In acest an se implinesc 17 ani de cand tara noastra a devenit stat independent. De 17 ani am pornit pe calea reformelor democratice, implementarii si respectarii drepturilor omului. Daca am fi respectat calea aleasa in 1991, astazi R. Moldova ar fi fost mult mai aproape de statutul de stat de drept, in care cetateanul are drepturi si libertati.

Din pacate, situatia in R. Moldova — stat membru al Consiliului Europei, de 13 ani, si parte la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, tara care isi declara cu insistenta dorinta de a se integra in UE — este si la acest capitol una catastrofala. MAI, Procuratura Generala, SIS, sistemul judiciar, institutii care trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului, nu fac decat inversul. Indeplinind indicatii directe si, in ultimul timp, chiar deschise ale sefului statului, acestea incalca permanent si flagrant legislatia, drepturile si libertatile omului. Drept consecinta, avem ce avem: deposedari de proprietate si afaceri prospere, dosare penale fabricate oponentilor politici, arestari ilegale — actiuni care au devenit obisnuite in societate. Rasunatoarele dosare pierdute la CEDO au produs prejudicii morale si materiale nu doar agentilor economici, ci si intregii societati. Ma intreb si va intreb: in aceste conditii, dupa atata «publicitate» facuta in Europa cu aceste dosare, mai putem oare spera la investitii? Aceleasi metode staliniste sunt utilizate si in raport cu adversarii politici. Arestarile ilegale ale dlor Sarban, Paladi, Turcan, Modarca, Gore si altii, presiunile exercitate prin intermediul dosarelor penale asupra dlor Urechean, Andronic si Formuzal, sute de alte dosare intentate primarilor necomunisti, consilierilor, oamenilor de afaceri a caror pozitie difera de cea a comunistilor — toate acestea se intampla intr–o tara pretins democratica, unde locuiesc pretinsi oameni liberi cu drepturi pretins respectate.

In acest an, unul preelectoral, in centrul atentiei masinariei represive se afla liderii partidelor de opozitie, mass–media independente. PLDM condamna cu vehementa actiunile organelor represive impotriva directorului publicatiei «Timpul», Constantin Tanase. Nu reuseste seful statului sa dea indicatii fostului sau consilier, actual director SIS, sa se ocupe mai serios de presa, ca imediat un alt fost consilier prezidential, actual Procuror general, intenteaza dosar penal unui ziarist notoriu, sub falsul pretext de «atitudini xenofobe». De parca societatea n–ar cunoaste de unde vine adevarata xenofobie, adevarata ura fata de vecinii nostri, fata de cetatenii care nu impartasesc convingerile puterii.

In acest context, imi pun intrebarea: exista oare pe harta politica a Europei statul democratic R. Moldova, exista oare in acest stat institutii proprii unei democratii, cum ar fi Parlamentul, puterea judiciara, Curtea Constitutionala, Procuratura Generala? Sau toate sunt un decor primitiv al unui regim represiv?

Drept raspuns la aceasta intrebare, va dau un exemplu, din experienta proprie. Acum cateva luni, dupa mai multe zvonuri lansate de anumiti «binevoitori», despre dosare si probleme cu justitia pe care le–as fi avut, am venit cu o scrisoare catre Procurorul general cu solicitarea legala de a fi informat despre eventuala existenta a unor dosare. Desi legea obliga Procuratura sa raspunda in termeni legali, aceasta institutie a trecut obraznic cu vederea solicitarea mea. M–am vazut nevoit sa revin cu o solicitare repetata, la care mi se raspunde ca Procuratura nu este institutia care poate oferi asemenea informatii, FITI ATENTI, persoanelor fizice, si ca ar fi bine sa ma adresez MAI. De parca altcineva, decat Procurorul general, ar putea incepe o actiune penala impotriva unui deputat. Despre ce fel de stat de drept mai putem vorbi, daca o institutie, menita sa vegheze respectarea legilor, intr–un singur raspuns incalca Legea despre statutul deputatului si Regulamentul Parlamentului. Daca Procuratura Generala are o asemenea atitudine fata de un parlamentar, atunci nu pot sa–mi dau seama ce se intampla cand pe culoarele acestei institutii ajung cetatenii simpli.

Campioni la numarul de condamnari CEDO

Ideologii PCRM incearca sa afirme ca toate invinuirile la adresa regimului sunt inventate de opozitie, pe cand la noi, de fapt, infloreste democratia. Insa, din fericire, exista un organ impartial care da verdictul dictaturii de la Chisinau — CEDO. Toata lumea cunoaste ca suntem campioni la numarul de condamnari CEDO si ca detinem recordul absolut la raportul «Condamnari–numar de populatie». Doar in 2007, R. Moldova a fost condamnata de 34 de ori pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil, de 29 de ori — pentru incalcarea dreptului la proprietate, de 27 de ori — a dreptului la libertate si securitate si de 7ori — la libera exprimare. Dupa numarul cazurilor aflate pe rol, cred ca pozitia de lider incontestabil la incalcarea drepturilor omului, in timpul apropiat, nu poate fi «revendicata» de o alta tara.

Fiecare condamnare atrage dupa sine cheltuieli enorme din bugetul statului, la formarea caruia contribuim cu totii, nu doar cei care adopta si indeplinesc hotarari ilegale. Un exemplu in acest sens este cazul «Oferta plus», Guvernul fiind obligat sa plateasca despagubiri de 2,5 mil. Euro. Tot atat s–a dus din buget pentru achitarea tuturor celorlalte despagubiri stabilite de CEDO. Acestia sunt bani platiti de noi pentru deciziile ilegale adoptate de inalti functionari ai statului.

Justitia la comanda va fi condamnata

Revin aici la controlul parlamentar. Am adoptat o Lege privind actiunea in regres. Pana acum nu avem niciun leu recuperat de la persoanele care se fac vinovate de condamnarea tarii noastre la CEDO. Pana acum, Procuratura Generala continua sa deschida dosare la comanda, cu finalitate previzibila la CEDO, in loc sa aplice legea. Sa nu uitam, insa, ca despagubirile stabilite in bani nici pe departe nu solutioneaza problemele oamenilor care au avut de suferit. Oare pot ei, cu bani, sa–si restabileasca onoarea si demnitatea? Sa–si recupereze prietenii, familiile, in unele cazuri, sanatatea si anii pierduti prin instante si inchisori? Li se platesc aceste sume, dar cine isi va cere scuze pentru toate aceste fapte, cine ii va reabilita? Cine va spune ca dosarul deschis pe numele persoanei respective a fost o comanda si ca, de fapt, ea este nevinovata? Din pacate, intr–o tara unde sunt posibile asemenea actiuni nu mai ai cum astepta scuze din partea celor care au incalcat legea, indeplinind indicatii.

Avem datoria sa facem totul pentru a schimba situatia. In acest sens, PLDM va elabora un proiect de lege care va interzice accederea in functii publice a tuturor celor care au emis sau au indeplinit hotarari ilegale, in urma carora au avut de suferit cetatenii si R. Moldova in ansamblu, fara a evita si responsabilitatea penala ce le revine acestor persoane. Le recomand celor care continua sa dea indicatii si celor care le realizeaza sa se gandeasca la faptul ca, in curand, vor trebui sa raspunda pentru tot ce au facut.

Vladimir Filat,
din mesajul adresat Parlamentului la 14 februarie 2008