "Sora lui Roibu lucra la Vahina, la piata de unde femeia a cumparat mobilul", a concretizat tatal.
Gandul ca Roibu este implicat in disparitia fiului si a nepotului nu–l lasa in pace pe dl Cotruta. In baza cererii depuse la Comisariatul de politie Hancesti, organele de ancheta de aici au pornit o investigatie. Andrei a mers la Roibu acasa si, dandu–se drept un vechi amic de–al sau, a obtinut numarul de telefon de la apartamentul acestuia din Chisinau. "Le spuneam anchetatorilor ca el este vinovat, dar, din lipsa de probe, mi se spunea ca nu pot demonstra nimic. In declaratia pe care am depus–o la politie, l–am acuzat pe Roibu de acest fapt. Anchetatorul Vasile Macari mi–a spus ca voi raspunde pentru asta". Ulterior, dosarul a fost luat la control de catre comisarul de Hancesti, Gheorghe Lisnic care, impreuna cu adjunctul sau, Andrei Cernei si cu Panteleimon Braghis din Politia criminala, l–au interogat pe Roibu. Abia dupa aceasta, el a recunoscut ca i–a ucis pe Iurie si verisorul lui, Gheorghe, care lasase acasa un copilas de numai doi ani si o sotie tanara. A descris cu lux de amanunte locul unde i–a ingropat. Lui Iurie i–a sapat mormantul la coltul vilei, iar verisorului — pe un camp, nu departe de imobil. Dupa ce i–a ucis, a dat foc la acte si la bagajele acestora, pentru a sterge orice urma.
In noiembrie curent, Andrei Cotruta, impreuna cu Cernei si Braghis, au plecat la Moscova. Au gasit cadavrele legate la maini si la picioare, capetele invelite in pungi de polietilena si infasurate cu stergare. Ambii aveau cate o lovitura la cap. "Nu cred ca exista in tot Ministerul de Interne politisti mai de treaba decat d–ii Cernei si Braghis. Au sapat, alaturi de mine, toata ograda si toata campia. Le–am adunat oscioarele baietilor, ferind cu grija tarana de pe corpurile lor neinsufletite. N–am sa uit niciodata cum au plans impreuna cu mine", isi ineaca in lacrimi tragedia dl Cotruta.
Dupa o saptamana, fiul si nepotul au fost incinerati si adusi acasa. Joia trecuta, ei au fost inmormantati dupa obiceiurile crestinesti. Mama lui Iurie, plecata in Italia la munca, nu mai conteneste sa regrete ca nu si–a putut petrece feciorul in ultimul drum. Expertiza a stabilit ca cei doi au fost ucisi in timp ce dormeau. Vecinii vilei isi aminteau ca, in noaptea cu pricina, o muzica stridenta le–a tulburat somnul si un fum ciudat le–a umplut casele. Intrebat ce se intampla, Roibu le–a raspuns ca "a dat foc la gunoaie". Stapanul vilei, un om de afaceri din Federatia Rusa, a declarat ca Roibu era un fel de brigadier si ca plata pentru munca celor trei — 4 mii de dolari, i–a dat–o lui. In august, Roibu s–a casatorit. Si–a deschis cateva buticuri la Calea Basarabiei. Sotia acestuia, Ludmila, este insarcinata. "A venit la mine si mi–a cerut iertare, zicand ca n–a stiut ca s–a casatorit cu un ucigas", imi spune tatal lui Iurie.
Dupa ce a comis crima odioasa, Roibu a continuat sa lucreze la renovarea vilei inca un an de zile.
Andrei Cernei ne–a declarat ca presupusul infractor si–a recunoscut pe deplin vina. Examenul medical l–a declarat pe acesta sanatos si pasibil de pedeapsa. Dosarul penal, intentat in Federatia Rusa, urmeaza sa fie transmis organelor de drept din R. Moldova. Roibu va fi condamnat in baza legislatiei nationale, riscand sa faca intre 20 si 25 de ani de puscarie sau inchisoare pe viata. Andrei Cotruta nici nu vrea sa admita ca ucigasul fiului sau, mituind judecatorii, ar putea ajunge la libertate. El mai crede ca omorul lui Iurie si a nepotului sau, Gheorghe, nu sunt singurele crime, comise de acesta.
Ileana Rusu