Vinerea trecuta, la a doua tentativa, am ajuns la spectacolul Avant de mourir de Val Butnaru. La a doua tentativa pentru ca, se pare, cu acest spectacol, Val Butnaru a incercat sa cultive punctualitatea publicului de teatru de la noi. Dupa ora indicata, spectatorii intarziati nu au mai intrat in sala pentru ca trecerea prin platou, situat chiar la intrare, era una inadmisibila, dar si imposibila. In chiar prima scena, eroul, obsedat de o tentativa de suicid, isi aplica la gat streangul.

O seara de vineri intr–un subsol din Franta, unde eroii dansau Avant de mourir, a facut publicul de la Chisinau sa se zbuciume intre Paris si Magurele, restabilind in memorie alte destine, ale unor oameni plecati de acasa, destine similare cu cele ale lui Ovidiu si Magda, eroii spectacolului. In piesa lipsesc mesajele frontale, dar cei care au reusit sa nu intarzie si sa intre in sala de spectacol au iesit de acolo gandind cu ingrijorare si nu cu invidie la cei plecati.

Avant de mourir (din franceza, inainte de moarte) este un spectacol montat la Teatrul Fara Nume unde dramaturgul Val Butnaru, regizorul Anatol Durbala, actorii Ina Surdu si Igor Caras, scenograful Iurie Matei, muzicianul Vasile Goia si coregrafa Victoria Bucun au construit o poveste incredibila la prima vedere, dar care devine posibila intr–un spatiu al strainatatii, unde oamenii descopera ca, in lipsa lor, acasa, Turnul de Vis (in cazul satului Magurele, unul de culoare albastra) s–a ruinat.

Duminica trecuta, a fost jucat ultimul spectacol al acestei premiere de exceptie. Intr–un spatiu nonconventional, cu doar 50 de locuri, la subsolul Academiei de Muzica, Teatru si Arte Plastice de pe strada A. Mateevici, a fost posibil un eveniment, se pare, neasteptat in viata teatrala de la noi. Neasteptat, pentru ca lumea de aici invata a–si inabusi asteptarile, de teama ca deceptiile ar putea fi naucitoare.

Acum, Teatrul Fara Nume isi cauta un sediu. Daca acest Teatru ar fi o Caravela, asemeni celei preferate de presedintele Voronin, totul ar fi accesibil: si un sediu, si mai multe unitati de transport, si fonduri de sprijin din bugetul statului. Asa, insa, cum Teatrul Fara Nume nu poate fi confundat cu o Caravela, destinul acestei institutii ramane unul imprevizibil in conditiile de la noi in care cultura aduna banuti din spectacole ieftine, iar veritabilii oameni de cultura, se pare, danseaza aievea Avant de mourir.

A.G.