Clubul Femeilor "50\50" continua programele de instruire a femeilor din R. Moldova, implicate in politica pentru electorala–2007. Din spusele organizatorilor seminariilor "Femeile pot reusi", daca in viata politica vor fi implicate mai multe doamne, societatea noastra s–ar confrunta cu mai putine probleme, datorita inventivitatii femeii si calitatilor ei de buna gospodina.

In perioada 15–19 iunie, la Cantemir si Cahul, au fost organizate doua seminarii avand genericul "Femeile in politica". Unele dintre participante ne–au recunoscut ca, pentru cateva zile, au uitat de "sapa si cratita".

Nadejda Balan, s. Ciobalaccia, r. Cantemir:

"O femeie la sat e o masina multifunctionala. Ea e mama, sotie, dar si angajata in campul muncii. Acasa trebuie sa le reuseasca pe toate, deoarece "o asteapta" pamantul si sapa. In fiecare zi — acelasi program: Desteptarea, la care, Doamne fereste sa uiti sa hranesti animalele si pasarile de langa casa, chiar daca tu, poate, nu ai mancat inca. Alergi in camp, sa muncesti pamantul, dupa care, revii acasa, la bucatarie, sa le porti de grija copiilor si sotului. Uneori descoperi ca nu ai timp pentru odihna. Putine dintre femeile de la sat realizeaza ca pot face politica. Care politica, cand traiesti intr–un mediu inchis, in fiecare zi traindu–ti viata dupa acelasi scenariu."

Sofia Cipovna, presedinta Societatii Invalizilor din Cahul:

"Zi de zi ma confrunt cu foarte multe probleme. In raion avem 4 500 de invalizi, copii, batrini, oameni maturi. Nevoile nu cruta pe nimeni. Pensia pe care o primesc acesti oameni e de 70–300 de lei. Acesti bani sunt infimi. Administratia raionului ne ajuta prea putin. Facem rost de bani de la sponsori din strainatate. Situatia invalizilor, insa, ramane precara. Va dati seama ca un copil invalid primeste vreo 160 de lei. Cine ar putea supravietui cu astfel de bani? Avem cazuri cand unii parinti sunt nevoiti sa–si paraseasca locul de munca pentru a le purta de grija picilor, dar le este greu, pentru ca in felul acesta familia ramane fara vreo sursa de venit. De multe ori parintii copiilor invalizi ii parasesc si pleaca la munca peste hotare. Avem un caz real: o fetita invalid, de doar 10 ani, este educata de bunicul sau de 65 de ani. Peste hotare au plecat atat mama micutei, cat si bunica acesteia, iar tatal si–a creat o alta familie."

Veronica Popa, lector la Universitatea de Stat "B.P. Hasdeu" din Cahul, PSL:

"O femeie in politica se simte foarte bine, in primul rand pentru ca are posibilitatea sa–si expuna propria opinie si sa faca ceva util pentru comunitate si pentru oameni. Problema cea mai grea, cu care ma confrunt, e mentalitatea oamenilor. Din pacate, epocile prin care am trecut au lasat o amprenta adanca in mentalitatea noastra, iar astazi este foarte greu sa schimbi ceva. Prin astfel de reuniuni femeile sunt informate, or, deseori, aceasta fiind obsedata de problemele de familie, nu prea are acces la informatie. Si eu ma confrunt cu multe probleme, bunaoara, in promovarea limbii romane. Aici, la Cahul, foarte multi oameni vorbesc rusa, ignorand limba romana. Poate din aceasta cauza suntem si saraci, deoarece am ajuns sa ne dam seama ca nu stim cine suntem si ce limba vorbim, iar atunci cand nu stii cine esti, iti spun altii ce vor ei sa fii, iar tu devii o marioneta in manile lor."

Zinaida Ivanschi, PD, formator in cadrul seminarului:

"Din 1996, reprezint Partidul Democrat. Am descoperit cu surprindere ca am in jur oameni care pot aprecia o femeie la justa ei valoare. In calitate de formator descopar ca femeile de la tara sunt mai putin implicate in politica, insa nu din cauza ca nu isi doresc acest lucru, ci pentru ca nu au acces la informatie. Foarte multe sunt conduse de stereotipuri. Multe cred ca locul femeii e doar la bucatarie. In cariera mea politica nu am intalnit bariere si greutati, deoarece nu am acceptat stereotipurile. Dupa alegerile din 2007, sper sa avem mai multe femei primar, deoarece intr–un sat condus de primarite finantele locale sunt gestionate chibzuit si satul arata mai ingrijit. In ultimul timp, foarte multe femei au devenit primar. Partea buna e ca toate au trecut prin scoala "Femeile pot reusi"".

Elena Siscanu, PSL, formator:

"Cred ca o femeie in politica se simte la fel ca un barbat, desi, pe langa multe responsabilitati de serviciu, mai e constienta de faptul ca are copii, casa, sot carora trebuie sa le poarte de grija. Femeile din sudul republicii sunt mai putin implicate in politica. Ar fi bine sa inteleaga ca este in puterea lor sa schimbe in bine situatia din sate si din regiune. In electorala din 2007 sper ca toate doamnele sa fie sustinute de partidele pe care le reprezinta. Fara ajutorul colegilor nu vor putea fi promovate. Daca vor fi sustinute si instruite, in 2007, vom avea mai multe femei primar."

Svetlana Raru, psiholog, Liceul teoretic "Ion Creanga", Cahul:

"Asistam la niste lectii de viata care, in viitor, ne vor oferi sansa sa reusim in politica si nu numai. Toate asteptarile pe care le–am avut s–au realizat. Am cunoscut si oameni alaturi de care am putea schimba lucrurile spre bine in raionul nostru."

Maria Voloceai–Uzun, medic coordonator al centrului de sanatate din s. Colibas:

"Centrul nostru de sanatate se afla in cladirea fostului spital de circumscriptie. Cladirea nu a fost reparata din 1986. Trebuie schimbate usile, ferestrele, tencuiala. De altfel, apele ploilor se scurg sub cladire si mi–e frica ca intr–o zi vom ajunge sub pamant. Bani nu sunt nicaieri, si nici nu se prevad in viitorul apropiat. Echipa de medici e formata din 4 specialisti, avem un cabinet de fizioterapie si un laborator, iarna este imposibil sa ingrijesti bolnavii. In fiecare zi vin pacienti din toate satele adiacente, numarul lor se ridica la peste de 6 500 de persoane. Idee nu aveti in ce conditii mizere muncim."

Mariana Badalan, satul Alexandru Ioan Cuza, reprezentanta a sectorului neguvernamental:

"Comuna noastra e una bantuita de saracie si nevoi. Totul e distrus. Nu se produce nimic de ani de zile. Oameni pleaca toti peste hotare, mor sau se dedau betiilor din cauza saraciei si neincrederii. Administratia ar fi foarte bucuroasa daca ar conduce un sat de analfabeti. Oamenii apeleaza la administratia publica locala pentru a solutiona diferite probleme, insa sunt respinsi cu duritate. Satul nostru trebuia gazificat din 1986. Nici pana azi oamenii nu au gaz in casa, desi in majoritatea actelor comuna e ca si cum gazificata. Au fost adunati bani pentru gazificare, au fost procurate tevi. Intre timp, totul s–a furat. Gradinita de copii arata jalnic. Copiii primesc la dejun, pranz si cina doar apa si paine, aduse de acasa."

Diana RAILEANU