TURCIA „Sangele ei era pe pereti, pe tavan, pe podele”

CBN News,(Reteaua crestina de Emisie) a publicat recent un articol despre victimele traficului de fiinte umane din Moldova. Il reproducem mai jos.

Moldova este una dintre cele mai sarace tari dintre statele fostei Uniuni Sovietice. In Chisinau tinerii incearca din greu sa supravietuiasca, vanzand orice pe la pietele din localitate. In consecinta acestei enorme saracii, tinerii ar face orice sa obtina o slujba peste hotare.

Dar promisiunea pentru o viata mai buna este uneori doar o usa catre industria in crestere a exploatarii sexuale. Cetatenii Moldovei sunt cu adevarat rapiti, cumparati si vanduti in lumea intreaga, dar cel mai des in tarile vecine.

Mai multe femei au declarat pentru CBN News ca au plecat din tara lor doar in cautarea unui loc de munca, dar au ajuns sa traiasca tragedii inimaginabile.

O tanara de 18 ani a plecat in Turcia cu promisiunea ca va fi angajata ca vanzatoare la una dintre pietele din Istanbul. Era insarcinata in luna a doua si spera sa castige ceva bani pentru a reveni acasa inainte de nastere. Dar, cand a ajuns in Turcia, ea a descoperit un adevar oribil — fusese vanduta intr–un bordel ca sclava sexuala.

"Intr–o zi a fost o sarbatoare nationala aici in Turcia. De dimineata si pana in dimineata urmatoare a trebuit sa "deservesc" 15 clienti", a declarat tanara.

O alta fata spune ca victimele traficului din Turcia suporta suferinte de acest fel in fiecare zi. "E infricosator. Fetele sunt batute. Unele au dintii dezbatuti, altele innebunesc. Multe incep sa consume alcool si pierd orice interes pentru viata", afirma Lena, una dintre victime.

Ion Bejan, seful Directiei de combatere a Traficului de Fiinte Umane in Moldova, a declarat pentru CBN News ca a primit recent de la Guvernul SUA 5 milioane de dolari.

"Directia principala pentru fetele traficate din Moldova ramane Turcia", a spus Bejan.

O alta victima povestea despre cei care au cumparat–o pentru un bordel: "Am fost batuta constant — cu picioarele, isi bateau joc de mine. O data am fost dusa impreuna cu o alta fata la o sauna. Acolo erau 10 barbati in varsta. Au inceput sa ne chinuie. Ne–au aruncat in bazin. Apoi ne–au turnat votca in fata. Ne pierdeam cunostinta. Cand ne reveneam, ei o luau de la inceput."

Una dintre fete a relatat despre torturile la care a fost supusa o victima, fiind batuta si lasata aproape moarta. "El avea o curea, una neobisnuita, cu tepi. A batut–o cu ea pana cand sangele ei era pe toti peretii, pe podele, pe tavan. Apoi ne–a pus pe noi sa–i spalam sangele."

Reporterii CBN au solicitat si opinia reprezentantilor "La Strada" Moldova, care au declarat ca 90 la suta dintre victime au fost fortate sa consume alcool si droguri. Viorelia Rusu din cadrul acestei organizatii a mai declarat ca e nevoie de ingrijiri medicale speciale pentru aceste victime, precum si de asistenta psihologica. "Multe dintre fete au fost fotografiate cu clientii, iar apoi pozele lor au fost trimise acasa la familiile lor", a spus ea, adaugand ca aceste actiuni au fost comise pentru a le determina pe tinere sa nu fuga si sa nu mai revina acasa.

 

Speranta

Discursul Inaltului Comisar ONU pentru Refugiati cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiatilor

Imaginati–va cum este sa fii refugiat, fortat sa fugi de persecutie, de razboi civil ori violenta si lasi in urma tot ce–ti este mai scump — casa, familie si prieteni. De odata, te pomenesti pe un pamant strain, dependent de protectia si de ajutorul altora. Imaginati–va starea de spirit de a fi izolat, neajutorat, ingrijorarea pentru un viitor nesigur.

Cu toate acestea, daca mai este o trasatura comuna printre zecile de milioane de refugiati pe care noi i–am ajutat la Agentia ONU pentru Refugiati pe parcursul ultimilor 55 de ani, atunci in pofida faptului ca au pierdut totul, ei nici odata nu renunta la speranta.

In aceasta Zi Mondiala a Refugiatilor in 2006, noi onoram refugiatii zi persoanele intern stramutate in toata lumea, care datorita fortei acestei sperante, au trecut peste sorti de izbanda enorme pentru a incepe sa–si reconstruiasca vietile. Fiecare refugiat este o istorie noua, dar in comun este o istorie despre triumf si speranta impotriva disperarii.

Noi, la biroul Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati ne inspiram foarte mult din tenacitatea si curajul lor. Suntem deseori intrebati cum putem sa infruntam realitatea infioratoare a lucrului nostru, an dupa an, fara a ne simti descurajati. Iar raspunsul nostru este simplu: daca singuri refugiatii nu renunta la speranta, cum putem noi renunta?

Perseverenta lor ne inspira pe toti cei care lucram cu ei de a face totul pentru a gasi solutii, astfel incat sa–si poata continua viata. Aceste solutii includ repatrierea voluntara inapoi in tara de origine odata ce permite situatia, ori — daca aceasta nu este posibil — integrarea in prima tara de azil ori restabilirea intr–o tara terta.

In schimb, perspectiva acestor solutii ii imputerniceste pe refugiati sa–ti mentina speranta pentru un viitor mai bun. Pe parcursul ultimilor 55 de ani, ICNUR si partenerii sai au ajutat mai mult de 50 de milioane de persoane stramutate sa–si reinceapa vietile — aceasta munca continua in mai mult de 100 de tari.

Spre regret, mai mult de cinci milioane de refugiati au fost in exil pentru o perioada de cinci ani ori mai mult — iar unii din ei pentru decenii. Este responsabilitatea fiecaruia de a le mentine vie speranta, inclusiv a liderilor internationali care ar trebui sa faca mai mult pentru a cerceta cauza conflictelor si stramutarilor.

Fiecare din noi isi poate executa partea sa pentru a oferi speranta persoanelor stramutate — de la un zambet simplu, binevoitor pentru refugiatii din comunitatile voastre, pana la participarea persoanelor individuale, a businessmanilor si guvernelor pentru sprijinirea activitatilor pe teren a multor agentii umanitare care se ocupa de persoanele stramutate. Ziua Mondiala a Refugiatilor este o parte a acelor eforturi comune deoarece ne adunam la 20 iunie in orase si orasele, in taberele pentru refugiati si in asezarile izolate pentru a aduce omagiu pentru curajul, speranta nesovaitoare a refugiatilor in toata lumea — si de ai asigura ca nu sunt uitati.