Zilnic, la o ora matinala, un microbuz aduna peste patruzeci de micuti din localitatile raionului Criuleni pentru a–i transporta la Centrul pentru copii cu nevoi speciale «Speranta».

Unii dintre acesti micuti au fost diagnosticati cu retard mintal, altii, pe langa aceasta boala, mai sufera si de disabilitati motorii, de aceea le este foarte greu sa se deplaseze, in situatia in care infrastructura din localitatile rurale ale republicii este subdezvoltata.

Administratorii Centrului sunt mandri de rezultatele pe care le–au obtinut pe parcursul celor sase ani de la lansarea sa.

Alexandra Grajdianu, presedintele Centrului, ne spune ca, la inceput, profesorii din scoli «ocoleau» copiii diagnosticati cu retard mintal si refuzau sa–i primeasca in clasele lor. In prezent, insa, peste 75 % din cei aproape 300 de copii care, incepand cu anul 2000, au beneficiat de serviciile centrului sunt integrati in scolile generale din raion. Pentru a lupta impotriva stereotipurilor, au fost necesare mai multe traininguri pentru profesori, dar si pentru parinti, in scopul sensibilizarii celor din jur asupra problemei. «Muncim din rasputeri ca societatea sa accepte acesti copii. De serviciile noastre beneficiaza copiii diagnosticati cu retard mintal. Initial, parintii erau cei care le interziceau micutilor sa frecventeze centrul, spunandu–le ca daca vor veni incoace, se vor alege cu un certificat de persoane anormale.»

Angela B. este mama unuia dintre fostii beneficiari ai centrului «Speranta». Atunci cand a observat ca micutul ei este «diferit» de ceilalti copii de varsta lui, l–a dus la un medic. Acesta a insistat sa–l diagnosticheze cu «retard mintal». «Nu i–am permis, pentru ca stiam ce viitor greu il asteapta avand un astfel de diagnostic. Mi–am dat seama ca singura nu voi putea face fata greutatilor, ca am nevoie de specialisti, din care cauza l–am adus la centru. Acum, dupa mai multi ani, fostii sai colegi de scoala se minuneaza ca nu mai vad in el acel »balbait« sau »gangait« de altadata, cum ii spuneau ei.»

Directorul scolii primare din Dubasarii Vechi, Rodica Astifeni, recunoaste ca unii profesori nu poseda cunostintele necesare pentru a face fata comunicarii cu un copil cu disabilitati mintale.

«Programele scolare care li se impun astazi copiilor sunt elaborate pentru copii excelenti si nu pentru cei cu o reusita medie, si de multe ori agraveaza si mai mult situatia psihica a copiilor cu reusita slaba la invatatura. Problemele si exercitiile din manuale sunt prea complicate pentru copii. Micutii nu reusesc sa insuseasca materia nu pentru ca sunt incapabili, ci pentru ca totul este prea complicat si sofisticat. La noi, accentul este plasat pe strategie, manuale, programe si nicidecum pe copil.»

Medicul–psihiatru Iurie Novitchi este de parere ca copiii diagnosticati cu retard mintal trebuie antrenati, din frageda copilarie, in munci mecanice. «Retardul mintal este incurabil. Singura metoda de a lupta impotriva lui este instruirea, ingrijirea si dezvoltarea abilitatilor. Copiii cu disabilitati mintale usoare pot insusi muncile simple, mecanice. Ei nu vor primi indemnizatii. Daca nu vor putea sa–si poarte singuri de grija, nu vor avea ce manca. In acest caz, risca sa ajunga in randul celor care fura pentru o bucata de paine.

D.R.