Pe 19 ianuarie curent, din neavand ce face, priveam televizorul. Vizionam emisiunea «Buna seara» si roseam la fata. Imi era rusine de subiectul discutat la Televiziunea noastra «publica» — coruptia in invatamant.

Concluzia univoca la care am ajuns e ca in topul coruptilor din R. Moldova profesorii se situeaza pe primul loc. Cel mai necajit, cel mai umilit, cel mai rau platit, cel mai neglijat om de la noi este etichetat cu un calificativ care–l desfiinteaza. Si asta in timp ce coruptia, intr–adevar, «infloreste», «creste ca pe drojdie» in domenii cunoscute: politie, justitie, vama (daca e sa credem informatiilor din mass–media).

Ca sa fiu sincer cu mine insumi si cu eventualii mei cititori, trebuie sa recunosc: da, sunt, din pacate, profesori care mai cad prada mituielii. Vorba ceea: banul e ochiul dracului. Oricum, se cuvine sa fim mai intelegatori. Profesorii nostri se afla intr–o mizerie de neinchipuit pentru lumea civilizata. O salarizare pe potriva unui cersetor. E suficient sa informam lumea ca salariul unui conferentiar universitar, platit de stat, constituie 720 de lei. Chiar si pentru cel care a lucrat 40 de ani pe acest taram. Comparati salariul — batjocura cu leafa unei croitorese, care variaza intre 1500 si 2000 de lei pe luna. Un simplu vanzator are 1500 de lei pe luna, adica de doua ori mai mult decat un profesor universitar. Si asta in timp ce parlamentarii, ministrii, consilierii de tot felul si–au luat salarii si pensii fabuloase in comparatie cu cele ale profesorilor. Au uitat, probabail, ca si ei au invatat la scoala si la universitate.

Zilele acestea am aflat cu stupoare din presa ca proaspatul sef al Consiliului Coordonator al Audiovizualului, Corneliu Mihalache, are un salariu de sase ori mai mare ca cel al unui conferentiar universitar — 4300 de lei, plus o prima anuala de 4300 de lei.

Dar sa revenim la subiect.

— Este sau nu coruptie in invatamant? a intrebat–o categoric prezentatorul emisiunii Mircea Surdu pe invitata sa.

— Este! Din pacate, este! a raspuns, tot categoric, dna viceministru al Educatiei si Tineretului, Viorelia Moldovan–Batranac.

Prezentatorul recunoaste, pentru moment, ca se simte incomod in fata profesorilor. Incearca sa–i apere. Dar dna viceministru ramane neclintita in opinia sa.

Continuu sa rosesc in fata televizorului pentru dna viceministru, care s–a produs pe post de procuror, uitand ca si ea poarta o anume raspundere pentru situatia creata.

Eu unul ma tem de acest mult prea dur cuvant — coruptie. Ar trebui, mai intai, sa cautam cauzele acestui flagel.

Nu vreau sa fie inteleasa gresit pozitia mea in problema dezbatuta. Eu condamn cu toata vehementa luarea de mita in scoala de toate rangurile. Acest fapt este o rusine incomensurabila. Se discrediteaza autoritatea profesorului in ochii copilului. Mai mult: e o crima sa iei mita de la cel pe care pretinzi ca il educi. Prin urmare, e nevoie sa dezradacinam acest vicios obicei. Dar nu inainte de a ne intreba: Cum se face ca intr–un domeniu «corupt» conducerea acestuia e cu «mainile curate»?

Ce–i drept, unele persoane care au telefonat in studio au spus categoric: «Pestele de la cap se strica». Dar prezentatorul emisiunii si dna viceministru s–au facut a nu intelege despre ce–i vorba, lasand sa se inteleaga clar ca tapul ispasitor e, totusi, profesorul.

Daca e sa ne referim si la partile bune ale emisiunii trebuie spus ca persoanele, majoritatea pedagogi, care au telefonat in studio au condamnat atitudinea Ministerului Educatiei si Tineretului fata de situatia materiala dezastruoasa in care s–au pomenit cadrele didactice. Iata un subiect demn de o emisiune televizata, si nu presupusa coruptie. Drama noastra e ca cele 68 de cazuri de coruptie descoperite adumbresc autoritatea profesorului in fata copiilor. Face impresia ca toti profesorii sunt implicati in coruptie. Este revoltatoare aceasta stare de lucruri. Ce ma fac eu, care vin la examene cu sticla de apa de acasa? Si, important, nu uit sa iai doua pahare, ca sa–i pot servi si pe studenti. Gestul meu, fireste, nu se numeste mita. Dar daca, Doamne fereste, studentii ar servi profesorul cu o sticla de apa minerala, deja e mita. Si buchetul de flori adus la examen de catre studenti e mita, cred unii vigilenti.

O, tempora, o, mores!

M–a intristat si faptul ca nu am putut razbate cu telefonul recomandat (54–82–46)  in studio sa adresez cateva intrebari, desi am cules numarul respectiv de cel putin 20 de ori.

Adresez prezentatorului emisiunii «Buna seara», M. Surdu, si dnei viceministru, V. Moldovan–Batranac, cateva intrebari care, sunt sigur, le–ar pune orice cadru didactic:

1. De ce au fost adusi in studio copiii (liceeni sau studenti)? Ca sa bata din palme? Sa fie martori oculari la actul de discreditare a profesorilor?

2. De ce nu au fost invitati la emisiune un profesor universitar, unul scolar si un parinte?

3. De ce judecatorilor, procurorilor li s–a marit salariul pentru a dezradacina coruptia, iar profesorilor — nu? Statul nu are bani? Da pentru finantarea partidelor politice are?

4. Cui convine admiterea la facultate fara examene? Chiar nu stie Ministerul ca in felul acesta stimulam coruptia in scoala? Majorarea exagerata a notelor, care se va produce cu siguranta, costa ceva!

Ion Melniciuc,
conferentiar universitar,
doctor in filologie