Atunci cand am decis sa vin in R. Moldova, am fost atentionata ca aceasta tara este saraca, dar ajungand in Chisinau nu puteam intelege de unde provin aceste conceptii de saracie. Pe strazi vedeam afisate in vitrinele magazinelor televizoare cu plasma si alte articole de lux, iar restaurantele abunda de lume bine dispusa. Am urmarit tinerele imbracate la moda, purtand aparate moderne de ascultat muzica si posete scumpe.

Dupa cateva zile de aflare in Chisinau, am avut oportunitatea sa plec la Sangerei. Diferentele dintre aceste doua orase sunt izbitoare. In drum spre Sangerei, magazinele luxoase au inceput sa dispara, traficul s–a fluidizat, iar bogatia materiala nu mai era reprezentata de telefoane mobile scumpe.

In Sangerei, localnicii nu muncesc pentru a–si cumpara bunuri materiale care sa le reprezinte bunastarea. Ei muncesc pentru a supravietui. Gainile ravasite prin ograzi, caii inhamati la carute darapanate, femeile obosite, gonind cirezile de vaci, semnifica simplitatea vietii in astfel de localitati. Daca tinem cont de faptul ca 70 la suta dintre cetatenii R. Moldova locuiesc la sate (potrivit unui raport ONU), putem explica astfel constrastul izbitor dintre saracia rurala si bogatia din Chisinau.

Poate, in loc sa fie motivati sa paraseasca tara in cautarea unor opotunitati economice mai bune, cetatenii moldoveni ar trebui incurajati sa ramana acasa si «sa munceasca impreuna, pentru ca fiecare dintre noi are rolul de a transforma saracia intr–un fenomen al trecutului», spune Kaarina Immonen, reprezentantul ONU in Moldova. Exista speranta ca in viitor Natiunile Unite vor ajuta la consolidarea autoritatilor locale si regionale si vor ajuta antreprenorii mici si mijlocii, incurajandu–i astfel sa initieze noi afaceri si sa schimbe fata oraselelor mici, asa cum a fost schimbat Chisinaul.

Joanna Reeves, stagiar la Ziarul de Garda