De ce are nevoie Moldova
de detinutii politici din
Grupul Ilascu?

(Spicuiri din Conferinta de presa cu Ilie Ilascu din 16 iunie 2006)

Pentru acoperirea calailor de razboi

La 13 martie autoritatile autoproclamate de la Tiraspol l–au retinut la Ismail pe cetateanul R.Moldova Vladimir Gorbov. Acesta a lucrat in organele de interne si securitate din Moldova, iar in timpul razboiului din 1992 a fost viceministru al Securitatii din rmn, participand la arestarea si torturarea membrilor Grupului Ilascu si a altor participanti la razboiul din Transnistria din partea Moldovei.

Pe Gorbov l–am cunoscut la 2 iunie 1992. Era ora 4.00 dimineata si el conducea un comandou de peste 70 de militari inarmati pana in dinti, care a avut misiunea sa ma aresteze. El s–a prezentat ca este locotenentul–colonel Gorbov, viceministru al Securitatii din Transnistria. Mai era acolo un colonel de la Directia de Cercetare si procurorul Homitki, precum si capitanul de militie Victor Gusan, care a fost atunci responsabil de perchezitie in casa mea si care a devenit ulterior patronul vestitei firme "Sheriff". Apoi, pe Gorbov l–am vazut mai multe ori, in special pe timp de noapte, caci el ma interoga. Am fost tinut cateva zile in arestul Securitatii de la Tiraspol, dupa care am fost dus in subsolurile Armatei a 14–a, la Directia contraspionaj. Acolo fusesem tinut pana la 22 august 1992. Acele doua luni au fost cele mai chinuitoare din toti cei 9 ani de detentie.

Gorbov a fost un angajat al Ministerului de Interne, lector la Scoala de Militie din Chisinau, responsabil de infiltrarea ofiterilor sub acoperire in structurile criminale. A fost si angajat al KGB–ului, numit mai tarziu Ministerul Securitatii Nationale din Moldova. Astfel, la inceputul lunii februarie 1992, serviciile secrete ruse l–au trimis pe Gorbov in Transnistria, cu acordul Armatei a 14–a, motivand aceasta plecare cu problemele lingvistice care au aparut pentru rusolingvii din Chisinau. Familia lui, sotia si cele 2 fiice, au ramas acasa, in Moldova, inclusiv si ginerele care lucreaza si azi la SIS.

Acest om e un tradator si un criminal al R. Moldova. In 1992, in acel razboi moldo–rus conducea un departament pentru lupta impotriva grupelor de teroristi. Ministerul Securitatii Nationale din Moldova avea atunci vreo 15 grupuri de patrioti care activau in spatele frontului sau indeplineau unele misiuni speciale pe front. Acestia erau in mare parte participanti la luptele din Afganistan, cu pregatire speciala. Si eu eram comandantul unui astfel de detasament. Membrii acestuia erau majoritatea patrioti ai acestui pamant, desi nu erau doar de etnie romana, erau si rusi, si ucraineni. Desigur ca au murit foarte multi pentru acest meleag, s–a varsat nu doar sange romanesc. Dar greul pierderilor umane din razboiul din Transnistria l–au dus membrii acestor detasamente.

Pentru demoralizarea patriotilor

Anume Gorbov era responsabil de lichidarea acestor grupuri. El a reusit sa nimiceasca o buna parte dintre detasamentele amplasate la Carnateni, Causeni, in padurea de langa Chitcani si Merenesti. Acolo au murit foarte multi combatanti. Membrii detasamentelor de la Cocieri au fost impuscati din spate. Gorbov era specialist in interogari "cu nabadai", cu presiuni psihologice enorme, facea uz cu placere de arma santajului. Mie personal mi–a spus ca cele doua fiice minore ale mele au fost furate, violate, omorate, si toate astea — ca sa implor eliberarea, dar dupa ce trebuia sa semnez niste acte insinuate de ei. El imi cerea sa semnez o declaratie prin care ar fi trebuit sa "recunosc" ca am fost pregatit in Romania, undeva langa Brasov si apoi am fost trimis in Transnistria sa comit acte teroriste impotriva populatiei civile de etnie rusa. Prin intermediul acestor documente, ei ar fi justificat in fata opiniei publice internationale implicarea Armatei a 14–a si a trupelor de cazaci din Rusia. Ar fi fost bine pentru ei sa fie probata cumva agresiunea Romaniei, asta a fost miza. Desi agresoarea de facto a fost Rusia.

Straniu ca Gorbov a fost arestat abia acum. El a indeplinit atunci misiunile care i–au fost puse in fata pe durata razboiului fiind de partea Armatei a 14–a, a generalului Alexandr Lebed si a colonelului Mihail Bergman. Dansul a parasit Tiraspolul abia prin 1994 in urma unui scandal si a revenit la Chisinau, reangajandu–se in structurile de securitate de la Chisinau, de unde s–a si pensionat in cativa ani si acum primeste din bugetul R. Moldova o pensie de vreo 2000 de lei. Deci persoana care ne–a omorat combatantii din spate, ne–a arestat, ne–a torturat — este acum intretinuta din bugetul de stat. Acum Procuratura din R.Moldova il deplange ca pe un martir, in loc sa ii fi deschis un dosar penal pentru crime de razboi. Nu am nimic impotriva fiicelor lui, care il cauta si il apara — este tatal lor, le inteleg, caci am si eu doua fete, care au fost fugarite si injosite, fiind numite in acesti ani "fiice de terorist". Dar cine ma intelege pe mine si pe cei care au murit de pe urma actiunilor diversioniste ale lui Gorbov.

Am anuntat deja ca Gorbov e pe lista celor cateva zeci de persoane oficiale pe numele carora voi depune cerere oficiala la Procuratura de a fi condamnate pentru crime de razboi.

Pentru lichidarea calailor

Ilie Ilascu a fost tinut in detentie ilegala la Tiraspol si Hlinaia timp de 9 ani. Dupa ce a devenit senator roman din inchisoare, el a fost eliberat. S–a stabilit ca pana atunci si dupa asta diferiti oficiali de stat din R.. Moldova au incercat sa il provoace la comiterea unor asasinate. Ilascu a pronuntat acum numele celor care doresc sa il transforme in "killer national".

Intr–o zi, dupa eliberarea mea din inchisoare, a venit la mine la Bucuresti o cunostinta din perioada razboiului din 1992. Era un barbat de etnie rusa, cu care am stat pentru o perioada in inchisorile din Transnistria. Mi–a dat o adresa din orasul Ismail si mi–a spus ca acolo locuieste Vladimir Gorbov.

Suspectam aceasta persoana de relatii cu serviciile secrete din Transistria. Probabil ca ar fi vrut sa le indeplinesc careva dorinte. Nu mai era razboi, exista justitie. Desigur ca m–am interesat de Gorbov in aceasta perioada, dar nu pentru a face cu el ceea ce vor ei. Eu nu uit ce a facut dansul pentru noi, si daca este justitie in aceasta tara — e tocmai cazul sa–si spuna cuvantul. Eu voi urmari acest fapt, caci am obligatiuni pentru cei care au murit la Chitcani si la Copanca. Acesti oameni omorati de Gorbov trebuie razbunati. Acum el a fost luat sub protectia Tiraspolului, caci nimeni nu stie in ce conditii anume e detinut, daca e detinut. Caci Gorbov si ceilalti isi dau seama ca sunt cautati sa dea raspuns si vor fi cautati vesnic. Si sangerosul general Kostenko, declarat mort, stie de asta. Si Tatiana Pinciuk, partenera lui Kostenko din transee, stie ca e cautata, desi locuieste bine mersi la Tighina, unde este si un post de politie al Moldovei. Se cunoaste cati oameni nevinovati, femei, copii, au impuscat ei si i–au ingropat la statia de purificare din Tighina. Ii puneau cate doua zile sa sape transee fara mancare si apoi ii impuscau.

Crimele de razboi nu se amnistiaza nicaieri in lume, toate se pedepsesc peste sute de ani.

Israelul si azi dezbate crimele holocaustului — si asa trebuie sa fie. Pe cand la noi — poate sa ne omoare cine vrea si nimeni nu e tras la raspundere.

Tocmai din aceasta cauza intentionez sa cer Procuraturii Generale sa ancheteze crimele de razboi ale acestor persoane. Am gasit deja avocati care sa ma reprezinte si am completat lista persoanelor care urmeaza sa fie anchetate: 17 persoane din Transnistria, 8 din Moldova si cateva din Federatia Rusa. Procuratura va fi obligata sa intenteze dosare si daca nu ii gasesc, sa se adreseze oficial la Interpol. Caci e rusine ca niste banditi de la Tiraspol sa aresteze pana azi politistii nostri, ma refer la cazul recent. Dar conducerea noastra nu riposteaza — asa a fost aleasa.

In acest context, rog conducerea Televiziunii publice din Moldova, care a oferit pe parcursul mai multor zile spatiu de emisie pentru cei care l–au aparat pe Gorbov, sa imi ofere si mie in aceeasi masura spatiu ca sa expun pozitia mea despre ce a facut acesta impotriva R. Moldova. Daca nu vor accepta rugamintea, voi cere acelasi lucru prin intermediul Consiliului Audiovizualului de la Strasbourg.

Pentru indeplinirea comenzilor politice

In scandalul Pasat, persoana mea a fost solicitata pe post de "killer national". Despre el nu am stiut prea multe pana in momentul eliberarii mele la fel ca si multi alti cetateni ai R.Moldova. A absolvit facultatea de istorie, dupa care s–a evidentiat cu o carte despre deportatii in Siberia, o carte mare dar foarte echilibrata, cu "colturile rotunjite", in care nu a incaput deplin enorma drama a intelectualitatii basarabene omorate in Siberia.

L–am vazut la 5 mai 2001, cand am fost adus de Sevtov si transmis lui Pasat. A fost o rusine pentru conducerea Moldovei, sa vina masini cu garzi transnistrene inarmate in pragul Presedintiei si sa ma transmita ca unor colegi.

Pasat m–a dus la el in birou si mi–a turnat un pahar mare de coniac si niste tartine, zicandu–mi: "Nu, Ilie, unii acum isi cumpara bilete la Toronto."

Candva, in 1996, in celula de la inchisoarea din Hlinaia m–a vizitat viceprim–ministrul Valentin Cunev. Era noapte si a venit tot asa cu coniac si cu salam. Am stat la un pahar de vorba. M–am mirat ca acesta a fost adus de o fosta cunostinta a mea, despre care am aflat ca detinea functia de ministru adjunct de Interne in Transnistria. Cunev ma tot atata impotriva lui Snegur, confirmand ca el ma tine in aceasta inchisoare. Eu sesizasem vina lui Snegur, si atunci, la un pahar de vorba, am spus ca dupa eliberarea mea, il voi impusca ca pe un caine turbat. Nu stiam ca totul se inregistra. Peste o saptamana, declaratia mea a aparut in toata mass–media transnistreana.

Stiind de legatura lui Snegur cu businessmanul Birstein din Toronto, Pasat in ziua in care am fost adus la Chisinau din inchisoarea de la Tiraspol mi–a facut o aluzie. I–am raspuns atunci ca nu ma razbun asa cum se crede, ca a fost doar o declaratie neoficiala. Chiar l–am intalnit dupa asta de cateva ori pe Snegur, am dat mana, desi numai eu stiu ce era in sufletul meu.

Pentru testarea miscarii de eliberare nationala

Desigur ca Snegur se face vinovat de abandonarea noastra. In timpul razboiului am primit nu o data ordine direct de la el, in buncherul de comanda si de la Holercani, in alte parti.

Dar la 21 iulie 1992, cand a fost semnat acel Protocol de incheiere a focului intre Eltin si Snegur, doi presedinti a doua state care au fost in razboi, fostul presedinte moldovean a ignorat un punct special, in care se spunea ca dupa incheierea luptelor toti prizonierii de razboi se schimba dupa principiul toti la toti, nu unul la unul. Comandantul suprem Snegur a dispus elaborarea listelor. Ministerul Apararii, Ministerul de Interne si Ministerul Securitatii au indeplinit listele unde au fost inclusi toti prizonierii, numai membrii Grupului Ilascu nu erau acolo, caci pe seama noastra se mai puteau rezolva probleme. Colegii mei sufera pana acum, caci am fost lasati acolo ca un test pentru miscarea de eliberare nationala din Moldova.

Dupa pronuntarea acelei sentinte odioase de la Tiraspol, am fost dus intr–o puscarie de la Hlinaia care era foarte slab pazita, inconjurata doar cu niste sarme. Astfel ca unii fugeau in sat dupa alcool. S–a asteptat ca va veni cineva sa isi salveze patriotii din aceasta inchisoare prost pazita, dar nu a venit nimeni, caci nu pentru asta era nevoie de detinuti politici.

Pentru a–si spala "afacerile" politice

Dupa eliberarea mea, Pasat timp de doi ani m–a monitorizat scrupulos. In 2001 am facut o tentativa de eliberare a camarazilor mei, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov. Am pregatit mai multe versiuni, inclusiv o varianta in forta. Pasat, prin oamenii lui, a descoperit tentativa si a stricat totul. Dar nu s–a multumit cu zadarnicirea operatiei, m–a parat pe la serviciile secrete din Romania, ca "Ilascu nu se potoleste", de parca cine stie ce as fi vrut sa fac. Am vrut doar sa imi eliberez colegii. Eu le–am fost comandant si am obligatii morale in fata lor. Ei sunt acolo neputinciosi, iar eu trebuie sa–i ajut cumva. Caci R. Moldova nu a facut nimic pentru a–i elibera, repet, absolut nimic in acesti ani, unii oficiali doar au marait pe la conferinte de presa.

In februarie 2005 eram la Paris. M–a sunat Victor Craciun de la Iasi. El a zis ca ma cauta cineva important si mi–a dat numarul de telefon al lui Pasat. Daca e vorba de ceva pentru eliberarea camarazilor mei din Transnistria, sunt gata sa negociez si cu dracu. Am sunat pe numarul lui Pasat si el a confirmat ca exista o varianta de eliberare a baietilor, dar ca trebuie sa vorbim si ca vrea sa vina la Bucuresti. In aceeasi seara am revenit. Pasat m–a sunat si m–a chemat la un restaurant langa Lukoil. Am inteles ca era deja pregatita o masa. Am discutat trei ore. Mi–a zis ca ar putea fi eliberati baietii, daca se va schimba guvernarea si ca eu ar trebui sa particip prin PR negru la deturnarea acesteia, difuzand materiale denigratoare despre puterea de la Chisinau. Era treaba lui sa isi indeplineasca activitatile electorale, nu ma puteam implica in campania electorala din Moldova, caci nu aveam cetatenia Moldovei si, plus la toate, eram deja numit observator in alegerile de aici. De Rosca nu s–a vorbit nimic, dar pe urma ei cu Cubreacov au declarat ca trebuie sa merg la Procuratura Generala sa confirm ca s–a pus la cale un asasinat. Nu iau pozitia de drept atunci cand vor ei sa isi refaca imaginea politica, deteriorata dupa votul din 4 aprilie, prefacandu–ma pe mine in killer.

Nu vreau sa comentez situatia lui Pasat. Stiu ca puscaria e puturoasa si grea, bolile se acutizeaza, nervii se distrug. Dar el se pare ca a stiut la ce a mers si acest dosar cu avioanele se va risipi in curand. Jocurile Moscovei sunt atat de adanci aici — se bat puteri mari pentru acest teritoriu. NATO si UE au ajuns la Prut. Moldova a devenit o zona de o importanta strategica, iar Transnistria e folosita de Rusia ca o arma de santaj politic.

Pentru abandon politic

Zidul berlinez se muta pe Prut. Ma doare inima, caci sunt fratii mei aici. E poporul pentru care am luptat. S–a facut o tarisoara pe contul celor care au murit ca prostii, iar responsabilii adevarati de acest razboi o duc foarte bine. Recent am fost invitat la aceasta expozitie a R.Moldova la Bucuresti. Din delegatia oficiala facea parte si Andrei Sangheli. L–am intrebat de ce nu e la Tiumen. Mi–a zis ca de la Bucuresti pleaca la Paris.

In luna iunie curent, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov–Popa au implinit 14 ani de detentie severa, dar in sentinta lor ilegala e scris 15 ani. Conform deciziei CEDO din 8 iulie 2004, ei trebuiau eliberati imediat si neconditionat deja de doi ani.

Cele 4 rezolutii interimare emise de Comitetul de Ministri al CE pe perioada presedintiei Romaniei nu s–au soldat cu nimic. De la 16 mai presedinte al CM, structura abilitata sa verifice respectarea deciziilor CEDO, este condusa de Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federatiei Ruse. Saptamana viitoare la Strasbourg va avea loc urmatoarea sesiune a APCE. Moldova impreuna cu colegii din Georgia, Tarile Baltice, Azerbaidjan, Italia si Franta va cere suspendarea permisiunii de vot in cadrul APCE al delegatiei din Rusia.

Totodata, solicit de la autoritatile R. Moldova, si in primul rand de la Parlament, caci Moldova e republica parlamentara, nu prezidentiala, sa adopte un document cu valoare juridica prin care sa ceara Federatiei Ruse indeplinirea deciziilor CEDO cu privire la eliberarea celor doi prizonieri de razboi din Transnistria. Or, din 2004 Moldova nu a facut nici un demers oficial prin care sa ceara Rusiei eliberarea cetatenilor sai.

Alte voci

Sunt eroi in toata puterea cuvantului Vitalie Parlog, reprezentantul Guvernului R.Modova la CEDO Membrii Grupului Ilascu sunt patrioti si eroi in sensul adevarat al acestui cuvant si la adresa lor putem spune tot ceea ce contine mai bun aceasta notiune. Andrei Ivantoc si Tudor Petrov–Popa trebuie sa fie liberi, imediat si neconditionat si Rusia este principala responsabila de aceasta. Din pacate, autoritatile din Transnistria s–au folosit de membrii Grupului Ilascu, au folosit acest subiect pentru a face presiuni permanente asupra Moldovei, demonstrandu–si puterea lor in acest fel. E foarte regretabil sa descoperim in aceasta detentie contributia Federatiei Ruse, care are un rol decisiv in eliberarea celor doi baieti, in timp ce Comitetul de Ministri al CE, OSCE si alte organisme internationale au facut toate demersurile posibile pentru eliberarea lor. Rusia ne–a demonstrat ca nu ii poate elibera nimeni Stefan Uratu, presedintele Comitetului Helsinki Cred ca in primul rand Moscova si Tiraspolul au nevoie de Grupul Ilascu si de detentia lui Ivantoc si Tudor Petrov–Popa in continuare. Polittehnologii de la Kremlin s–au folosit in permanenta de acest simbol, readucand in atentie starea grupului Ilascu ori de cate ori Moldova avea nevoie sa negocieze ceva cu Federatia Rusa. Aproape toate cazurile de destabilizare politica in Moldova instrumentate de Rusia au avut ca subtext situatia detinutilor de la Tiraspol. S–a stiut ca opinia publica din R.Moldova este sensibila la situatia membrilor Grupului Ilascu si de cate ori erau lansate stiri despre torturarea lor, sau complicarea situatiei. Asa a fost mereu divizat electoratul din Moldova. De situatia Grupului Ilascu s–au folosit uneori si politicienii din Moldova, dar mai mult cei din Transnistria si din Rusia, aratanduni–se pe parcursul acestor ani ca pe membrii Grupului Ilascu nu ii poate elibera nimeni in lume. Cunosc oameni care sunt gata azi sa se schimbe cu cei doi detinuti, ca sa le usureze povara detentiei care dureaza atata. Asta inseamna ca ei sunt un simbol pentru oameni, un exemplu de admiratie demn de urmat. Sunt unicul monument al razboiului de pe Nistru Oleg Serebrean, deputat Membrii Grupului Ilascu au reprezentat pentru romanii din Basarabia un exemplu de eroism si de rezistenta in Transnistria. Republica Moldova este probabil unica tara din spatiul ex–sovietic care nu are un monument al independentei, dar suntem si unica tara care avem acest monument viu al eroismului — membrii Grupului Ilascu, sunt oameni de care nu are in prezent orice popor. Pentru ca sunt un simbol, au fost in repetate randuri si obiect al unor speculatii politice caci asta este tentatia mare atunci cand e vorba de o valoare mare. Este adevarat ca politicienii din Moldova. Nu stiu pe cat s–au reusit aceste speculatii, uneori insa cei care au urmarit interese propriu folosindu–se de numele lor, au reusit sa scoata in relief si problema acestor detinuti politici. Unii politicieni speculeaza cu simboluri Mihai Ghimpu, presedintele Partidului Liberal: Membrii Grupului Ilascu au fost trimisi de autoritatile de stat sa apere acest pamant si pe oamenii lui. Poporul i–a apreciat intotdeauna si doi dintre acesti detinuti platesc pana azi pretul acelui razboi. Din pacate, de curajul si verticalitatea lor, de simbolul lor s–au folosit altii, unii politicieni, care au vrut sa ajunga in Parlament, iar acum vor sa isi obtina cetatenia Romaniei.