Organizatia TransArms se ocupa de monitorizarea traficului de armament in toate zonele fierbinti ale lumii. Datele cu privire la comertul cu arme descoperite de colaboratorii acestei organizatii stau la baza multor rapoarte internationale cu privire la zonele de razboi, la trafic ilicit de armament, la companiile aeriene si aeronavele implicate in aceste activitati ilegale. Presedintele organizatiei "Transarms" a fost recent si in Moldova, pentru a investiga implicatiile unor companii aeriene de la noi in vanzarile ilicite de armament la nivel international. Din pacate, numele acestei persoane nu poate fi dezvaluit presei, din cauza misiunii sale deosebit de complicate si a riscurilor pe care le poate aduce dezvaluirea sa.

— Sunteti pentru prima data in Moldova, si intelegem ca ati descoperit aceasta tara in contextul unor retele de firme legate de traficul de armament. Cum ati descrie o tara atat de mica, in care sunt atatea firme implicate in traficul international de arme?

— De fapt, am fost profesor de istorie si am stiut demult unde se afla Moldova, inainte ca aceasta sa apara in rapoartele internationale pentru firmele care au fost implicate in tranzactii ilegale internationale cu armament. A fost un raport al Natiunilor Unite cu privire la embargoul din Liberia, in care apareau semnale ingrijoratoare cu privire la niste companii care si–au implicat aeronavele in asemenea afaceri dubioase. Tin minte, unul dintre prietenii mei a venit in Moldova in 2000. Atunci, autoritatile de la Chisinau au fost aparent foarte deschise. El a discutat cu multi oameni in cunostinta de cauza, a avut acces la datele privind certificatele de zbor, s–a intalnit cu reprezentantii RENAN, caci de aceasta companie era vorba atunci. E adevarat ca reprezentantii companiei au declarat ca nu au cunoscut detalii despre cele intamplate. Ei au afirmat ca doar au dat avionul in folosinta unei firme, dar nu au stiut exact pentru ce va fi folosit. Probabil ca se pot intampla si asemenea situatii.

— Cat de usor ii este, in asemenea situatii, organizatiei Dvs. sa adune date veridice despre traficul de armament?

— Noi incercam sa reconstituim, pe cat e posibil, mecanismul acestui business. Mergem de la o veriga la alta, de la firma din Moldova care are aceasta aeronava pana la cea din Africa, care o utilizeaza, si pana la alte structuri, care isi incarca marfurile in aceste aeronave. E o munca foarte complicata, care cere foarte mult timp si abilitati deosebite, tinand cont si de faptul ca businessul cu armament e unul profitabil, de aceea multi sunt motivati sa recurga la asemenea afaceri, mai ales in zonele unde nu exista o legislatie eficienta.

In pofida acestor restrictii, vom continua sa reconstituim si sa monitorizam intregul proces, in care sa fie clar ce avioane, vapoare sau alte transporturi sunt implicate in traficul international de arme.

— Cat de deschise sunt guvernele statelor pe care le vizitati referitor la acest capitol?

— Am inceput colectarea informatiei chiar de la SUA. Noi in SUA suntem avantajati de Legea despre Accesul la Informatie (Freedom of Information Act), care stipuleaza ca avem dreptul sa avem acces la orice informatii. Puteti crede orice doriti despre SUA, dar cu accesul la informatie nu pot exista probleme. Am solicitat mii de date cu privire la perioada 2001–2005, am avut nevoie de fisiere care au vizat sute de aeronave si am primit totul in doar cateva luni. Structurile abilitate au fost obligate prin lege sa imi raspunda si am obtinut majoritatea informatiei solicitate.

— Ati reusit sa aflati mai multe despre pretinsele zboruri internationale ale CIA legate de detentia prizonierilor pe teritoriul altor state?

— Am facut un raport pe problema zborurilor CIA pentru Amnesty International. Este adevarat ca SUA a fost implicata in efectuarea acestor zboruri, de aceea am solicitat si am primit informatii cu privire la 45.000 de miscari aeriene ale navelor de zbor. Asta inseamna democratie adevarata.

— Cat de deschisa a fost Moldova in acest context, cat de liber v–a fost accesul la informatie?

— Pentru orice democratie accesul la informatie este esential, fara informatii democratia e nula. Pentru o tara ca Moldova, dar si pentru intreaga Europa, e important sa se stie ce se intampla in spatiul aerian al acesteia. Dar se pare ca exista unele carente, uneori acestea sunt de ordin legislativ, chiar, caci a fost foarte greu sa obtinem informatii despre zboruri dubioase efectuate chiar in interiorul Uniunii Europene. Sunt niste acte care blocheaza accesul la informatii. Eu as prefera ca cerul deasupra noastra sa fie considerat un spatiu public.

— De ce considerati ca unele tari secretizeaza aceasta informatie? E vorba de imperfectiunea legislatiei sau de coruptie in structurile de guvernamant?

— Nu. In cadrul UE este vorba de prevederi speciale in statutul organismelor responsabile de acest domeniu. Exista organizatia numita "Eurocontrol", care monitorizeaza spatiul aerian european si zborurile care se efectueaza in aceasta zona. Statutul acesteia nu prevede accesul la datele cu privire la zborurile efectuate. Aceste date exista, pentru ca am reusit sa avem acces doar la un numar redus de date. O alta organizatie care detine date de acest gen este "Air Safety Organization". Ea si supravegheaza continutul transporturilor aeriene.

In cazul in care cineva transporta substante periculoase, cum ar fi munitii, e nevoie sa fie solicitate permise speciale de zbor. Nu poti survola spatiul aerian al unei tari cu substante periculoase, fara ca autoritatile acesteia sa fie informate. Dar aceste reguli nu au fost respectate permanent. In articolul "Dead on time" am scris despre investigatiile efectuate asupra unei companii pe care am descoperit–o anume datorita acestor date.

Era vorba de un avion de marca Iliusin 76, care a efectuat o multime de zboruri de la Tuzla, Bosnia, catre continentul african. Acum, dupa ce am pus cap la cap mai multe informatii, suspectam ca anume acest avion a transportat 120 de tone de armament. Aceste arme au fost ridicate de la o baza din Bosnia si Hertegovina. Actiunea a fost aprobata de catre misiunea SUA de acolo. In acest caz nu mai putem vorbi de niste traficanti marunti, e vorba de o complicitate cu autoritatile.

— Am inteles ca e vorba de o companie din Moldova implicata in acest caz?

— De obicei, aceste retele au un spectru geografic destul de extins. A fost implicata si o companie din Romania, numita "Vega AirLines" care s–a folosit de serviciile unei companii inregistrate in Kirgizstan. "Vega Airlines"a avut o permisiune de la guvernul Bulgariei sa transporte arme. In alte cazuri au fost folosite companii contractate chiar de misiunile ONU. Chiar si companiile vestitului dealer de arme Victor But au primit contracte oficiale pentru transporturi aeriene in Irak.

— Ati avut cazuri in care guvernele tarilor au ascuns informatiile de acest gen, deoarece erau implicate cumva in aceste activitati ilegale?

— Am solicitat informatii de la autoritatile italiene in legatura cu faptul ca un echipaj strain a survolat spatiul aerian italian, cu 40 tone de munitii, fara sa fi avut permisiune de zbor. Dar ni s–a declarat ca acel avion nu avea incarcaturi. Am verificat totul din nou, si dupa ce am revazut informatia, suntem aproape siguri ca ei au mintit. Din pacate autoritatile europene nu sunt intotdeauna interesate de dezvaluiri de acest gen, iar cele din Europa de Est nu sunt prea deschise, nu ma refer neaparat la Moldova.

— De ce totusi credeti ca Moldova a fost atat de activa in lansarea companiilor aeriene "transportatoare de moarte"?

— Din informatiile pe care le detin eu, acestea nu au conexiuni cu economia R.Moldova, deci beneficiul pentru bugetul tarii, rezultat din aceste afaceri, este egal cu zero. Aceste economii lucreaza pentru beneficiul lor propriu sau deservesc niste interese internationale. E si acesta un moment important pentru firmele in cauza.

Nu zic ca in Moldova sunt mai multe companii implicate in acest trafic decat sa zicem in Marea Britanie sau Italia. Dar sunteti o tara tanara, care vrea sa se manifeste ca un stat democratic, iar imaginea de traficanti de arme este destul de neplacuta. Deci, daca avantajul din aceste companii e nul, iar dezavantajul este enorm, e doar de datoria autoritatilor sa decida.

— Guvernul Moldovei nu a facut niciodata publica o actiune impotriva unei asemenea companii...

— Guvernul Moldovei e similar cu Guvernul Italiei sau al oricarei altei tari, in acest sens. Caci atunci cand soliciti informatii din domeniul armelor, guvernele intai refuza, pe urma lungesc perioada in care incearca sa raspunda. Si pe langa toate acestea, mai e cineva acolo care reuseste sa mentina interesul pentru existenta acestor companii. Aceste persoane pot fi implicate in careva servicii secrete sau in unele businessuri. Desigur ca daca ar exista o dorinta, aceste persoane ar putea fi inlaturate cu usurinta.

— Ce se mai aude despre legendarul traficant de arme Victor But si cat de puternice ar fi mrejele fostului KGB in acest spatiu?

— Eu as spune totusi ca Victor But e o componenta a problemei, si fostele servicii secrete ale URSS sunt alta componenta. Din cate stiu But nu a fost neaparat un agent KGB. Tatal primei lui sotii a fost colonel KGB in Kirgizstan. But a fost pur si simplu conectat foarte reusit la structurile care aveau treaba cu traficul de arme. El a petrecut multi ani in Angola. Vorbeste vreo 8 limbi, a lucrat in calitate de traducator si a avut acces la multe personalitati, unele obscure. Mi–a parut cam suspicios ca la varsta de 32 de ani sa fi detinut deja cate 6 avioane pe care le contracta, sau sa fi avut un acces atat de larg la diferite companii din aceasta retea. Cine mi–ar da mie in folosinta 7 aeronave Iliusin pur si simplu? Deci e clar ca cineva a fost in spatele lui.

Totodata, el a reusit sa stabileasca prea multe contacte cu prea multe personalitati din guvernele statelor africane, dar mai ales cu dictatori din diferite zone. Si iarasi presupun ca a muncit cineva in spatele lui.

Totusi, multe dintre zvonurile despre el se pare ca nu sunt adevarate. Urmaresc activitatile lui de vreo 7–8 ani, ii cunosc foarte bine businessul, si probabil acum But e suficient de bogat si suficient de atacat din diverse directii, ca sa fie prea activ in domeniu. Cred ca ii este mai comod acum sa fie retras.

Din aceasta cauza, se pare ca din 2001–2002 el nu mai face business direct , implicarea lui in tot ce se aude despre trafic de arme e doar o cale de a masca realitatea, care ar putea fi mult mai complexa.

— Privind la modul global, cat de mult e implicata Moldova in traficul de arme?

— Potrivit informatiilor pe care le detin, Moldova are un rol aparte in cadrul acestui fenomen. Dar desi nu detine un rol central, ar fi bine ca implicatiile acesteia sa fie clare si transparente. Caci, s–ar putea pur si simplu ca Moldova sa fie folosita de alte forte obscure in acest fenomen care deterioreaza atat de mult imaginea unei tari.

— Recent ati vizitat Transnistria. Credeti ca exista date despre traficul de arme in aceasta zona?

— Informatii exacte nu exista, pentru ca e complicat sa monitorizezi acest teritoriu, unde este limitat accesul fizic, cu atat mai mult accesul la evidenta frontaliera. Si mai complicat a fost sa aflam detalii despre Aeroportul de la Tiraspol, caci traficul de armament are loc anume cu utilizarea aeronavelor si aeroporturilor. Cel putin, avand acces la zborurile care se efectueaza de pe Aeroportul din Tiraspol, am putea sti clar care sunt parametrii traficului aerian din Rusia prin aceasta zona catre alte tari.

In prezent, stim ca in Transnistria sunt cateva fabrici de armament. Ele sunt probabil ascunse in interiorul unor unitati industriale care, la suprafata, produc altceva. Este foarte greu sa obtinem informatii exacte, desi ar fi foarte bine daca acest gen de informatii ar fi publice, caci e vorba de un spatiu aerian comun si de un business periculos care poate prejudicia multa lume

— Dupa razboiul din 1992 a fost semnat un acord intre presedintele Federatiei Ruse, al R.Moldova si cel al Transnistriei cu privire la utilizarea in comun a Aeroportului de la Tiraspol. Credeti ca ati putea solicita date cu privire la evidenta zborurilor de la guvernele tarilor care au semnat acest acord?

— Este admisibil faptul ca Guvernul Federatiei Ruse ar putea sa nu fie responsabil neaparat pentru ceea ce se intampla pe Aeroportul de la Tiraspol. Dar totusi se stie ca acesta este sub controlul militar al Armatei Ruse. Sunt cunoscute mai multe cazuri in care militarii rusi au fost implicati in afaceri ilegale. In Legislativul de la Moscova au fost discutate aceste cazuri care au avut loc in Armenia in timpul conflictului din Nagorno–Karabah, alte incidente au avut loc in unitati de la Sankt–Petersburg. Este vorba de unii militari care au vandut utilaje militare fara sa fie abilitati sa faca asta.

Transnistria e o zona complicata, intransparenta, care ar putea fi folosita pentru traficul de arme, mai ales de catre exponentii Rusiei, care isi au o baza militara acolo.

Daca a fost un acord intre cele trei parti cu privire la controlul comun asupra acestui Aeroport, ar fi normal ca si R.Moldova sa poata avea acces pentru monitorizarea acestui aeroport. Dar din cate stiu asa ceva nu se intampla.

Tot ce stim, deocamdata, e ca in Transnistria exista o prezenta militara foarte serioasa si aeroportul de acolo e folosit in fond in scopuri militare. Or, tocmai in aceasta zona e situat cel mai mare depozit (circa 400 de tone) de armament din Europa.

Cine dintre autoritatile internationale are acces la aceste stocuri, ca sa monitorizeze ce este si cat este, ca sa se stie cu siguranta ca nu se intampla nimic gresit cu aceste munitii? Cine poate spune azi cu siguranta ca Transnistria nu e un punct de transmitere a armamentului dintr–o zona in alta?