![]() Aneta
Grosu |
Intre timp, evolutia statului a facut ca si catedra de psihiatrie sa evolueze. Specialistii de acolo identificandu–si alti dusmani si utilizand alte resurse in lupta cu ei. Astfel, la cativa ani de la declararea independentei si de la aderarea acelui stat la Conventia Universala pentru Drepturile Omului, catedra de psihiatrie a initiat mai multe procese de judecata impotriva unor cosmonauti aflati in legalitate.
In sala de judecata isi delegheaza un avocat tacut si o jurista de la catedra unei Mitropolii. Cosmonautii incearca sa demonstreze ca psihiatrii au pacientii lor, destul de multi intr–un stat aflat inca in tranzitie, argumentand ca zborurile cosmise tin de alta catedra. Psihiatrii, insa, rad ironic de parca ar vedea vreun bolnav sarind in gol de la etajul spitalului unde, de ani de zile, isi fac treaba. Ei spun ca il iubesc pe Episcop si ca cei care au alte sentimente fata de acesta, nu l–ar iubi pe Dumnezeu. Atunci cand isi amintesc de Episcop, aud bani fosnind prin buzunare. Pentru a se asigura ca nu au halucinatii, baga o mana in buzunar si cauta. Odata, au gresit buzunarul si au crezut ca vreun bolnav s–o fi strecurat in birou si a cautat prin haine, luandu–le bancnotele si facand tigari din ele... Au revenit la spital si au facut o perchezitie violenta, dar nu au gasit vreun vinovat. Seara, in drum spre casa, bagand mana in alt buzunar, constatasera ca, pur si simplu, gresisera locul. Nu au regretat insa ca i–au suspectat pe bolnavi. S–au bucurat ca Episcopul e bun cu ei. De bucurie, isi schitasera zambetele... Si–au dat seama, insa, ca vreun cosmonaut ar putea fi in preajma si au inceput a striga amenintator la un om nevinovat, aflat in preajma.