Intotdeauna am sustinut tinerii, a declarat Petre Neamtu care, in ianuarie 1985, a venit la pupitrul dirijoral al Orchestrei «Folclor» si, de atunci, tot slefuieste imaginea pentru a ajunge cea mai buna orchestra de muzica populara din intreg spatiul romanesc. Alungat de la Compania «Teleradio–Moldova», «Folclorul» si–a gasit casa la Filarmonica Nationala, unde se simt bine si nu uita sa fie recunoscatori administratiei acestei institutii ca «atunci cand Telescu i–a alungat, Svetlana Bivol le–a intins o mana de ajutor». Mai mult, Filarmonica Nationala «Serghei Lunchevici» a declarat anul 2008 al orchestrei de muzica populara «Folclor». Evenimentul se intampla la patru decenii de la constituire si de activitate scenica. Programul anului aniversar a inceput pe 13 februarie cu un concert mai neobisnuit: naistul Stefan Negura, tambalistul Sandu Sura si vioristul Radu Talambuta au fascinat publicul interpretand creatii clasice de A.Piazzolla, W.A.Mozart, Joaquin Rodrigo, I.S.Bach.

La Filarmonica, unde i–am gasit, repetitia a mai continuat vreo ora peste program si am acceptat invitatia sa astept in sala. Trecerea din scena in culise mi–a descoperit noi detalii: i–am vazut pe marii artisti imbracati in hainele lor firesti, in realitatea obisnuita a vietii lor. In scena, poarta mai degraba o haina a aparentelor, sunt scosi din randul firesc al existentei. Aici renuntasera la efecte si repetau, corectand partiturile, zambind, glumind, privind curios si luand fals notele.

Il admirasem pe Petre Neamtu in scena, acum il intalneam in alt decor. Imbracat in camasa alba, la cravata, gesticuland stilizat cu mainile «dupa partitura». Am gasit ca seamana cu un preot care imbraca intotdeauna o camasa alba. Calm, sigur de sine, concentrat pe ceea ce facea orchestra, este si un interlocutor responsabil de fiecare cuvant rostit. Are un mesaj echilibrat, fara «abateri lirice si povesti inventate».

Anul 2008

«M–am gandit sa rup traditia si sa ne organizam sarbatorile altfel. Naistul Stefan Negura, vioristul Radu Talambuta si tambalistul Sandu Sura au deschis seria de concerte pe care urmeaza sa le continuam. Nu avem un program pus pe afise, suntem implicati si in alte activitati, astfel ca, deocamdata, nu a iesit "un program in prealabil"».

Tinerii pleaca

«Din pacate, tinerii interpreti, valorosi nu doar pentru Moldova, nu au viitor aici si il cauta in alta parte. Problemele economice ii imping departe de casa. Niste talente precum Radu Talambuta, Sandu Sura si Stefan Negura vor sa fie remunerati decent. Sandu pleaca in Canada. Il intreb "ce va face in Canada cu tambalul?" Sigur, o sa–si construiasca un destin. Va canta singur, are glazura virtuozitatii, dar noi il vrem aici, acasa. Cine se intreaba azi din ce motiv tanarul acesta, inzestrat cu mare talent, isi lasa parintii aici si pleaca peste ocean?»

«Salariile–s un secret»

Toate incercarile mele de a afla ce salariu are un membru al orchestrei, au ramas fara raspuns. Este o rusine sa spui cum remunereaza statul munca unui instrumentist sau interpret. Simtul umorului l–a salvat. «Salariile noastre sunt un secret si noi nu–l divulgam», a spus Petre Neamtu si a zambit. Multi vor sa cante in orchestra mea, aici se simt cel mai bine, dar nu intotdeauna ii pot ajuta.

Despre folcloric

Se pierde, nu mai inregistreaza nimeni o piesa folclorica, nu le pasa. Noi faceam inregistrari, arhivam in Fondul de Aur al Radioului, dar Telescu a spus ca nu–i nevoie si ne–a alungat. Poporul faureste intruna, avem oameni talentati, dar nu avem grija sa asiguram urmatoarea generatie.

Paradoxurile

Viitorul muzicii ar trebui sa puna pe ganduri statul. Va veni o zi cand vom invita instrumentisti de prin alte tari, ai nostri, cei mai talentati, vor continua sa cante prin subteranele Parisului, Romei sau Moscovei. Exista tineri talentati care doresc sa invete, dar nu au posibilitate. La Colegiul «Stefan Neaga» ii accepta doar «la contract». Sumele sunt fabuloase, mai mari decat la ASEM. 5000 de lei se achita la anul intai, pe la anul 4 ajungandu–se la 9000 de lei. Cum poate un copil de la tara, unde–i saracie groaznica, sa plateasca? De unde sa ia bani? Cine este admis? Cei talentati, sau cei bogati, dar fara talent?

Relatiile umane

Cand am venit in «Folclor», cu 23 de ani in urma, am gasit un colectiv divizat pe clanuri. Le–am zis: «trebuie sa fie si la noi ca intr–o familie, daca avem ceva de spus, sa spunem sincer, sa nu lasam loc pentru neadevar, suspiciuni si pentru cele care umbresc pacea». Nu a fost simplu, in schimb astazi am o echipa celebra. Sunt cei mai buni pe latura spirituala si pe cea profesionala.

Profesorul

Dionisie Chirosca mi–a fost profesor. L–am cunoscut in 1964, la Colegiul «Stefan Neaga». Am mostenit o adevarata comoara de la dascalul meu, lui ii datorez acest destin implinit. Si tata a contribuit. Mi–a cumparat un acordeon «Manfrini», scump, dar bun.

Prietenii

Leonid Mosanu, Vasile Iovu, Gavril Gronic, Vasile Rusu, Anatol Golomoz canta de o vesnicie. Ii respect pentru ca sunt devotati acestui gen de muzica, care exprima esenta noastra. Imi construiesc relatiile cu oamenii respectand adevarul, nu stiu cum e sa spui minciuni, sa fii fals, sa trisezi.

Antonina SARBU