Acest text nu este nici nepatriotic si nici revizionist. Este un calcul facut la rece care nici nu sprijina, dar nici nu descurajeaza unirea Basarabiei cu Romania.

Pana acum nimeni din Romania sau din R. Moldova nu si–a asumat efectuarea acestui calcul: cati bani ar costa unificarea. Premisa de la care plecam este ca de o parte si de alta a Prutului a fost luata decizia politica de unificare. "Cotidianul" si–a asumat acest demers, iar nota de plata a romanilor a iesit cam asa: intre 30 si 35 de miliarde de euro in primii cinci ani dupa ce Romania si Basarabia "ar fuziona". In urma cu cateva zile, presedintele moldovean Vladimir Voronin spunea ca Basarabia nu se va uni niciodata cu Romania. Asta, dupa ce omologul sau roman, Traian Basescu, afirma cu "substrat" ca R. Moldova ar putea intra in UE prin Romania. Problema unificarii a fost un subiect viu dezbatut in ultimii 16 ani. Se vorbeste despre oportunitati ratate, despre rafuieli intre unionisti si separatisti. Ne desparte oare prezentul mai mult decat ne uneste trecutul? Iar in acest punct, problema ar putea fi pusa invers decat premisa: pana a ne gandi sa dam un raspuns, trebuie sa existe insa o evaluare primara a viitorului in termeni de bani. Romania este o tara care si–a asumat un proiect de dezvoltare alaturi de Uniunea Europeana si banii reprezinta pana la urma un criteriu decisiv. Ne putem permite sa sustinem unificarea in conditiile in care noi insine avem nevoie de sute de miliarde de euro pentru a integra cu adevarat Romania in spatiul european? O dezbatere privind oportunitatea unificarii ar trebui sa porneasca de la aceasta dilema. "Cotidianul" pune la dispozitia celor interesati o prima proiectie a bugetului unirii Basarabiei cu Romania. Avertisment: avansarea in premiera nationala a unei sume nu este un demers nici pro si nici anti–unire. (Vlad MACOVEI)

Daniel Daianu: "Putem ajunge la 20 de miliarde"

"Cifrele sunt grosiere, dar este important sa avem un ordin de marime", ne–a declarat profesorul de economie Daniel Daianu (foto). "Din modelul dumneavoastra ati exclus paritatea puterii de cumparare", a spus Daianu, care a adaugat ca, in cativa ani, se va ajunge la convergenta. "Un euro valoreaza mai mult in Basarabia decat in Romania, dar, daca in primul an am avea un raport de zece unitati la patru, peste trei ani am avea zece la opt", a afirmat Daianu. In ceea ce priveste alocatiile bugetare, el crede ca posibilele viitoare judete ale Moldovei ar primi mai mult decat cele din Romania, apreciind ca nimeni n–ar trebui sa fie suparat pentru asta. "Ar fi rational ca basarabenilor sa le dai mai mult, iar contributia lor la bugetul Romaniei marite ar fi inferioara alocatiilor bugetare. Retelele noastre trebuie interconectate cu ale lor, iar lucrurile nu trebuie lasate pe seama acestora, pentru ca nu au resurse", a mai spus Daianu. Profesorul mai crede ca, daca luam in calcul si banii europeni, care ar putea fi reorientati in zona pe baza unor programe, povara efectiva a Romaniei s–ar putea diminua la 20–25 de miliarde de dolari pe urmatorii cinci ani.

Sebastian Vladescu: "O suma pe care nu ne–o permitem"

Ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu (foto), se declara multumit de faptul ca in Romania mai exista persoane interesate in privinta unei uniri cu R. Moldova, dar fata de cheltuiala pe care ar presupune–o un astfel de proces nu are dubii: nu ne permitem.

"Din acest calcul ar iesi o cheltuiala anuala de 5% din PIB, suma pe care Romania nu si–o permite. Este foarte mult in comparatie cu posibilitatile noastre si ar fi foarte probabil sa ne destabilizam economic. Imaginati–va o familie care are doi copii si care in aceste conditii nu duce lipsa de nimic. Mai face unul. Si tot ar reusi sa se descurce, dar cu eforturi mari. In schimb, daca face trei, poate nici unul nu va merge la scoala", a explicat ministrul. Vladescu nu crede ca schimbarea caii ferate cu ecartament larg ar fi o cheltuiala fezabila. El a declarat, referitor la aceasta chestiune, ca, personal, ar prefera ca terminalul de transfer ferat sa se situeze in interiorul tarii si nu la granita cu Ucraina.

Vladescu a conchis ca este placut surprins de faptul ca "mai exista in Romania oameni care nu sunt indiferenti in privinta unirii cu R. Moldova".

Veaceslav Ionita: "Am avea nevoie doar de 12 miliarde de euro"

Asteptarile analistilor economici basarabeni sunt ceva mai mici decat socotelile noastre. "Nu s–a facut un calcul in acest sens, ci doar un studiu copilaresc bazat pe ce ar castiga Moldova, si acesta s–a facut in anii '95", ne–a declarat Viaceslav Ionita, doctor in stiinte economice la Chisinau, intrebat daca in Basarabia a facut cineva o nota de plata a integrarii economice.

"As merge pe o alta cale, fie majorand salariile bugetare si gasind gauri care ar trebui umplute, ca de exemplu, infrastructura, fie luand in calcul suma necesara pentru crearea unui loc de munca. Pentru a avea un nou loc de munca la standarde europene, este nevoie de o cheltuiala de 20000 de euro, dintre care jumatate ar putea fi contributie privata. Ar trebui sa cream locuri noi de munca la 600 000 de oameni, adica 12 miliarde de euro, sa zicem in cinci ani.

Din ce e formata aceasta suma, asta e alta discutie", ne–a spus Ionita. "Ne–am facut un calcul si, ca sa mergem ceva mai bine decat acum, ne–ar mai trebui cam doua miliarde de euro pe an, dar asta nu implica doar fonduri publice", a mai adaugat Viaceslav Ionita.

Riscuri

• Cresterea criminalitatii, in special a celei organizate
• Puseu inflationist din cauza cresterii bruste a multor salarii in Basarabia
• Imigratie accentuata dinspre judetele sarace ale Basarabiei catre cele bogate din Romania
• Probleme politice cu Transnistria si Gagauzia
• Posibil esec al integrarii populatiei rusofone

Oportunitati

• Potentialul agricol al Moldovei este mare, mai ales pentru unele produse extrem de cautate in UE: tutun, vin, legume, culturi ecologice
• platforma largita de promovare a exporturilor catre Rusia si Ucraina
• Cresterea investitiilor datorita salariilor mici, dar si stabilitatii politice mari a noii provincii romanesti

Patru buzunare largi pentru a aduce Basarabia in Romania

Cheltuielile "fuziunii" pot fi impartite pe patru mari categorii, iar banii vin si de la stat, si din surse private.

Ce inseamna uniunea economica a doua state? Cum se pot masura costurile ei? Cine plateste? Intrebari la care istoria recenta nu ofera, cu exceptia modelului german, niciun raspuns. Fara a avea pretentia de a oferi un model perfect, propunem un calcul bazat pe patru componente de cheltuieli, unele indispensabile, altele facultative: cheltuieli legate de unificarea efectiva, cheltuieli pentru armonizarea bugetara, cheltuieli pentru convergenta PIB si cheltuieli de compatibilizare.

Costurile unificarii fizice

Aici ne referim la cheltuielile economice legate de primul moment, cel al uniunii statale. O cifra exacta este greu de calculat, dar putem vorbi despre cateva tipuri de cheltuieli care sunt indispensabile. Uniunea statala presupune disparitia unei granite si aparitia alteia, cu costurile de rigoare ale securizarii ei, operatiune indispensabila, pentru ca Romania va fi membra a Uniunii Europene. De asemenea, presupune o uniune monetara, adica inlocuirea leului moldovenesc cu cel romanesc, cu toate efectele complicate pe care le presupune asta. In plus, vorbim despre compatibilizarea intregii administratii, care trebuie sa functioneze dupa modelul romanesc, de schimbarea sistemului de evidenta a populatiei (care merge pana la banala inlocuire a actului de identitate), de schimbarea sistemului fiscal, administrativ–teritorial etc. O evaluare a tuturor acestor costuri, exclusiv publice, nu a fost inca facuta de autoritati, in absenta unei preocupari a administratiei de la Bucuresti pentru proiectul unificarii. Se pot insa masura costurile pentru principalele activitati "unificatoare".

Armonizarea bugetara

Este indispensabila in masura in care rezultatul potentialei unificari este o tara cu aceleasi reguli de functionare a Romaniei de azi, si nu un stat federativ in care Moldova s–ar autoguverna. Asta inseamna ca resursele bugetare alocate de stat trebuie sa fie si dincolo de Prut egale cu cele alocate in Romania de acum, respectand, bineinteles, proportia. O componenta de baza este armonizarea salariilor bugetarilor, pentru ca, altfel, nimeni nu ar putea explica unui profesor din Chisinau de ce primeste de doua ori mai putini bani decat colegul sau din Bucuresti, pentru aceeasi munca. Si, de aici, armonizarea cheltuielilor pentru tot sistemul de invatamant, sanatate, administratie, justitie, politie etc. O cifra poate fi calculata pe baza diferentei dintre bugetele Romaniei si Moldovei.

Convergenta PIB

Rezultatul uniunii este o Romanie mai mare, dar, daca peste Prut situatia economica ramane la fel, cetatenii Basarabiei n–au niciun motiv sa se bucure. Plecand de la premisa ca doar o activitate economica mai intensa poate duce la un trai mai bun, inseamna ca locuitorii Basarabiei trebuie sa produca mai mult ca sa poata trai mai bine. Pentru o integrare minimala, am luat diferenta dintre produsul intern brut pe cap de locuitor in cea mai saraca zona din Romania (judetul Vaslui) si cel din R. Moldova. Pentru a se acoperi aceste diferente, e nevoie de investitii, adica de bani pompati in acea economie (si din fonduri publice, dar si din fonduri private, de dorit fiind ca ultimele sa fie majoritare), care sa produca alti bani. O cifra poate fi avansata.

Cheltuielile de compatibilizare

Nu este vorba despre cheltuieli imediate sau indispensabile care sa fie suportate din bani publici, decat daca exista o decizie politica in acest sens sau daca activitatea economica o cere. De exemplu, reteaua feroviara a Moldovei este pe ecartament lat, iar calea ferata poate fi schimbata dintr–o decizie politica sau ca urmare a evolutiei economice ulterioare a tarii care sa necesite un ecartament ca acela din Romania, pentru a nu se mai pierde timpul cu transbordarea, asa cum se face acum. La fel stau lucrurile cu reabilitarea sau constructia de noi drumuri sau poduri ori cu constructia de centrale electrice — Moldova importa 90% din energia pe care o consuma, dar pretul de import este, momentan, mai mic decat cel rezultat dintr–o centrala noua, construita de un privat. (Mihai Nicut)

Intre obligatoriu si facultativ

Cheltuieli de suveranitate

• Frontiera — Contractul de securizare a frontierelor Romaniei, semnat de autoritatile romane cu concernul european EADS, se ridica la un miliard de euro, pentru cei 3.147 kilometri de granita ai Romaniei. Aplicand acelasi model pentru cei 939 kilometri de frontiera estica ai Moldovei, securizarea ar costa 298 de milioane de euro.
• Introducerea leului — Facand un calcul pe cap de locuitor, daca denominarea din Romania a costat 30 de milioane de euro, in Basarabia am putea vorbi despre circa sase milioane de euro. Sumele sunt mai mari, insa tin si de cheltuielile de adaptare a sistemului bancar si de cele ale BNR.
• Asumarea datoriei externe — Basarabia are o datorie externa de 675 de milioane de dolari (532 de milioane de euro) care va trebui, evident, asumata de Romania intregita.

Cheltuielile de compatibilizare

• Calea ferata — Din cei 1.138 de kilometri ai retelei basarabene de cai ferate, 1.124 sunt cu ecartament larg, adica distanta dintre sine este de 1,52 metri, fata de 1,43 cat este standardul international aplicat si in Romania. Cum pentru reabilitarea unui kilometru de cale ferata din Romania s–au cheltuit 2,3 milioane de euro, suma minima pentru trecerea pe ecartament normal al intregii retele din Basarabia ar fi de 2,58 miliarde de euro.
• Electricitatea — 80–90% din energia electrica pe care o consuma R. Moldova vine din import, adica din Ucraina si Rusia. Surse din sistemul energetic romanesc ne–au spus ca, pentru a functiona pe picioarele sale, Moldova ar trebui sa aiba o putere instalata suplimentara de 2.500 MW. Costul unui MW ridicat de la zero este de circa un milion de dolari, asadar iese o nota de plata de aproape doua miliarde de euro, fara a mai pune la socoteala reabilitarea infrastructurii de transport sau noi linii de interconexiune.
• Informatizare — In Moldova exista, in medie, doar 10,3 calculatoare la 100 de locuitori, iar in Romania procentul este de 16,7. Asadar, pentru a ajunge la gradul nostru mediu de informatizare, ar mai fi nevoie de 270.000 de calculatoare, adica 54 de milioane de euro, la 200 de euro bucata

Nota de plata

Desi nivelul exact al cheltuielilor germanilor cu Germania de Est a fost greu de estimat, ramane neindoielnic faptul ca guvernul federal a cheltuit (tinand cont si de cat a castigat) peste 350 de miliarde de marci in Germania de Est, in primii trei ani dupa unificarea economica sau monetara. Dupa 1992, cheltuielile au continuat, la un nivel anual de circa 150 de miliarde de marci, astfel incat suma totala a fondurilor private si publice care au intrat in Germania de Est, intre unificarea monetara din 1990 si sfarsitul lui 1995, s–a ridicat, cel mai probabil, la o suma cuprinsa intre minimum 750 de miliarde de marci si maximum 850 de miliarde de marci. Intre o cincime si un sfert din aceasta suma au fost fonduri private, restul reprezentand cheltuieli ale guvernului. Aceasta a insemnat o infuzie de bani din exterior de peste 50.000 de marci germane pentru fiecare locuitor din RDG, un nivel de asistenta cu mult mai mare decat cel pentru oricare alta zona care s–a aflat dupa Cortina de Fier si o mostra din determinarea germana de a aduce Germania de Est cat mai rapid posibil la standardele vestice.