"Pe parcursul mai multor ani am fost manipulat si estorcat de persoane cu functii inalte in organele procuraturii. Ulterior, aceleasi persoane m–au fortat sa "donez" intregul pachet de actiuni pe care il detineam la SRL "Condor de aur". Prin amenintari si uz de fals, puse la cale de unul dintre "prietenii" mei, procuror al unui sector din Chisinau, ex–procurorul general, Dumitru Postovan, a devenit, in doar cateva minute, proprietar al businessului meu, in care investisem bani, energie si experienta de munca", sustine cetateanul Gheorghe Iovu, ex–proprietar al SRL "Condor de Aur", cel care a fost determinat de clanul procurorilor sa efectueze, la 17 iunie 2005, un generos act de "donatie".

Victima spune ca relatia sa cu procurorul unuia dintre sectoarele Chisinaului a inceput inca prin anii '80, cand, intr–o zi, a fost invitat la el in birou, propunandu–i–se sa beneficieze de o "protectie" de procuror in activitatile sale economice. "In schimb, mi–a cerut sa–l ajut, la randul meu, in unele probleme", isi aminteste Iovu, precizand ca atunci nu a stiut nimic despre originea si caracterul problemelor...

"Peste un timp, am fost solicitat sa–i dau beton si mortar pentru constructia unei case pe str. Neculce 17, din Chisinau", explica barbatul, confirmand ca, din anul 1992, in repetate randuri, a fost fortat sa execute diverse comenzi "economice" ale prietenului sau, procurorul. Sub pretextul "protectiei" pe care procurorul sustinea ca i–o acorda acestui om de afaceri, cantitatile de beton si mortar sporeau concomitent cu numarul de santiere de constructie, "patronate" de acelasi procuror. Cantitatile transportate erau, bineinteles, din contul Fabricii de Beton si Mortar.

"Astfel, la solicitarea prietenului meu, procurorul, am fost obligat sa particip la constructia catorva case, pe strazile Neculce 17, Neculce 19, Dragomirna 16 (vanduta, ulterior, contra unor sume confidentiale), precum si a unei vile, la Durlesti. In consecinta, intreprinderea a fost prejudiciata de circa 100 de mii de dolari, iar eu, sub influenta procurorului, am devenit complice al unor mari ilegalitati, lucru pe care il regret profund astazi", explica Gheorghe Iovu.

"Parteneriatul" intre Iovu si prietenul sau, procurorul, in constructia unor case private nu s–a incheiat aici. Iovu confirma ca, din contul intreprinderii sale a mai alocat 1 500 000 de lei pentru constructia unui minihotel, in patru niveluri, intr–o zona rezidentiala din centrul Chisinaului.

"Prin 2003, procurorul, cel care "imi proteja" activitatile de business, a inceput sa se implice tot mai activ in afacerile mele economice. Astfel, el a fost cel care mi–a indicat sa achizitionez un depozit angro, in oraselul Vatra. Depozitul a fost cumparat contra unei sume de 217 mii de lei, reparatiile si renovarea acestuia costand 1 600 000 de lei. Investind aceste mari sume de bani, am crezut ca, ulterior, din contul rentabilitatii acestei unitati comerciale, voi putea restitui intreprinderii banii investiti in achizitionarea depozitului angro. Dar nu a fost sa fie, pentru ca, dupa incheierea tranzactiei, un oarecare Vasile a fost numit acolo in functie de director, iar mie mi–a fost interzis accesul in curtea bazei angro. Din cate stiu, in ultimii doi ani, in cooperare cu trei cetateni sirieni, acest depozit este specializat in exportul din Moldova a miezului de nuca. Eforturile mele de a intelege cum sunt achitate impozitele catre stat, in urma acestor afaceri, au fost zadarnice, pentru ca aceasta afacere este una suta la suta tenebra", marturiseste Gheorghe Iovu.

L–am intrebat ce l–a determinat sa devina o persoana atat de docila in raport cu toate conditiile inaintate, potrivit lui, de prietenul sau, procurorul. Iovu explica docilitatea sa, motivand ca in toate actiunile a fost manat de frica. "Confirm cu toata responsabilitatea ca, in perioada 2002–2005, procurorul m–a determinat sa platesc lunar un fel de "dijma" in suma de 2000–2500 de dolari, sub forma de recompensa pentru "protectia" ce mi–o asigura. Aceste sume de bani le luam din veniturile intreprinderii, camufland constient prezentarea lor in actele contabile. Totul — sub protectia prietenului meu, procurorul."

Iovu a reusit sa constate cum anume se manifesta "protectoratul". "Pe parcursul anilor, am avut repetate controale, din partea diferitor structuri. La plecarea controlorilor, eram "onorat" cu telefoanele procurorului care ma anunta ca, datorita lui, revizia a trecut cu bine. De fiecare data, telefonul sau insemna ca, in ziua imediat urmatoare, eu trebuia sa ma prezint in fata lui cu "dijma" solicitata, in semn de "multumire" pentru ajutorul acordat. Recunosc acum ca aceste cedari le–am admis doar pentru ca au existat presiuni enorme din partea acestui om care nu inceta sa–mi demonstreze cata putere detine el. Pentru a–si manifesta superioritatea, ma eticheta cu vorbe vulgare, amenintandu–ma cu rafuieli crude in raport cu rudele si membrii familiei mele", povesteste Iovu.

Eveniment crucial

"Pe 15 iunie 2005 am fost chemat urgent la prietenul meu, procurorul. El mi–a vorbit agitat ca feciorul presedintelui, Oleg Voronin, se ocupa de preluarea bancii "Victoriabank" si, concomitent, imi va lua si intreprinderea mea, Fabrica de Beton si Mortar", continua Gheorghe Iovu.

El explica, in acest context, ca, peste doua zile, la 17 iunie 2005, pe cand se afla la tratament la spitalul de pe str. Vasile Lupu, procurorul l–a gasit la telefonul mobil si i–a ordonat sa vina la el, in regim de urgenta. "Desi ma simteam rau, am plecat la prietenul meu, procurorul. Sub pretextul ca in strada, pe langa "Victoriabank", s–ar fi aflat cateva automobile de ale lui Oleg Voronin, prietenul meu, procurorul, mi–a propus sa plecam, pentru niste discutii, intr–un loc mai sigur. Acest loc s–a dovedit a fi biroul notarului Tatiana Bistritcaia, si ea sotie de procuror. Acolo eram asteptati de fostul procuror general, Dumitru Postovan, de Ivan Matusenko, o ruda apropiata a procurorului, si de Vasile Tatatru, soferul procurorului. Toti cei prezenti mi–au vorbit pe un ton ultimativ ca singura solutie de a–mi pastra integritatea si securitatea familiei mele este semnarea unui contract de donare a intreprinderii unei persoane neutre, neimplicate in aceasta afacere. Ei mi–au spus ca o persoana potrivita in acest sens ar fi ex–procurorul general, Dumitru Postovan, care, potrivit interlocutorilor mei de atunci, este una influenta in R. Moldova, motiv din care familia Voronin nu va incerca sa preia Fabrica de Beton si Mortar. Ei mi–au mai spus ca aceasta, chipurile, ar fi o solutie temporara, adica pana la "caderea" regimului Voronin. Eram in stare de afect si am cedat presiunilor, semnand contractul de donatie.

Intre timp, am inteles ca am devenit victima a unei afaceri mafiote si m–am adresat la numeroase organe judiciare, la Procuratura municipala, la procurorul general. De peste tot, insa, am primit raspunsuri trase la xerox. Imi spuneau ca tranzactia este una legitima si ca nu ar exista motive pentru initierea unei cauze penale. Si procurorul Balan, de la Procuratura Anticoruptie, la care au ajuns mai multe cereri semnate de mine si de familia mea, mi–a raspuns ca sesizarile ar fi neintemeiate.

Confidential, insa, diverse persoane din procuratura si din organele de justitie imi aminteau ca, de 20 de ani, prietenul meu, procurorul, ocupa aceeasi functie, astfel incat, relatiile sale cu persoane in functii de decizie sunt "temeinice", astfel incat nimeni nu va indrazni sa–i stea in cale. M–am convins ca acestia au dreptate", isi continua Iovu povestea sa.

L–am intrebat daca a incercat, totusi, sa–si apere interesele in instanta de judecata. "M–am adresat, bineinteles. Desi acest litigiu se afla in instanta de judecata, motiv din care a fost pus sechestru pe proprietatile avizate, cei care mi–au "furat" intreprinderea au reusit sa o comercializeze deja altei firme, chipurile, engleze, Compania "Sterling Import/Export Limited", neinregistrata oficial in R. Moldova. De altfel, reprezentantul acestei firme nu–i nimeni altul decat fostul procuror adjunct (al fostului procuror general, Dumitru Postovan), Vasilii Balabchin care, in instanta de judecata, reprezinta si interesele fostului sau sef. Astfel, in conditii nelegitime, cele 100% din actiunile intreprinderii "donate" de mine lui Postovan, au fost vandute, la 8 februarie 2006, firmei "Sterling Import–Export Limited", administrata de Vasile Tataru, soferul personal al prietenului meu, procurorul. Am fost in audienta la dl Seremet, vicepresedinte al Camerei Inregistrarii de Stat, incercand sa–i demonstrez ca tranzactia este nelegitima, motiv din care nu ar fi trebuit inregistrata. Seremet mi–a spus ca este in relatii bune cu procurorii si ca nu se poate opune tranzactiilor initiate de acestia", explica Iovu.

"Institutul indicatiilor"

"Prietenul" procurorului povesteste si despre alte ilegalitati de care s–a ciocnit intre timp: "Cererile mele, adresate instantelor de judecata, sunt acceptate cu mult greu, deoarece, la noi, "institutul indicatiilor" este cea mai importanta parghie in cele mai multe dintre sferele de activitate. Stiu, bunaoara, cine a indicat ca cererile mele sa nu fie puse pe rol la Curtea de Apel."

Potrivit lui Iovu, problemele sale continua si pana in prezent, desi, de un an deja, a fost deposedat de afacerea pe care o detinea. De ziua sa, bunaoara, i–a fost trimisa o cutie, sub forma de "cadou". "Am deschis–o in prezenta mai multor colegi. Am scos de acolo o coroana funebra si un bilet cu urmatorul continut: "Ń äíĺě đîćäĺíč˙ Ăĺîđăčé Čâŕíîâč÷ü! Äîëă ďëŕňĺćĺě ęđŕńĺí! Íŕäî âĺçňč ńĺá˙ ďđŕâĺëüíî. ÎŇ ÄĐÓÇĹÉ." Pe 3.09.2005, imediat dupa aceasta lugubra felicitare, Iovu i–a adresat o cerere oficiala prietenului sau, procuror, rugandu–l oficial sa cerceteze cazul si sa–i fie dat un raspuns. Prietenul sau, procurorul, a retrimis cererea altui angajat al procuraturii si coroana funebra trimisa lui Iovu cu prilejul zilei sale de nastere parca nici nu ar fi fost. Au urmat amenintari telefonice si modernele sms–uri, trimise la mobilul fiicei sale: "Ugomonisi, a ne to malo mesta budet" (27.10.2005) sau "ti narveshisea skoro na nepriiatnosti o bolishie ti je znaeshi eto" (03.11.2005). Toate acestea, insa, au constituit insuficiente argumente pentru organele de ancheta. Interlocutorul nostru sustine ca ineficienta organelor de ancheta si de drept a lasat loc pentru si mai mari abuzuri.

"La 23 martie 2006, in biroul meu de serviciu au tabarat cateva persoane inarmate, insotite de ex–procurorul general adjunct, Vasile Balabchin. Mi–au prezentat un extras de la Camera Inregistrarii de Stat din care am aflat ca a fost schimbat directorul si ca eu... sunt liber. Tot atunci am fost extradat de pe teritoriul intreprinderii. Peste cateva zile, noul director a dispus spargerea safeului in care pastram si lucruri personale. Astfel, a fost sustrasa suma de 22 mii de euro, trimisi din Italia de fratele meu (exista confirmarea bancara despre transfer) si alta, de 58 mii de lei. Mai aveam acolo un lant cu o cruciulita de aur. Si acest caz de furt l–am comunicat Comisariatului de Politie, dar, de acolo, mi–au raspuns ca nu exista temei de initiere a unei anchete penale impotriva unor angajati ai "Comertbank" care au participat la spargerea safeului."

Potrivit lui Iovu, in statul R. Moldova, la nivelul unor inalti demnitari, functioneaza mai multe retele de coruptie care se protejeaza reciproc. El aduce in calitate de argument toate adresarile sale, indreptate la Procuratura Generala, MAI, Procuratura Anticoruptie, Ministerul Dezvoltarii Informationale, Camera Inregistrarii de Stat, Consiliul Suprem al Securitatii de pe langa Presedintie, care au fost tratate cu acelasi raspuns: adresati–va in instanta de judecata.

Victima sustine ca s–a ciocnit de faptul ca, anumiti functionari blocheaza adresarile cetatenilor facute lui Voronin, astfel incat, informatia reala despre situatia din stat este, practic, necunoscuta in biroul presedintelui.

"M–am convins deja ca relatiile prietenului meu, procurorul, cu presedintele Comisiei parlamentare pentru Securitatea statului, Iurie Stoicov, cu secretarul Consiliului Suprem al Securitatii, Ion Morei, si cu procurorul general, Valeriu Balaban, au blocat accesul meu la justitie si la presedinte care, potrivit Constitutiei, este garantul respectarii drepturilor omului in R. Moldova", afirma Iovu, potrivit caruia, astfel de blocaje dau mana libera mai multor grupari de sarlatani care practica deschis raketul, declarand ca actioneaza din numele fiului presedintelui. "Cunosc mai multi oameni de afaceri care au fost si mai sunt "vizitati" de persoane cunoscute sau necunoscute, acestea declarandu–se ca trebuie sa le cedeze businessul, la indicatia lui Oleg Voronin", spune Iovu, amintind, in aceste circumstante deloc vesele eroul cunoscutului film cu Ostap Bender care se dadea drept "sin leitenanta Smidta".

Solicitat de Ziarul de Garda, Valerii Garev, ex–consilier municipal, actualmente vicepresedinte al Comisiei parlamentare pentru Securitatea Nationala, Aparare si Ordinea Publica a confirmat ca, de pe cand era consilier, a sesizat repetate cazuri in care anumite persoane se declarau ca intervin din numele lui Oleg Voronin, estorcand de la oameni de afaceri case, loturi, intreprinderi, automobile sau bani. "Organele de drept ar trebui sa se ocupe de acest fenomen, or, investigatiile de atunci au demonstrat ca, in cazurile respective, Oleg Voronin nu avea nici o atributie", sustine Garev. Cat despre cazul cetateanului Iovu, vicepresedintele Comisiei parlamentare pentru Securitatea Nationala, Aparare si Ordinea Publica a afirmat ca a auzit despre acest scandal. "Scrisorile fusesera adresate lui presedintelui comisiei, Iurie Stoicov. Din cate stiu, acest caz cu implicarea mai multor procurori a fost investigat si au fost descoperite mai multe aspecte negative in activitatea lor".

L–am intrebat pe ex–procurorul general, Dumitru Postovan, pentru care merite sau in urma carui fel de relatii, la 17 iunie 2005, a acceptat in calitate de cadou Fabrica de Beton si Mortar. "Cu mine a vorbit Balabchin, am lucrat impreuna si ne cunoastem demult. Mi–a explicat ca exista niste suspiciuni ca Fabrica de Beton si Mortar ar putea "ajunge pe maini straine" si ca, din aceasta cauza, am fost ales eu in calitate de proprietar intermediar, pana se vor mai linisti apele. Era vineri seara, imi amintesc ca aveam si o nunta. Nu prea aveam timp si, cum nu am automobil, am fost dus la biroul notarial cu masina procurorului Dilan pe care, la moment, nu–l vazusem acolo dar care, posibil, o fi aparut mai tarziu. Daca stiam in ce daravela incap, nu mai acceptam o mie de ani aceasta tranzactie", ne–a declarat Postovan. L–am intrebat ce face acum cu aceasta proprietate si daca este adevarat ca a vandut–o unei intreprinderi neoficializate in R. Moldova. "Ce era sa fac? Am vandut–o. De altfel le–am dat procuri, sa se descurce singuri cu toate problemele, ca eu m–am saturat", ne–a mai spus Postovan, sugerandu–ne ca Balabchin ne–ar putea raspunde la toate intrebarile.

Nota redactiei:

Bineinteles, cititorii nostri se vor intreba: cine, totusi, este acest prieten al lui Iovu, cine e procurorul. Am incercat si noi sa–l gasim si sa stam de vorba despre prietenie. Nu a acceptat o discutie, motiv din care am decis sa nu–i dezvaluim aici numele. In cazul in care autoritatile statului sau organele de ancheta vor insista sa afle mai multe, confirmam ca exista destule probe documentare si video care confirma aceasta "prietenie" fara precedent.