Convenţiile OIM, ratificate şi neglijate de R. Moldova

Imperfecţiunea cadrului legislativ al parteneriatului social reduce din calitatea activităţii acestui organism, chemat să asigure pacea socială. Codul Muncii (CM), Codul Fiscal (CF) şi Legea sindicatelor poziţionează sindicatele în condiţii de activitate mai avantajoase în raport cu patronatele, iar această situaţie constituie o continuitate fidelă a trecutului.

În aceste condiţii, principiul de echidistanţă al Guvernului faţă de partenerii sociali (patronate şi sindicate), promovat de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM), nu este aplicabil în condiţiile R. Moldova. Invocăm în continuare câteva exemple ce confirmă această constatare.

Normele Codului Muncii şi ale Legii sindicatelor atribuie, uneori, sindicatelor funcţii decisive în relaţiile economice şi de muncă, precum şi în cele legate de schimbarea statutului juridic al proprietăţii de stat în procesul privatizării. Mă refer aici la oportunitatea acordului sindicatelor în luarea unor decizii din partea angajatorului. Bunăoară, desfacerea contractului de muncă cu un membru de sindicat, din iniţiativa angajatorului, poate avea loc doar cu acordul organului sindical al întreprinderii. Această normă contravine principiilor stabilite de articolele 17 şi 42 (2) ale Codului Muncii, care stabilesc principiul egalităţii părţilor şi consultarea sindicatelor ca formă de participare a acestora la administrarea unor structuri economice. Acordul sindicatelor este solicitat şi atunci când angajatul este disponibilizat pe motivul încălcării, în mod repetat, a disciplinei de muncă. Ne întrebăm în acest context: în ce măsură sunt egali partenerii sociali în faţa Legii stipulate în art. 16 al Constituţiei? De ce un membru de sindicat are un statut de protecţie, iar un angajat, care nu e membru de sindicat — alt statut. Cu totul nefirească este şi obligativitatea acordului sindicatelor în cazul imposibilităţii, din motive de sănătate, prestării de către angajat a unei anumite munci, astfel încât sindicatele sunt în măsură să pună la îndoială chiar şi concluzia unei instituţii medicale specializate. Formula «de comun acord cu sindicatele», sau «acordul sindicatelor» conţine o imixtiune în drepturile patronului, în special atunci când este vorba de retribuirea angajaţilor, repartizarea premiilor către angajaţi, susţine CNPM, pronunţându–se în favoarea aplicării negocierilor directe, fără intermediari, în cazul nostru al sindicaliştilor, între forţa de muncă (angajat), care reprezintă capitalul uman, şi patron, care reprezintă capitalul financiar. CNPM reafirmă că acesta este un principiu al economiei de piaţă, aplicat în domeniul relaţiilor de muncă.

Art. 37 din Legea sindicatelor prevede răspundere disciplinară pentru persoanele cu funcţii de răspundere ale patronatelor, culpabile de împiedicarea activităţii legale a sindicatelor. Deoarece organizaţiile sindicale şi cele patronale sunt independente, este problematică constatarea unei astfel de încălcări de către persoane cu funcţii de răspundere din cadrul patronatelor. Prin urmare, sub incidenţa acestei responsabilităţi pot fi aduse orice acţiuni, care nu vor fi pe placul sindicaliştilor, inclusiv expunerea de opinii.

Astfel, aceste şi alte prevederi ale Codului Muncii şi Legii sindicatelor, presupun o implicare nejustificată a sindicatelor în gestionarea întreprinderilor şi în activitatea patronatelor.

Este absurd şi faptul că, art. 388 al CM, conferă conducătorului organului sindical un statut echivalat cu cel al alesului local, al funcţionarului public, iar al.4 al acestui articol stabileşte, pentru foştii lideri sindicali, garanţii exagerate şi absolut inexplicabile care, totodată, nu corelează cu norma similară din art. 34 (4) a Legii sindicatelor. Drepturile şi înlesnirile salariaţilor aleşi în organele sindicale ale unităţii, cu suspendarea contractului de muncă, obligă unitatea la cheltuieli suplimentare, cauzate de lipsa unor acte legislative şi normative, care ar reglementa norma de reprezentare a organului sindical eligibil al unităţii.

CNPM consideră că prin obligarea unităţii de a remunera munca conducătorului sindical eliberat de la locul de muncă crează situaţii de dependenţă a organului sindical al unităţii faţă de patron. Mai mult ca atât, aceste chelutieli pot creşte atunci când, în cadrul unei unităţi economice cu un număr mare de salariaţi, pot fi create câteva organizaţii sindicale.

Inegalitatea patronatelor în raport cu sindicatele se regăseşte şi în Codul Fiscal. Astfel, conform art. 53 (3) al CF, organizaţiile sindicale sunt scutite de plata impozitului pe venit, pe când patronatele pot beneficia de această scutire doar în anumite situaţii, prevăzute de art. 52 al CF.

Vom remarca în continuare şi discordanţa legislaţiei naţionale de domeniu cu principiile celei internaţionale. Spre exemplu, în mai multe ţări occidentale, în cadrul întreprinderilor nu există organizaţii sindicale. Aceste structuri sunt formate de salariaţi după principiul liberului consimţământ în afara unităţilor economice. Şi salariile tarifare nu sunt negociate la nivel de întreprindere, ci de reprezentanţii patronatelor şi sindicatelor, la nivel de branşă, pentru o perioadă îndelungată de timp.

CNPM consideră oportună iniţierea unor acţiuni privind modificarea Codului Muncii, a Codului Fiscal, a Legii Sindicatelor şi Legii Patronatelor, în scopul ajustării acestora la prevederile Convenţiilor OIM, ratificate de R. Moldova.

Serviciul de presă al CNPM