Icoane si geamuri sparte, mese rasturnate, bolovani de piatra in altar, lumanari si tamaie aruncate peste tot, zavorul facut potcoava, asa a gasit parintele Staret Nicanor Biserica Sf. Treime din s. Rosu, Cahul, la 3 aprilie, in Postul Mare 2008. Si putinii enoriasi care au ales sa vina la liturghii anume aici, spun ca sunt amenintati sa nu mai mearga la slujbe. Reprezentantii Comisariatului de Politie din Cahul stau la dubii daca merita sau nu sa califice acest act drept unul de vandalism.

Asezata pe teritoriul fostului sovhoz «Pravda» din r.Cahul, dosita la cativa kilometri de ochii lumii, prea putini au aflat de unica manastirea ce tine de Mitropolia Basarabiei din sudul R. Moldova.

De doi ani, in fiecare zi de sambata si duminica, Gheorghe Bejenaru de 81 ani vine la liturghii la manastirea Sf. Treime din Rosu. Fostul director al scolii medii din Cahul vine cu transportul public pana la statia terminus, dar mai are de parcurs si vreo jumatate de kilometru pe jos. Niciodata, spune el, nu s–a simtit mai bine ca acum, la cei 81 de ani ai sai. Imediat dupa acel act de vandalism, Gheorghe Bejenaru nu a mai gasit biserica asa cum o stia: saracacioasa, dar plina de trairi pozitive…

«Acte de vandalism pot avea loc doar in cimitire»

«Ceea s–a intamplat a fost ceva… catastrofal», cu greu isi gaseste cuvintele printre lacrimi, Dumitru Rasoi, de 58 ani, cel care a donat terenul pentru manastire. «E un adevarat act de vandalism. Politia insa nu vrea sa recunoasca acest fapt. Le–am adus atatea probe!» Dumitru Rasoi spune ca politia din Cahul le–a dat de inteles ca acte de vandalism pot avea loc doar in cimitire. Atat. «Oare acesta nu este vandalism sa spargi toate icoanele din biserica si sa arunci cu bolovani de piatra?»

Dumitru Rasoi spune ca nu a fost chemat decat o singura data la Comisariat.

«Sunt agricultor si nu am timp sa ma ocup de politica. Vreau sa ma rog acolo unde ma simt bine sufleteste. E o bucurie sa vii la biserica si sa vezi o suta de oameni sau mai multi. Dar mi se rupe inima sa stiu ca am depus atata efort ca sa amenajam acest loc si am venit ca sa gasim totul distrus».

Atat Dumitru Rasoi, cat si alti enoriasi, au aceleasi banuieli despre cel care ar fi pus la cale profanarea obiectelor sfinte. Chiar de la inceput, spun oamenii, a aparut un conflict cu arendasul lacului pe malul caruia se afla biserica. Crestinii mai spun ca arendasul impreuna cu alti preoti parohi de la alte biserici au venit ca sa–l determine pe parintele staret sa plece din localitate.

«Intr–o duminica, ca de obicei, mergand spre biserica, am fost amenintati sa nu mai venim aici», afirma Larisa Dachii de 46 ani, angajata a Bibiliotecii Raionale. «Era un trimis a celui care arendeaza lacul». Dar drumul lor spre credinta nu e stavilit doar de arendasul lacului. «Aceasta e unica manastire a Mitropoliei Basarabiei de aici din Cahul. Din aceasta cauza este dusmanit de catre toti. La alte biserici din localitate oamenilor li se spune sa nu vina aici. Se vorbeste urat despre acest sfant lacas. Suntem oameni maturi si stim unde venim si pentru ce venim».

Nicio amenintare mai groaznica ca cea de la 3 aprilie

«Cu o saptamana inainte de devastarea manastirii, crestinii au inceput a veni cu zvonuri ca biserica nu mai exista. Se vorbea ca s–a faramat si ca i s–a dat foc. Probabil ca a fost prevazut sa se intample asa», spune parintele staret Nicanor, adaugand ca in acea zi de 3 aprilie 2008 a iesit doar pentru cateva ore sa rezolve problemele manastirii. El spune ca a fost urmarit de mai mult timp, iar cei care i–au facut «o vizita» la 3 aprilie, la amiaza, stiau exact ca el nu se afla la manastire la acel moment.

«Am fost amenintat de mai multe ori, dar nimic nu a fost mai greu decat ziua de 3 aprilie 2008. Totul a fost distrus. Icoane calcate in picioare, mese rasturnate, zavorul facut potcoava… Cei care au indraznit, si–au luat mare pacat asupra lor».

Parintele Nicanor spune ca este amenintat si in continuare. «In permanenta sunt preintampinat ca ar putea sa se intample ceva», spune el adaugand ca, intr–adevar, un mar al discordiei ar fi lacul de alaturi. «Arendasul pretinde ca i–ar apartine locul de pe aici».

Vandalism sau nu: politia sta la dubii

Ilie Seremet, cel care arendeaza lacul a fost de negasit. L–am contactat pe primarul s. Rosu, Grigore Furtuna, ca sa ne comenteze situatia. «Nu am ajuns pe acolo si nu stiu detalii», ne spune primarul localitatii. «Pot sa va spun ca lacul e dat in arenda cu mult timp inainte de a fi pornit manastirea acestui preot. Stiu ca se cearta de la lac. De asta a vrut biserica acolo, ca sa acapareze locul. E o zona de agrement, nu de manastire. Si arendasul, si preotul sunt persoane pe care le consider mature. Mai mult ca atat, preotul spune ca a venit cu buna intelegere, inseamna ca cu buna intelegere trebuie sa rezolve situatia», ne mai spune primarul care a facut o pauza atunci cand i–am solicitat detalii despre arendas.

«E mai multa politica decat rugaciune», nu uita sa adauge drept concluzie primarul Furtuna. Am solicitat detalii si de la politistul din sat, Petru Tampiza. El insa a refuzat sa ne vorbeasca.

Dumitru Ciochina de la Comisariatul de Politie Cahul, ne comenteaza astfel situatia. «Preotul nu e stapan la locul sau». «El nu a fost acolo la momentul faptei savarsite. Toate problemele apar de la acel loc». Intrebat daca acest act poate fi considerat act de vandalism, comisarul a afirmat ca juridic poate fi considerat asa. Dar intrebat daca politia de la Cahul a calificat acest act drept un act de vandalism, el ne–a spus: «Noi inca lucram in directia respectiva. Incercam sa aflam cine au fost faptasii».

Constructia va continua pe ruinele «Pravdei»

Chiar daca autoritatile de la Cahul nu par prea dispuse sa vorbeasca despre manastirea Sf. Treime sau banuiesc ca ar exista diverse motive de acaparare a terenului, parintele Nicanor spune ca a ajuns pe malul acelui lac din intamplare. De fapt, initial auzind ca in satul din vecinatate nu exista o biserica, s–a pornit intr–acolo pe jos. «M–am oprit anume in acest loc in care am simtit ca era menit pentru manastire. Am gasit stapanul terenului. El a facut o binefacere si a donat intreg terenul. Credeam ca enoriasii vor veni aici dupa ce va fi inaltata aceasta manastire, dar oamenii au venit chiar din prima zi», continua parintele.

Constructia a mers anevoie. Pentru ca recent a fost reinoita decizia Consiliului local de a construi biserica, in continuare crestinii impreuna cu preotul staret vor incerca sa construiasca cupola. «Nu am izbutit sa obtinem un act decat dupa ce a fost schimabata conducerea comunista», spune Dumitru Rasoi. De fapt, initial oficialii motivau ca biserica nu ar fi fost ingradita. «Am facut si gard, dar arendasul iazului ne–a distrus gardul, luand in batjocura locasul», spune Rasoi. Constructia totusi va continua pe ruinele sovhozului «Pravda», gospodarie la care Dumitru Rasoi a lucrat timp de 27 de ani, iar sotia sa 14 ani. «Era o ruina, dar am reamenajat–o. E un loc deosebit iarna e cald, vara racoare. Un loc potrivit pentru biserica de iarna».

In ciuda vorbelor, dar si a intamplarilor, Stefan Sinigur de 46 ani a facut o donatie pentru gardul lacasului, ca sa se poata ruga in liniste la Sf. Treime. «Am facut aceasta binefacere pentru ca este o mangaiere pentru suflet. Vorbe sunt multe, dar faptele lecuiesc. Candva ma simteam rau, acum ma simt mult mai bine. E o putere, nu?» Si Olga Lungu, o crestina din vecinatate, care are 58 ani, e decisa si in continuare sa bata 10 km de drum de la Zarnesti spre aceasta biserica. «Aici simt ca mi se odihneste sufletul», crede ea.

Anastasia NANI

P.S.  Vandalism — Distrugere salbatica a valorilor culturale, artistice etc. ale unui popor.