Kenia, intre «Jumbo» si «Cosmarul lui Darwin»

Luna ianuarie, considerata sezonul de varf al iernilor europene, reprezinta de fapt toiul verii in Kenia. Caldura ecuatoriala din aceasta tara nu afecteaza doar zapada muntelui Kilimanjaro situat in preajma si care reprezinta cel mai inalt pisc de pe glob. Totusi, temperaturile ridicate confera un sens deosebit libertatii cetatenilor acestei tari, libertate pe care au imbratisat–o mii de locuitori ai celor mai dezvoltate state de pe glob. Kenia e vizitata anual si de cateva sute de moldoveni, care si–au gasit locuri de munca in acest spatiu, in timp ce Moldova nu intretine nici un fel de relatii diplomatice cu continentul african.

Annah Ndiso este o tanara provenita din vestitul trib al Masailor, localizat nu departe de capitala Keniei, Nairobi. Annah este una din fiicele masailor care a avut oportunitatea sa faca studii in capitala tarii si acum are o sarcina complicata — sa ii ajute pe propriii parinti sa invete. Nu, ea nu ii invata a citi sau a scrie, ea ii invata cum se fierb cartofii si morcovii, le arata in ce fel poate fi preparata mancarea si le spune de ce trebuie prelucrat termic laptele.

Lapte cu sange, pentru a depasi jaguarii

Masaii beau foarte mult lapte si cred in puterile magice ale acestui produs, de aceea tin cu sfintenie la cirezile de vite. Atunci cand nu au lapte suficient, masaii il amesteca cu sange de bovina — ei penetreaza vena unui animal, colecteaza o cantitate anume de sange, apoi ii acopera intepatura cu un «plasture» de glod si animalul merge in continuare la pascut, ca sa acumuleze si mai multa hemoglobina. Sangele este un simbol special al masailor, ei se disting de alte popoare africane prin faptul ca poarta doar haine de culoare rosie. In trecut, ei considerau ca aceasta culoare atrage leii, masaii fiind recunoscuti drept cei mai buni vanatori de lei.

Dar Guvernul Keniei a declarat vanatoarea de lei drept ilegala cu cativa ani in urma si masaii s–au resemnat. Acum ei se ocupa preponderent de cresterea animalelor si, daca au copii la oras, invata de la ei despre prelucrarea termica a produselor alimentare si incearca sa deprinda un alt gust al vietii. Totusi, masaii raman «la inaltime», caci sunt cei mai inalti africani, zvelti, supli si puternici. Kenienii sunt recunoscuti drept cei mai buni atleti de pe glob, si multi dintre campionii mondiali la alergari sunt masai, oameni «mai rapizi ca jaguarii»:

Copiii educati devin cu incetul mandria masailor, dar oricum, cand revin de la oras, acestia trebuie sa respecte niste rigori identitare: oricine le viziteaza localitatea nu are voie sa poarte vre–un miros de parfum sau alte cosmetice, caci masaii considera ca aceste mirosuri straine tulbura mult linistea elefantilor, zebrelor si leilor din preajma, vietuitoare cu care masaiii s–au inteles de minune de mii de ani.

16 alpinisti romani pe cel mai frumos munte

Kenia este cunoscuta prin rezervatiile naturale deosebite. Leii, girafele, zebrele si antilopele sunt considerate vietuitoare «de onoare» ale acestei tari si zeci de mii de turisti lasa anual sute de mii de dolari aici ca sa vada viata armonioasa a rapitoarelor si erbivorelor alaturi de oameni neinarmati, care tin la bogatia naturala a tarii lor. Iar doritori de a vedea natura in cea mai pura si initiala stare sunt multi si girafele pot fi observate chiar de–a lungul soselei care duce de la Aeroport spre Nairobi.

In aceste zile 16 alpinisti romani se afla in Kenia pentru explorarea piscurilor muntoase din aceasta tara. Cu doi ani in urma acest grup a urcat «in direct» muntele Kilimanjaro, cel mai inalt din lume, fiind insotit de diva tv Andreea Marin si de echipa ei de filmare. Acum, membrii echipei «Expeditia Kenya 2007» urca muntele Kenia, situat aproape de linia Ecuatorului. «Este cel mai frumos munte pentru toti alpinistii din lume», ne spune Adrian Andone, angajat la «Romgaz», care isi va consuma si in acest an vacanta cu rucsacul in spate pentru a urca mai multi kilometri deasupra lumii. «Seful meu, cand a vazut din nou cererea mea de concediu si a aflat ca voi petrece 3 saptamani in mediul salbatic din Africa, m–a privit ca pe un om straniu, dar nimic nu ma poate opri de la aceasta calatorie fantastica», adauga Adrian.

Cei 16, foarte asemanatori cu masaii prin supletea si vigoarea lor, discuta intr–un limbaj special. Pentru ei «Piscul comunismului» nu a fost niciodata un subiect politic, ci doar un varf montan din muntii Pamir, pe care l–au cucerit cu mainile goale, la fel ca si «Piscul Lenin» din Tajikistan, pe varful caruia nu au simtit vreo adiere de revolutie, desi poarta tricolorul pe munti in gand si in rucsac. Geopolitica este altceva intre rocile montane, unde orice fiinta umana intinde mana celui aflat deasupra prapastiei. «Cu rusii faceam sauna in corturi, in Tibet, iar in Anzi am carat in spate niste turisti straini rataciti prea sus» — isi povestesc alpinistii viata lor simpla si curata. Acum, la poalele muntelui Kenia, al doilea dupa inaltime munte de pe continentul african, isi pregatesc in primul rand camerele de luat vederi, caci padurile seculare cu izvoarele montane si diversitatea animala merita memorizate pentru totdeauna. Acest munte este sacru pentru tribul Kikuyu, care, supranumindu–l si «locul luminii», isi construieste casele doar cu geamurile spre el.

O companie moldoveneasca in Kenia

«Din punct de vedere tehnic, acest munte este adoratul alpinistilor din intreaga lume — aici treci, ca pe niste etape, diferite nivele ale vietii salbatice, ceva mai frumos nu veti intalni», ne spune cu incantare alpinistul Teodor Tulpan. Toti poarta tricouri cu peisaje si nume montane, dar au in rucsacuri si salopete calde — la 5199 metri ii asteapta un fenomen greu de crezut aici, la Ecuator — zapada. Vor cobori jos pe la mijlocul lui februarie, cand vara keniana isi va mai tempera caldurile. Angajatii Ambasadei Romaniei la Nairobi ne–au spus ca ii intampina si ii petrec cu drag intotdeauna, caci alpinistii romani sunt foarte vestiti, si pe langa asta, este o ocazie atat de rara sa intalnesti romani la mii de kilometri de casa.

Este adevarat ca la Nairobi mai exista un oficiu, unul singur, unde se vorbeste romaneste. Chiar langa Ambasada Romaniei se afla sediul companiei moldovenesti «Ascom», care gestioneaza un proiect de extragere a petrolului in statul vecin Sudan. La Ministerul de Externe din Chisinau am fost informati ca R.Moldova nu intretine nici un fel de relatii diplomatice cu nici un stat de pe continentul african si nici o reprezentanta diplomatica din Moldova nu ofera vize sau alte acte care ar facilita o calatorie in Africa. Cu toate acestea, in prezent in Sudan lucreaza cel putin o mie de cetateni ai R.Moldova, in Kenia — vreo suta, alte zeci fiind insirati de la Nil pana la Kilimanjaro pentru extractii de petrol, de diamante, pentru pilotarea navelor rusesti, pentru transportarea diferitelor bunuri.

In perioada 21–26 ianuarie la Nairobi s–au adunat mai multe zeci de mii de oameni din toate statele lumii in cadrul Forumului Social Mondial (FSM), care este o alternativa pentru forurile economice conduse strict pe principii de profit si care dauneaza deseori mediului ambiant, paturilor sarace sau relatiilor dintre oameni.

«Cosmarul lui Darwin» la extras petrol

La 23 ianuarie, la Nairobi, in cadrul FSM, a fost pusa in dezbatere speciala problema migratiei femeilor si a traficului de oameni. Teresa Ulloa din Mexic a relatat despre experienta sa de a salva tinere mexicane de traficanti care le duceau in bordelurile din Germania, Olanda, Marea Britanie — acolo unde sunt si multe tinere din Moldova, aflate in aceeasi situatie. Mary Soledad Perpignan a prezentat cartea «Supravietuitoarele incestului, violului si vanzarii in sclavie sexuala», Liazzat Ismuhamedova din Kazahstan a relatat despre problemele similare din tara sa. Pe aceeasi tema am discutat si cu Gabriela Chiroiu din Bucuresti, cu Natalia Covaliv din Kiev sau Julia Kharasvili din Georgia. Moldova a fost pomenita de mai multe ori in contextul acestor dezbateri, precum si al altor evenimente desfasurate de organizatia «1000 de femei pentru pace pe glob», care intruneste si cateva femei din Moldova. Dreptul la libera circulatie, la migratie legala, la munca, dreptul de a nu trai in saracie au fost discutate in profunzime martia trecuta.

Dar exact in aceeasi zi, la 23 ianuarie, Associated Press si alte media internationale au anuntat ca Compania «Ascom» din Moldova a primit acceptul pentru inceputul operatiunilor de extragere a petrolului in Sudan.

Desi «Ascom» a semnat un acord cu autoritatile din Sudanul de Sud pentru forarea unei sonde petroliere in primavara lui 2005, ulterior revolte populare severe au pus sub semnul intrebarii afacerea «Ascom» in Sudan. Iata insa ca la 23 ianuarie presa a anuntat ca «Ascom» va incepe in curand extractiile petroliere, urmand doar sa finalizeze expertizele seismice.

Tot atunci sute de sudanezi aflati in Kenia povesteau despre instabilitatea din tara lor, despre conflictele din zona Darfur si victimele acestei zone complicate. Tot atunci, la Nairobi a fost prezentat filmul documentar «Cosmarul lui Darwin» despre aeronavele de productie ruseasca care s–au angajat initial la transportat peste, dar au ajuns sa transporte loturi masive de automate Kalasnikov in zonele cu diamante si petrol. Se stie ca mai multe companii aeriene din Moldova au luat parte la acelasi business. Dar afacerile se pare ca se dezvolta separat de eforturile de pacificare, iar oamenii de rand sunt departe de activitatile albilor, dezvoltate in Africa. Ei isi traiesc problemele si bucuriile de fiecare zi separat, desi alaturi de birourile cu aer conditionat ale albilor.

Filosofia «Hakuna matata»

Ies de la filmul «Cosmarul lui Darwin» si iau un matatu. Matatu nu e un fel de mancare sau vreo bautura euforica. Este echivalentul «marsrutkai» moldovenesti. Matatu este cel mai popular fel de transport in Kenia si acolo descoperi cel mai usor spiritul lor. Microbuzele in aceasta tara sunt moderne si noi, dar foarte scunde, cam la fel cu cele care circula pe ruta nr.8 in Chisinau. Pentru 20 de silingi kenieni poti traversa orasul Nairobi dintr–un capat in altul. Ca si la Chisinau, acolo nu exista tichete pentru pasageri, nu exista statii si limite pentru imbarcarea oamenilor. In matatu urca toti kenienii aflati pe marginea drumului, caci aceste microbuze circula, de regula, cu usile deschise, iar in usa, in picioare, sta cate un tanar de culoare, cu parul decolorat pana la galben, care ademeneste noi si noi pasageri. Pe acest tanar il cheama de regula Washington, sau Moris, sau Richard, dar daca il intrebi care e numele lui local, kenian, el zice cu mandrie ca il cheama Ciacia — ceea ce in traducere din limba tribului sau inseamna «barbat supraputernic». Ciacia «comanda muzica» in matatu, toti il asculta, ii platesc, si, la nevoie, asculta si muzica pusa de el, care iti zdrobeste timpanele din vreo 6 boxe instalate in matatu. Ciacia e tanar si vrea ca pasagerii sa asculte piese afro–americane cantate de tinerii din formatia «50 cents» si ca toti sa fie fericiti ca el.

In fond, africanii ecuatoriali sunt deosebit de binevoitori fata de cetatenii albi. Fiecare venetic este salutat cu «Jumbo!», ceea ce inseamna «Salut», si la orice rugaminte ti se raspunde cu «Hakuna matata!», care din limba Swahili (vorbita majoritar atat in Kenia, cat si in Sudan si Tanzania) inseamna ceva intre «Nu va faceti griji» si «Nici o problema». In genere «Hakuna matata!» este o filosofie locala care dezarmeaza orice om pus pe suparare. Kenienii arata fericiti in esenta lor, chiar daca sufera si ei foarte mult din cauza somajului, a problemelor de acces la educatie, la apa potabila, la civilizatie. Ei privesc cu incantare lumea din jur si incep fiecare zi multumind soarelui ca a rasarit si lui Dumnezeu pentru ca exista. Ei iau la dejun un pahar de lapte cu sange, daca sunt masai, sau un fruct al pasiunii, care creste oriunde si se vinde doar cu vreo 20 de bani moldovenesti. Ce fruct accesibil!

Alina RADU
Chisinau–Nairobi–Chisinau