Patrick Kautzmann are 49 de ani si este din Alsacia, regiune din nordul Frantei. De opt ani cauta mormintele soldatilor francezi care au luptat, impotriva vointei lor, in armata germana si nu s–au mai intors acasa…

Intre pasiune si datorie

"In 1942 Franta a pierdut razboiul cu Germania, iar ca rezultat Alsacia a fost anexata la Germania.

Tot in acelasi an 130 mii de alsacieni au fost incorporati cu forta in armata germana, printre care si tatal meu. Dintre acestia, 40 de mii nu s–au mai intors niciodata inapoi, iar 10 mii dintre ei au fost dati disparuti», isi incepe firul povestirii sale Patrick.

Faptul ca oamenii din tara sa au fost obligati sa lupte intr–o uniforma care nu era a lor, ba mai mult, implicarea tatalui sau in acest razboi, i–au lasat un gust al nedreptatii pentru "alsacienii germani".

"Lumea nu se prea gandeste la soldatii cazuti in cele doua razboaie mondiale. Am decis sa caut macar numele celor morti, comemorand astfel amintirea lor si usurand inimile ramase indurerate", isi continua povestea Patrick.

Primul nume

Aventura cautarilor a inceput in 2000, fiind in Romania — tara sotiei sale. "Eram intr–o vacanta si absolut intamplator am aflat de existenta a doua cimitire mari, la Iasi si la Focsani, in care sunt ingropati ostasii germani cazuti in primul si al doilea Razboi Mondial", a marturisit Claudia, sotia lui Patrick. Trecand prin cimitirul german din Iasi, Patrick a gasit un nume cunoscut pe o piatra funerara, similar cu numele unei cunostinte din Alsacia. Dupa o verificare, a stabilit ca acesta era intr–adevar numele acelei cunostinte. Apoi a venit si prima cerere de cautare, era din partea unui cetatean alsacian care dorea sa cunoasca mai multe detalii despre tatal sau disparut la Tiraspol.

Tarana si trompeta

Acestea sunt cele doua elemente indispensabile ritualului de comemorare a celor morti in razboi. "Am venit sa luam un pic de pamant ca sa–l ducem la rude. Sotul se va reculege, apoi va canta din trompeta in cinstea ostasilor cazuti in razboi", a spus sotia lui Patrick. «Atunci cand rudele iau acest pumn de pamant, este parca si–ar primi inapoi mortii», a explicat Claudia. Chiar daca lucreaza in calitate de tehnician intr–o rafinarie de petrol din Strasbourg (Franta), Patrick este si muzician si obisnuieste sa cante la ceremonii militare in Franta.

Anul trecut a publicat un articol in ziarul local din Strasbourg (Franta), in care povestea despre pasiunea sa de a calatori prin tarile Europei si despre experienta celor zece soldati germani gasiti in cimitirul de la Iasi.

"In urmatoarele 3–4 luni am primit peste 50 de cereri din partea unor oameni care ma rugau sa le gasesc fratii, tatii, sotii si bunicii cazuti in razboi. Nu ma incumetam sa–i refuz", povesteste Patrick. Aceste cereri erau, de fapt, niste fise personale ale celor morti, in care oamenii indicau datele personale ale rudelor lor. Cu aceste fise, Patrick a venit si in R. Moldova. Anul trecut, a venit impreuna cu sotia pentru prima data la Chisinau. Acum este pentru a doua oara la Chisinau, ca sa–si continue cautarile.

Patrick mai este ajutat in cautarile sale de doua asociatii mari, in care este membru: Asociatia Mondiala "Volksbund", care se ocupa de cautarea soldatilor germani disparuti in cele doua razboaie mondiale, si Asociatia «Amintirea Franceza», care se ocupa de intretinerea mormintelor celor cazuti in razboi si organizeaza ceremonii de comemorare.

Intre Romania si Moldova, Patrick a trait si confuzia localitatilor cu nume identice. "De exemplu, sub numele "Slobozia« fiinteaza mai multe localitati: r. Slobozia din sudul Moldovei, Slobozia–Doamnei din nordul Moldovei si Slobozia din Romania», explica Patrick.

In cei opt ani de cautari, Patrick si sotia sa au reusit sa viziteze 3 tari: Romania, Ungaria si R. Moldova. Doar in cimitirul militar german din Iasi au fost identificate 10 nume. Patrick este hotarat sa–si continue cautarile pana ii va gasi pe cei 10 mii de alsacieni dati disparuti.

Aurica Guzun,
Scoala de Studii Avansate in Jurnalism