La 15 aprilie Gheorghe Briceag, cunoscut aparator al drepturilor omului in RM si presedinte al filialei Balti a Comitetului Helsinki pentru apararea drepturilor omului a implinit 80 de ani.

Gheorghe Briceag nu–si simte virsta, e plin de energie si entuziasm. Are un stil deosebit, poarta blugi si se misca printre oaspeti cu o repeziciune de invidiat. In dreptul inimii si la basca are prinse doua fragmente de tricolor. Vrea ca toata lumea sa stie ca este roman si ca e mandru pentru aceasta.

Dupa ce s–a nascut roman, din parinti romani, dupa ce a facut apropape doua decenii de Gulag si exil pentru ca s–a declarat roman, mai are un singur dor, o dorinta mare, poate una singura, si poate cea de la urma — sa aiba zile pana atunci, cind Basarabia se va uni cu patria–mama Romania. «Cind se va intimpla aceasta, imi voi rade barba si iar ne vom intilni ca sa ma vedeti cum sunt», zimbeste visator mosGheorghe Briceag.

Cu barba sa alba si ochii scrutatori, pare si este un mare filososf. Dupa toate prin cate a trecut, priveste cu umor la marile tragedii care i–au fost harazite. Nu l–au frant anii sovietici de persecutie, injustitia si pedepsele la care a fost supus. Cand Basarabia a fost data Sovietelor, s–a gandit ca nu e corect sa se procedeze asa impotriva vointei oamenilor. Era student in Romania, dar a revenit acasa si s–a pus pe colectat semnaturi de la oameni. «Prin aceasta semnatura condamn regimul sovietic si toate crimele de genocid comise de comunisti», scria pe listele cu nume si semnaturi. Gheorghe Briceag le colecta si le duce in Romania. Credeti ca era posibil acest lucru in anii 40? Da, pentru ca adolescentul Briceag trecea prutul inot.

Cand in final a cazut imperiul, a luptat si mai lupta ca acesta sa cada pana la capat. Pe cand baltenii isi cautau de nevoile proprii, Ghorghe Briceag a luptat apropape ca de unul singur impotriva revenirii lui Lenin. In 2004 a declarat franc si sincer: Daca Lenin, cel care a cauzat atatea tragedii umane, este reinstaurat spre inchinare la Balti, el se autoincendiaza. «Cu o miina de oameni, decizia a fost totusi schimbata», spune , privind inapoi, Gheorghe Briceag.

«Dorinta guvernarii comuniste pentru instalarea monumentului lui Lenin nu se include in nici o norma europeana. Aceasta "pasiune" a lor ne determina sa consideram drept niste minciuni gogonate toate promisiunile privind integrarea in Uniunea Europeana a R. Moldova. Este clar ca impreuna cu Lenin nu vom merge niciodata in UE,» ne–a spus atunci Gheorghe Briceag, si tot ce ne–a spus demult a ramas actual pana azi.

Despre autoincendierea in fata lui Lenin vorbeste calm fara groaza. E poate pentru ca Gheorghe Briceag a ars in sufletul lui timp de 80 de ani de prea multe ori. In 1946, cind trecea din nou Prutul si avea asupra sa listele cu romani care doreau ca Basarabia sa nu fie in imperiul sovietic, si cand a inteles ca este urmarit si va fi capturat si–ar fi dorit sa arda, sa vina un trasnet, sa loveasca si in tradatori. Dar nu era nici o scanteie prin preajma, si Gheorghe Briceag nu a putut macar sa arda listele. Le–a mancat in doua cu zapada. Apoi a fost prins, arestat si condamnat. Era adolescent. A stat 10 ani prin gulaguri pentru «activitati anti–sovietice», apoi a trecut prin 7 ani de exil. A muncit in minele de carbune pana si–a fracturat sira spinarii, dar a reinviat de fiecare data.

«Ehhheiii multe nebunii am facut in viata mea», rade Gheorghe Briceag, dupa care cu o nota de seriozitate in glas spune «de fapt noi suntem mai romani decit romanii de dincolo, asta e realitate», spune Gheorghe Briceag, care nu a avut voie sa–si rosteasca macar numele acolo in Gulag, caci acolo era doar «Detinutul P–169».

Cand in final, i s–a dat voie sa revina in Basarabia, n–a avut voie sa stea la Chisinau. I s–a permis sa stea la Balti. Acolo a prins radacini pentru totdeauna, acolo a muncit sa devina jurist, iar apoi — a asteptat ani in sir sa fie acceptat la un loc de munca. «Dusmanii poporului sovietic» nu puteau fi admisi la studii, si la locuri bune de munca. Gheorghe Briceag a ajuns mult mai departe. E un jurist si un militant pentru drepturile omului, care ajuta in fiecare zi oamenii. Si o va face in continuare, pana in ziua in care isi va rade barba, si dupa aceasta.

Veronica Russu,
Scoala de studii Avansate in Jurnalism