Interviu cu Jean–Paul Costa, Presedintele Curtii Europene pentru Drepturile Omului

— Ati simtit vreodata, pe parcursul vietii, gustul injustitiei? Cum ati descrie acest sentiment?

— Cand eram copil, am trait intr–o tara colonizata — Tunisia. In pofida eforturilor multor oameni buni, simteam ca e ceva incorect in acel sistem de colonial, care provoca situatii in defavoarea oamenilor. Acel sentiment, pentru mine, avea gustul injustitiei. Din aceleasi considerente, cu cativa ani mai tarziu, cand eram student, am militat impotriva razboiului din Algeria (chiar daca injustitia si utilizarea violentei se practicau de ambele parti). Urasc injustitia, dar justitia este cel mai complicat lucru din lume…

— Curand veti implini 10 ani de activitate in calitate de judecator al Curtii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO). Daca e sa analizati plangerile adresate de oameni pe durata ultimului deceniu, cum a evoluat situatia drepturilor omului in statele membre ale Consiliului Europei (CE)? Care dintre drepturi erau mai frecvent incalcate cu zece ani in urma? Care sunt abuzate acum?

— Este dificil sa apreciem cum si daca s–a schimbat in general respectul pentru drepturile omului in statele membre ale CE. Un lucru pot sa afirm — in majoritatea statelor in care se tine cont de Conventia Europeana pentru Drepturile Omului in activitatea judiciara, cauzele care ajung la CEDO suporta doar unele ajustari ale deciziilor nationale.

Atunci insa cand analizam cazuri ce vin din statele care au aderat mai recent la Conventie, descoperim situatii care ne vorbesc despre probleme structurale in sistemul judiciar si care vor genera un numar mare de cauze in anii urmatori. Desigur ca multe dintre statele care au aderat la CE in anii 1990 (printre care si Moldova, n.r.) au generat un numar mare de cazuri ce reflectau intreg spectrul de probleme legate de restituirea proprietatii.

In unele state, legile adoptate in regimurile anterioare ramaneau in vigoare si au cauzat diverse probleme, cum ar fi posibilitatea de a anula deciziile judiciare finale.

Vorbind in ansamblu, in ultimii 10 ani am observat tot mai frecvent multiple violari traditionale sau tehnice ale Conventiei. Aceste abateri pot fi gasite in practica statelor care au aderat anterior la Comunitatea Europeana.

Desigur, sunt si exceptii. Curtea depisteaza si pana azi incalcari ale drepturilor omului, chiar si in cadrul statelor care au ratificat conventia cu 50 de ani in urma. Deci, intr–un anume sens, perioada de 10 ani poate fi considerata una scurta.

— Judecatorii CEDO sunt alesi de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) si, uneori, votul in favoarea sau impotriva unui judecator poate fi unul politic. Unii deputati au afirmat ca, pe parcursul ultimei sesiuni a APCE, reprezentantul R. Moldova la Strasbourg a vizitat personal delegatiile statelor «prietene», solicitandu–le sa voteze pentru favoritul Guvernului de la Chisinau. Daca un judecator e ales prin vot politic si nu are abilitatile necesare, ce faceti ca el sa cunoasca procedurile, legile, dar si limbile de lucru ale CEDO? Ce parte din bugetul CEDO este dedicata acestui aspect?

— In principiu, toti cei trei candidati de pe lista transmisa de Guvern trebuie sa fie pe deplin calificati ca eventuali membri ai CEDO. Cu siguranta, APCE a respins multe liste, transmise de diferite guverne, din cauza faptului ca nu toti candidatii erau suficient de calificati. Totodata, fiecare judecator nou trebuie sa invete metodele de activitate ale Curtii si sa efectueze un training lingvistic in una dintre limbile oficiale ale Curtii. Nu toti judecatorii noi au nivelul solicitat in ambele limbi si acest moment este unul surprinzator, desi nu se limiteaza doar la exemplul R. Moldova.

Pentru cursurile de studiere a limbilor avem un buget auster, dar unii judecatori invata repede. Personal, am studiat engleza circa patru ani. Apoi am abandonat aceste cursuri, crezand ca am devenit fluent.

— Cat de des se discuta la CEDO problemele de etica? Ati observat actiuni ale judecatorilor, care ar intra in contradictie cu etica judiciara, in special atunci cand sunt examinate cazuri din tarile pe care le reprezinta?

— Aspectele etice sunt discutate in orice instanta judiciara. Actualmente, sunt elaborate principii noi, care ar putea fi incluse intr–un anume cod. Pozitia de baza, insa, se afla deja in Conventie: acolo se spune ca judecatorii trebuie sa aiba un comportament de o tinuta morala inalta, si ca nu trebuie sa se angajeze in nicio activitate calificata drept incompatibila cu independenta si impartialitatea.

Independenta si impartialitatea stau in centrul oricarui sistem judiciar. Acestea sunt esenta activitatii judiciare intr–un stat dirijat de buchea legii si in orice caz particular important pentru o curte internationala pentru drepturile omului care are de a face cu plangerile individuale impotriva guvernelor.

Pentru mine, independenta si impartialitatea sunt chestiuni absolut cruciale ale acestei Curti, si, precum se vede din dosarele analizate de Curte, este vorba nu doar de independenta si impartialitatea asigurate realmente, ci si de intarirea increderii publicului ca acestea exista in permanenta si sunt mentinute in sistem. Personal nu sunt impotriva unui cod al eticii judiciare, desi acesta mi se pare, intr–un fel, de prisos.

In privinta rolului judecatorilor nationali, Conventia spune ca acestia devin automat membri ai camerei in examinarea unei plangeri impotriva guvernului lor. Ideea este ca, deseori, o asemenea cauza atrage intrebari referitoare la proceduri exacte privind legislatia nationala si la traditiile legislative nationale. CEDO nu poate solutiona asemenea cazuri fara sa faca referinta la contextul national, desi acest context nu poate fi decisiv. Precum ati amintit, sunt membru al acestei curti de circa 10 ani si pot afirma fara ezitare ca judecatorii nationali nu au un comportament care ar intra in contradictie cu etica. In orice caz, asa ceva nu ar fi acceptat de catre colegii lor, iar pentru un judecator national e imposibil sa activeze solitar. Daca vom analiza deciziile, vom vedea ca in multe cazuri, inclusiv in cazurile foarte sensibile, judecatorul «national» voteaza impotriva violarii comise de catre statul sau.

— Ex–presedintele CEDO a emis acuzatii ca ar fi fost otravit in timpul unei vizite de lucru in Rusia. Cat de des judecatorii CEDO sunt supusi presiunilor, intimidarilor sau altor riscuri legate de munca pe care o indeplinesc?

— Unele cazuri examinate la CEDO sunt foarte complicate, avand uneori implicatii politice sau geopolitice extinse. In asemenea circumstante, apar diverse zvonuri despre presiuni si intimidari. De asemenea, este adevarat ca unele decizii adoptate de CEDO sunt in defavoarea Guvernelor statelor din care provin cazurile. Cu toate acestea, ar fi eronat sa sugeram ca judecatorii CEDO sunt cu regularitate supusi intimidarilor si presiunilor.

Nu exclud ca, in trecut, au existat ocazii cand oficiali din Guvern decideau sa reactioneze agresiv la activitatile CEDO sau, pur si simplu, nu realizau ca acesta este un corp judiciar independent. Cu toate acestea, insa, nu au existat probleme majore care m–ar pune pe ganduri in acest sens si, personal, nu am fost vreodata tinta unor asemenea probleme.

Propun sa nu comentam remarcile atribuite predecesorului meu, care, in orice caz, a lasat sa se inteleaga absolut clar ca nu are de ce sa creada ca a fost otravit.

— Daca e sa raportam numarul de decizii CEDO pentru R. Moldova la numarul de cetateni, Moldova ajunge pe primul loc, cu cate 15 cazuri la un milion de locuitori, in timp ce statele cu cel mai mare numar de cazuri, cum ar fi Rusia sau Turcia, au doar cate 2—4 cazuri per milion. Ce credeti ca ar trebui sa se faca cu sistemul de justitie dintr–o asemenea tara? Care ar fi primii pasi intreprinsi de Guvernul de la Chisinau in scopul diminuarii acestui fenomen? Daca nu ati fi presedinte al CEDO, ci presedinte al unei asemenea tari, ce ati face?

— Cu siguranta, nu e in pozitia presedintelui CEDO sa faca comentarii generalizatoare asupra sistemului judiciar al unui stat membru al CE. Cu toate acestea, daca au fost identificate mai multe disfunctionalitati, ne uitam la deciziile CEDO.

Voi face, insa, niste comentarii generalizatoare, aplicabile multor state membre ale Conventiei. De exemplu, subventionarea redusa a sistemului de justitie sta, deseori, la baza violarii prevederilor Conventiei. De regula, aceste probleme sunt legate si de pregatirea judecatorilor si a procurorilor in spiritul Conventiei, in special in domeniul drepturilor omului, ceea ce este foarte important.

In orice caz, aceasta este ambitia noastra: ca sistemele judiciare nationale sa aplice prevederile Conventiei astfel incat Curtea de la Strasbourg, cand examineaza cauzele, sa–si diminueze eforturile. Un succes in acest domeniu solicita nu doar armonizarea legislatiei, ci si vointa politica, finantare, training si chiar schimbari in mentalitate. Uneori, cel de la urma element necesita cel mai mult timp pentru schimbari.

— Daca ati fi cetateanul unui asemenea stat, ati ramane sau l–ati parasi?

— Cred profund in integrarea europeana si in protejarea drepturilor omului ca instrument de integrare, de aceea nu vreau sa incurajez oamenii sa se mute dintr–o parte a Europei in alta. Dimpotriva, intregul proces european este directionat catre atingerea si impartasirea valorilor si a practicilor comune in randul diferitor tari, astfel incat cetatenii sa poata conta pe aceleasi drepturi fundamentale in comunitatea statelor democrate din Europa.

Cred ca si cetatenii R. Moldova sunt foarte atasati de idealul european si, in acelasi timp, sunt atasati profund si cu multa mandrie de radacinile lor nationale. Desigur, in unele state europene e mai usor de trait decat in altele, dar continui sa cred in progres, iar implementarea eficienta a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului este o cale spre atingerea acestui scop.

— Una dintre plangerile cetatenilor R. Moldova fata de activitatea CEDO tine de durata procedurilor de examinare a cererilor. In 2007, decizia favorabila l–a gasit prea tarziu pe unul dintre cetatenii R. Moldova, Gheorghe David, care decedase deja, la momentul pronuntarii deciziei. Stim, Curtea de la Strasbourg e supraincarcata de solicitari. Exista insa cai de a reduce temporal procedura sau, din cauza numarului prea mare de solicitari, aceasta va deveni si mai lunga?

— Intelegem ca durata procedurilor de examinare la Strasbourg este o problema si ca situatia actuala este una inacceptabila. Din pacate, noul protocol (nr.14)  care ar contribui la accelerarea procedurilor de examinare a fost blocat, din cauza ca Federatia Rusa nu l–a ratificat. Daca acest Protocol nu va intra in vigoare in curand, sau chiar daca va intra in vigoare, va trebui sa cautam solutii noi, poate si mai radicale. Important e ca aceasta instanta sa intruneasca conditiile care i–ar permite sa adopte decizii adecvate in cazuri foarte serioase, in cazuri care dezvaluie grave disfunctii ale sistemului judiciar la nivel national, astfel incat masurile de corectie sa poata fi aplicate cat mai rapid.

Iarasi, unul dintre raspunsuri e pentru curtile nationale, care ar trebui sa–si asume un rol complex in sistemul drepturilor stipulate de Conventie, luand decizii in spiritul respectului pentru drepturile omului. Dar realizam ca unele state au nevoie de timp pentru aceasta. Nu trebuie sa uitati ca un cetatean trebuie sa depaseasca toate instantele nationale inainte de a veni cu un caz la Strasbourg si, adesea, procedurile in tara de origine iau, de asemenea, foarte mult timp.

NOTA: Protocolul nr. 14 la Conventia Europeana pentru Dreptruile Omului urma sa asigure o mai buna indeplinire a Hotararilor CEDO in statele de origine a autorilor plangerilor. Acest Protocol a fost semnat de toate statele membre ale CE, cu exceptia Rusiei. Din aceasta cauza documentul nu a mai intrat in vigoare.

— Ce alti pasi importanti ar fi de intreprins pentru a imbunatati situatia drepturilor omului intr–o tara, in afara de implementarea deciziilor CEDO?

— Ma voi repeta, spunand ca, daca o instanta nationala aplica prevederile Conventiei si Curtea de la Strasbourg — la fel, atunci, desigur, respectul pentru drepturile omului se va ameliora. Dar, precum am sugerat deja, acest fapt solicita o finantare si o organizare eficiente, precum si o vointa politica adecvata. Finantarea, in particular, este cruciala. Fara salarii bune, coruptia devine o tentatie puternica.

— Multe dintre statele fostei uniuni sovietice au mostenit problema coruptiei in sistemul judiciar. Ce credeti despre o justitie corupta?

— O justitie corupta nu poate fi nici independenta, nici impartiala si este, in fond, o negatie absoluta a ceea ce ar trebui sa insemne justitia. Justitia corupta, e de la sine inteles, nu se poate numi justitie.

— Regretati vreo decizie judiciara pe care ati luat–o in viata Dvs.?

— Probabil, am comis unele erori, dar nu regret pe deplin o decizie judiciara luata. Cu toate acestea, cea mai dificila decizie pe care a trebuit sa o iau a fost in cazul Odi?vre v. Franta, cand a trebuit sa aleg intre doua drepturi egal de importante. Am optat in favoarea unuia dintre ele, dar celalalt era, repet, egal de important. NOTA: Pascale Odi?vre s–a nascut in 1965 la Paris, iar la momentul nasterii mama sa a abandonat–o, solicitand ca numele ei sa ramana anonim in toate actele, facand referinta la legea care protejeaza anonimatul femeilor in asemenea cazuri. Pascale a fost adoptata ulterior de familia Odi?vre, numele careia il poarta pana acum, dar cand s–a maturizat a vrut sa cunoasca familia din care provine. Legislatia nationala franceza prevede, la cerere, protejarea anonimatului unei femei la abandonarea copilului. Curtea a sesizat faptul ca in acest caz sunt doua interese in contradictie: pe de o parte, dreptul persoanei de a–si cunoaste originea de la nastere si, pe de alta parte, dreptul unei femei de a–si proteja sanatatea, acceptand sa nasca in conditii spitalicesti, atunci cand e nevoita sa abandoneze copilul si vrea sa ramana anonima.

— Cand aveti timp liber de cauzele CEDO, ce faceti? Ce carti cititi in prezent? Aveti unele favorite?

— Uneori citesc carti de drept sau filosofia dreptului. Alteori prefer cartile de istorie sau nuvelele. Din cand in cand, citesc nuvele cu mister sau romane de senzatie — acestea imi duc gandurile mai departe de activitatile de judecator.

In prezent, parcurg istoriile lui Stefan Zweig. Am fost candva un fan al filmelor, dar acum am prea putin timp pentru cinema. In plus, imi place foarte mult muzica, in special muzica clasica: Bach, Mozart, Prokofiev, Saint–Sa?ns. Imi plac si plimbarile…

— Ati putea sa ne spuneti cateva cuvinte despre familia Dvs.?

— Am o familie foarte numeroasa. La momentul acestui interviu am opt nepoti, cu varste cuprinse intre 10 ani si 5 luni, si sunt foarte–foarte fericit cu ei. Si imi iubesc sotia.

Un interviu de Alina RADU

Foto: APCE

Sondaj

Sunt sau nu judecatorii corupti? Elena Mocanu, viceministrul Justitiei: Nu e corect spus ca doar judecatorii sunt corupti. Este un fenomen care exista si in sistemul judecatoresc. Cred ca sistemul ar trebui sa lupte cu flagelul coruptiei din interior, pentru ca cei corupti sunt in minoritate. De fapt, judecatorii isi fac lucrul cu cinste. Anastasia Pascari, judecator la Curtea Suprema de Justitie: Cred ca aceasta afirmatie este falsa. Se vorbeste la general despre o posibila existenta a coruptiei. Tot ce pot spune este ca judecatorii isi indeplinesc cu responsabilitate atributiile de serviciu. Veaceslav Suciu, Judecatoria Dubasari: De fapt, nu judecatorii sunt corupti. De vina e tot ce se intampla in jurul judecatoriilor, dar patimesc, in final, judecatorii. La ce ma refer? La ceilalti participanti la proces. Asta e. Noi incercam sa nu mai avem nimic in comun in afara de sala de judecata. Anatol Doga, presedintele Curtii de Apel Chisinau: Sute si mii de dosare civile si penale sunt examinate de judecatori cinstiti. Daca este coruptie, inseamna ca ar trebui sa existe un caz si o sentinta de condamnare. Trebuie sa il prindem pe cel care lezeaza imaginea judecatorilor. Dar cazul nu exista. Cred ca toate aceste afirmatii nu sunt decat o ponegrire la adresa judecatorilor… Vera Macinscaia, presedintele Colegiului Disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii: Notiunea de coruptie este egala cu notiunea de hotie. Avem nevoie de probe care ar confirma ca un judecator este corupt. In stat avem organe abilitate cu dreptul de a intenta dosare penale. A vorbi la general inseamna a defaima intreg sistemul. Inseamna a diminua increderea cetatenilor in justitie. Lucrez in acest sistem mai mult de 30 de ani. M–am bucurat mult atunci cand un demnitar ca Marian Lupu a recunoscut ca sistemul judecatoresc e o forta. S–a exprimat corect atunci cand a spus ca o critica neintemeiata a sistemului judiciar este ca o bomba impotriva statului. Haideti sa intentam dosare penale impotriva judecatorilor corupti! Alexandru Negru, presedintele Judecatoriei Soroca: Sistemul judecatoresc functioneaza normal si e gresit sa spunem ca judecatorii is corupti. CEDO? Asta e o alta chestiune si nu intotdeauna e vina sistemului judecatoresc. Mihai Poalelungi, judecator din partea R. Moldova la CEDO: Nu as afirma ca sistemul judiciar este corupt. Coruptia este un fenomen prezent in societatea noastra. La noi se vorbeste mult despre lupta cu coruptia. Nu trebuie de luptat cu nimeni. Ar trebui doar de eliminat ceea ce genereaza coruptia. Atunci o sa se termine si coruptia. Sondaj de Anastasia NANI