Scandalul gazelor, in care au fost implicate R. Moldova, Ucraina, Rusia, dar si alte tari din Europa, a fost, in ultimele luni, tema cea mai frecvent mediatizata, iesind la suprafata mai multe probleme, trecute cu vederea sau musamalizate anterior.
Litigiul dintre Ucraina, R. Moldova, pe de o parte, si Rusia, pe de alta, a determinat, potrivit diferitor medii occidentale, mai multe tari din Europa sa identifice, alaturi de gazele rusesti, alte surse de alternativa pentru aprovizionare cu agenti energetici. Totodata, mai multi experti afirma ca, mai devreme sau mai tarziu, acest scandal trebuia sa se intample, ori imperiul "Gazprom", la constituirea caruia s–a lucrat cu atata ravna decenii la rand, a si fost creat pentru manifestarea, in situatii de criza, a ambitiilor si posibilitatilor Rusiei.
Cauza principala a razboiului gazelor, declansat intre Ucraina si Federatia Rusa, este, potrivit oficialilor ucraineni, refuzul Kievului de a transmite Concernului "Gazprom" partea leului din patrimoniul complexului de gaze ucrainean. Acest refuz este determinat de grija actualei guvernari din Ucraina de inviolabilitatea independentei si suveranitatii acestei tari. In aceste circumstante, "Gazprom"–ul a recurs la majorarea excesiva a pretului la gaze. Executivul ucrainean nu a cedat, pana la urma ajungandu–se la un compromis favorabil Kievului. Astfel, pastrandu–si patrimoniul, Ucraina procura necesarul de gaze achitand 95 de dolari si nu 230, dupa cum pretindea Moscova.
R. Moldova, desi acum sase ani a daruit Concernului "Gazprom" peste 50 la suta din actiunile SA "MoldovaGaz", pana in 2006, a continuat sa plateasca pentru gazele naturale cel mai mare pret in raport cu alte tari membre ale CSI — 80 de dolari pentru 1000 m cubi. Pentru primul trimestru al anului curent, oficialii moldoveni "au reusit" sa negocieze un pret de 110 dolari, care in continuare, potrivit expertilor, va ajunge pana la 160 sau chiar peste 200 de dolari. In fond, consumatorii de la noi se pot astepta la orice, deoarece, chiar recent, "Gazprom"–ul s–a mai capatuit cu circa 14 % din actiunile SA "MoldovaGaz", cedate de "Tiraspoltransgaz". Pentru a deveni stapan deplin al complexului de gaze din Moldova, "Gazprom"–ul pretinde la inca 7% din actiunile "MoldovaGaz", aceste pretentii fiind conditia principala in cadrul negocierilor actuale cu partea moldoveneasca a pretului la gaze. In consecinta, concernul rus ar putea deveni stapanul de facto al R. Moldova, manipuland oricand si oricum situatia economica si cea politica a statului nostru. Nu cred ca factorii de decizie de la noi, partasi ai frauduloasei epopei de privatizare a complexului de gaze, nu au inteles acest lucru. Pur si simplu, toate guvernarile din R. Moldova, de la 1995 incoace, au utilizat extrem de eficient "flacara albastra" la lustruirea imaginii, dar si la incalzirea mainilor si a buzunarelor proprii, poporul alegandu–se doar cu onorabila obligatie de a achita niste servicii si produse la preturi revazute de multe ori.
La demararea procesului de privatizare, intreprinderile de gazificare din R. Moldova au fost reorganizate in societati pe actiuni, colectivele de munca avand dreptul de a privatiza, contra bonuri patrimoniale, pana la 20% din proprietatile intreprinderilor. Acest fapt a generat activizarea acestora, concentrarea eforturilor si resurselor la extinderea retelelor de gazificare si a spectrului serviciilor prestate. In anii 1995–2000, spre exemplu, reteaua de gazoducte din Rezina s–a extins cu 60 % din contul resurselor de stat, ale intreprinderii de gazificare, dar si din contul populatiei. O alta intreprindere, SA "Glodeni–Gaz", utilizand propriile mijloace, a gazificat or. Glodeni, investind in constructii capitale, timp de 3 ani, peste 2 mil. de lei. In acest rastimp, intreprinderea achita toate facturile pentru gazele intrebuintate, platind uneori furnizorilor avansuri de sute de mii de lei. In anii 1996–98, dividendele actionarilor SA "Glodeni–Gaz" s–au cifrat la 1 mil. 156 mii de lei, din care 925 de mii au revenit statului. La fel lucrau si alte intreprinderi din acest complex.
In pofida faptului ca cei mai multi dintre consumatori plateau costurile regulat, datoriile republicii fata de furnizorii de gaze cresteau, atragand dupa sine penalitati solide. Cunoasteti care e paradoxul situatiei? O buna parte din banii destinati achitarii pentru consumul de gaze ajungeau la diverse firme–intermediare, create si patronate de factori de decizie de la "MoldovaGaz", sau la unele structuri din administratia statului, iar de acolo erau directionati cu mare intarziere sau deloc la furnizorii de gaze.
Afacerile, desi dubioase, aveau loc in mod deschis. In cadrul unui control efectuat la "MoldovaGaz", Curtea de Conturi a stabilit ca doar intr–un singur an, in 1998, pe conturile firmelor intermediare "Completgaz", "Bimaco", "Glen", "Bimani", "Becoz" s.a., cu ajutorul carora se executa procurarea si achitarea gazelor, au ramas 122 mil. de lei, bani destinati "Gazprom"–ului. Peste un an, deputatul Vasile Iovv informa Parlamentul ca, prin intermediul SRL "Completgaz", statul a fost prejudiciat de 170 mil. de lei.
Si mai evident este cazul celor 28 mil. de lei, achitate in 1999 de SA "Ciment Rezina" pentru resursele energetice utilizate anterior. In loc sa ajunga la "Gazprom", banii au trecut prin mai multe banci din R. Moldova si Rusia , pana la urma ajungand la SRL "Artideia", o firma–fantoma din Chisinau, de unde, in doar cateva zile, au fost distribuite in buzunarele unor demnitari, SRL–ul fiind lichidat. Cazul a fost cercetat de Departamentul Control Financiar si Revizie, Centrul pentru Combaterea Coruptiei si Crimei Organizate, MAI si Procuratura Generala. Un colaborator al Departamentului Control Financiar si Revizie, solicitand anonimatul, a mentionat atunci ca autoritatile de la Chisinau cunosc foarte bine cine sta in spatele acestei "afaceri" si in buzunarele cui au nimerit milioanele. In lipsa dorintei si a disponibilitatii de a dezvalui adevarul despre aceasta tranzactie ilicita, cele 28 de milioane au ramas de negasit.
Intre timp, datoriile "MoldovaGaz" catre "Gazprom" cresteau intr–un mod periculos. Pentru a schimba starea de lucruri, dar mai mult pentru a inmormanta faradelegile comise, in 1999, autoritatile au decis sa reorganizeze societatea pe actiuni "MoldovaGaz". Astfel, societatile pe actiuni din acest complex au fost comasate cu SA "Gazsnabtranzit", formandu–se societatea pe actiuni moldo–rusa "MoldovaGaz", 50% din actiuni fiind inregistrate pe adresa Concernului "Gazprom" (in contul datoriilor pentru gaze (!?), iar 13.44% — cedate Tiraspolului).
In opinia mai multor experti, reorganizarea a prejudiciat atat actionarii SA "MoldovaGaz", cat si republica in ansamblu. Dupa prima faza a procesului de privatizare a complexului de gaze (1996), circa 80% din actiuni le detinea statul, cealalta parte fiind a angajatilor intreprinderilor de gazificare. La momentul reorganizarii din 1998, cota reala in patrimoniul complexului de gaze a actionarilor particulari din republica era, potrivit lui N. Gorcea, pe atunci presedinte al SA "Glodeni–Gaz", de 5,2%. Dupa semnarea contractului de constituire a SA "MoldovaGaz", actionarii particulari au ramas cu doar 1.23% din actiuni.
Gorcea, sustinut de alti colegi, a intervenit cu mai multe demersuri catre Guvern si Parlament, demonstrand ca ceea ce s–a intamplat in complexul de gaze contravine legislatiei si intereselor republicii, actionarilor si consumatorilor autohtoni. "Cedarea a 50% din patrimoniul complexului de gaze "Gazprom"–lui este o mare greseala, efectele careia vor fi resimtite mai tarziu", sustinea pe atunci Gorcea. Potrivit acestuia, daca toti banii adunati de la consumatori ar ajunge la furnizorii de gaze, nu ne–am alege cu asemenea datorii. Pe de alta parte, argumenta acelasi Gorcea, mai multi oameni de afaceri de la noi erau gata sa investeasca sume substantiale de bani in complexul de gaze, puterea de la Chisinau nu a acceptat, insa, in aceasta afacere decat oamenii sai. Reactia autoritatilor la interventia lui N. Gorcea a fost pur "moldoveneasca". SA "Glodeni–Gaz" a fost "reorganizata" in reprezentanta a SRL "Balti–Gaz", iar N. Gorcea a fost disponibilizat. Motivul? Incercarea acestuia, dar si a altor angajati ai intreprinderii, sa se opuna faradelegilor. In consecinta, unii chiar au fost arestati, intimidati, amendati, ramanand, in cele din urma, si fara actiuni, si fara un loc de munca.
Magistralele de tensiune inalta si medie din republica au fost construite din surse bugetare sau din fondurile intreprinderilor si gospodariilor agricole, iar cele de tensiune joasa — cu participarea masiva a consumatorilor. De regula, statul compenseaza cheltuielile intreprinderilor si ale gospodariilor, suportate in procesul de gazificare, persoanelor fizice, insa, nu, chiar daca Legea cu privire la gaze (17.09. 1998) stipuleaza astfel: "cheltuielile de extindere a retelelor de distributie sunt suportate de unitatea de distributie". Unii consumatori au incercat sa–si faca dreptate prin judecata, revendicand de la "MoldovaGaz" returnarea mijloacelor cheltuite pentru constructia gazoductelor. Fara succes. La ora actuala, in R. Moldova, mii de km de gazoducte de tensiune medie si joasa continua sa fie fara stapan. La 18.06.2004, Guvernul a adoptat Hotararea nr.683 "Despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a retelelor de gaze intreprinderilor de gaze ale SA "MoldovaGaz"". Potrivit documentului, "autoritatile administratiei publice locale si alti beneficiari vor lua la evidenta contabila, vor inregistra la organele cadatsrale si vor transmite toate retelele de gaze la deservirea tehnica, in baza de contract, intreprinderilor SA "MoldovaGaz"". Deci, daca persoana X ar incerca sa privatizeze un segment al unui gazoduct construit pe banii primariei sau ale unei intreprinderi, autoritatile ar considera–o, probabil, o tentativa bizara.
Potrivit unei declaratii a ministrului Economiei si Comertului, Valeriu Lazar, in cadrul negocierilor privind livrarea si tranzitarea gazelor, partea moldoveneasca nu a semnat, ci doar a discutat "un subiect de principiu, privind cresterea pachetului de actiuni al "Gazprom"–ului in cadrul SA "MoldovaGaz"". In aceeasi ordine de idei, publicatia "Kommersant" scria ca "Gazprom"–ul intentioneaza sa–si majoreze cota in SA "MoldovaGaz" pana la 75%, iar Chisinaul ar fi gata sa cedeze doar 7% din cele 34% detinute. Alte surse sustin ca, pana la urma, si autoritatile de la Chisinau, si concernul rus, isi vor satisface interesele, consumatorii si R. Moldova fredonand aceeasi melodie: "Vin ai nostri,/ pleac–ai nostri,/ noi ramanem/ iar ca prostii".
Tudor IASCENCO,
pentru Ziarul de Garda