Interviu cu generalul Tudor Botnaru, ex-ministru al Securitatii Nationale

— Dle Botnaru, actuala guvernare este preocupata in prezent de elaborarea Conceptiei Securitatii Nationale a R. Moldova. Cat de oportuna este acum o astfel de conceptie?

— Presupun ca aceasta conceptie va include eventuale solutii pentru cele mai importante probleme care tin de securitatea nationala: problema asigurarii cu cele necesare pentru viata zilnica, in primul rand, asigurarea populatiei cu gaze naturale, necesare mentinerii temperaturii normale in apartamente, in al doilea rand, asigurarea populatiei cu locuri de munca fapt ce ar permite o existenta decenta pentru toti cetatenii si nu doar pentru cei veniti, care au acaparat cele mai profitabile domenii economice si de afaceri din R. Moldova. E regretabil ca ai nostri au ramas sa munceasca in calitate de maturatori de strada sau de culegatori de portocale prin tari straine. Si securitatea fizica face parte din securitatea nationala. Acestea, in viziunea mea, sunt cele mai importante probleme care ar trebui sa–i preocupe pe toti, incepand de la demnitarii de stat si pana la cei care cauta o solutie pentru viata. Despre o noua conceptie a securitatii nationale am auzit in programele de stiri. Nu cunosc detalii, dar cred ca si aceste probleme ar trebui sa ajunga in centrul atentiei autorilor acestei conceptii.

— Pe cand erati ministru al Securitatii Nationale, ati tinut cont si de astfel de probleme?

— Am tinut cont si, daca va amintiti, am si informat de mai multe ori Parlamentul. Au fost cazuri cand eram chemat la covor, dar pentru alte probleme. Informam constant presedintele, seful cabinetului de ministri, Ion Ciubuc, care, de altfel, tinea cont de parerea si de sfaturile noastre. Deseori, insa, nu puteam realiza ceea ce ne propuneam. De fapt, pornisem pe calea cea buna si situatia ar fi evoluat favorabil pentru cetatenii R. Moldova, daca, in august 1998, in Rusia nu s–ar fi intamplat acel colaps financiar, care a avut un impact distrugator pentru bugetul R. Moldova. Acea criza ne–a pus serios pe ganduri. Inca atunci am inteles ca e o mare greseala sa ai doar o singura piata de desfacere pentru comertul extern. Criza a fost extrem de profunda, pentru ca, in perioada respectiva, nu se faceau mari eforturi ca marfurile noastre sa ajunga in Europa sau pentru extinderea pietelor de desfacere in Ucraina si Romania, tari limitrofe R. Moldova. Recunosc, pe atunci se lucra foarte putin pentru ca marfurile noastre sa devina competitive in Occident.

— Cum credeti, mai e sau nu posibila revenirea Transnistriei la R. Moldova?

— E posibila si in nici un caz nu trebuie sa ridicam mainile si sa cedam, pentru ca daca si de data asta vom ceda din integritatea noastra, vom ramane un popor lipsit de demnitate. Pe parcursul istoriei, am fost decapitati, ni s–a redus pamantul de sub picioare. Acum, daca ne mai baga o baioneta in coasta, atunci chiar vom fi un popor inapt sa–si apere casa si vatra natala. Chiar daca e dificil sa reusim, trebuie sa facem tot posibilul ca sa nu cedam in fata separatistilor, facandu–le pe plac. Ei au uzurpat puterea, au dat buzna peste noi, fiind sub protectia Armatei a 14–a, acum fiind sub aceeasi protectie a fortelor, asa–zis, pacificatoare, care apara interesele unui stat strain si care nu au nimic in comun cu interesele noastre nationale.

— Dupa multiplele dosare de la CEDO, pe care R. Moldova le pierde constant, din ce cauza, credeti, nu sunt eliberati Andrei Ivantoc si Tudor Popa, desi exista o decizie CEDO favorabila eliberarii lor?

— E o ambitie a celor de la Tiraspol, e si o sustinere tacita a Rusiei, care nu poate ierta ca a platit sume mari in acest dosar. Alta explicatie nu exista. Cei de la Tiraspol sunt inversunati, sunt inraiti. Daca vom controla frontiera si punctele vamale, ar putea fi schimbata atitudinea fata de noi, nu stiu insa daca ar putea sa se schimbe pozitia Rusiei fata de aceste dosare. Lucrurile, insa, nu se desfasoara in felul in care ar putea sa ne bucure.

— Ne aflam intr–un context politic si economic foarte dificil astazi. Problema asigurarii R. Moldova cu gaze naturale si problema transnistreana constituie fundalul pe care a fost lansata o noua tema de dezbateri care, se pare, plaseaza in umbra aceste complicate realitati politice si economice — dosarele lui Valeriu Pasat. Apropo, este succesorul Dvs. la Securitate. Cine, in opinia Dvs., are nevoie astazi ca aceste dosare sa eclipseze niste probleme strategice foarte importante?

— Dosarul Pasat? Prima sau a doua versiune? E greu de inteles si e greu de explicat de ce, dupa atatia ani, s–a revenit la problema avioanelor, pe cand se stia foarte bine ca acest subiect fusese discutat in Parlament, fusese examinat chiar de o comisie speciala, in frunte cu Iurie Rosca. S–au facut multiple cercetari, au fost acumulate numeroase materiale, toate fiind puse pe raft.

— Apropo, intr–un context se comenta ca anume in acest fel, prin arestarea lui Pasat, s–a facut dovada ca Iurie Rosca a dus la capat activitatea sa de presedinte al acelei comisii…

— Daca vom lucra cu astfel de ritmuri si daca vom avea nevoie de tot atat de multi ani pentru a finaliza activitatea unor comisii, atunci nu vom solutiona niciodata problema transnistreana. Istoria cu avioanele, daca intr–adevar urma sa fie pusa pe rol la Procuratura Generala, in nici un caz nu trebuia sa aiba un singur figurant, doar pe Valeriu Pasat. E o chestiune principiala, care nu va fi acceptata de nici o judecata mai mult sau mai putin calificata, formata din juristi care cunosc dreptul international.

— Ati cunoscut cumva vreo declaratie a presedintelui sau a premierului, de atunci, care si–ar fi propus sa–si asume cel putin o parte din responsabilitate?

— In acest caz, Pasat a fost un ministru exemplar, care a executat indicatiile comandantului suprem, ale presedintelui tarii, ale sefului Guvernului, ale presedintelui Parlamentului, cele sugerate de Comisia parlamentara pentru Securitatea statului… In prealabil, toate problemele au fost discutate si puse la punct de o comisie constituita anume in acest scop. Pasat a avut jirul Ministerului de Externe pentru a semna acel contract, dupa ce pretul fusese coordonat cu toate persoanele sus–puse. Este regretabil ca s–a ajuns la proverbul "capra face, iar oaia trage".

— S–a imbogatit sau nu cineva in urma acelei tranzactii?

— S–a imbogatit R. Moldova, prin capitalul politic pe care l–a obtinut datorita sustinerii SUA, dar si datorita pozitiei statului nostru care, prin acest contract, si–a exprimat refuzul de a colabora cu tari considerate teroriste care, de altfel, intentionau sa achizitioneze acele avioane. Capitalul politic, in opinia mea, este mai important decat capitalul economic pe care l–am fi avut in cazul altei decizii.

— Poate fi interpretata actuala campanie, impotriva acelei tranzactii, drept una antiamericana?

— Cunoasteti pozitia Pentagonului in aceasta problema. Desi exista o umbra de indoieli, nu cred ca autoritatile de la Chisinau urzesc vreun plan antiamerican, in acest sens. Imi amintesc chiar ca a fost facuta o declaratie oficiala prin care se explica ca actuala conducere nu are nici un fel de pretentii vizavi de SUA.

— Intre timp, semnatarii acelui contract, reprezentantii partii americane, au declarat ca nu sunt de acord cu decizia instantei de judecata de la Chisinau…

— Mai degraba, aceasta decizie este una greu de inteles de catre ei. Apropo, persoana care a reprezentat Pentagonul a declarat ca Pasat a fost un negociator foarte dur, cerand sa obtina cat mai mult pentru R. Moldova. Doar atunci cand a constatat ca americanii nu mai au de gand sa ofere mai mult decat pretul indicat, tranzactia a fost incheiata. Alta problema e cea a utilizarii acestor milioane. Cum au fost folosite ele? Se vorbea ca au fost transferate in fondul salarial, sau in alte fonduri. Posibil.

— Au fost transferati banii in bugetul statului?

— Banii au fost transferati la Ministerul Finantelor, adica in bugetul statului. Deci, si Ministerul Finantelor ar trebui sa spuna cum a fost intrebuintata aceasta suma.

— E o simpla coincidenta sau nu faptul ca cel de–al doilea dosar Pasat a aparut anume dupa declaratiile partii americane care au confirmat ca tranzactia a fost una corecta… Cum credeti, cine are nevoie in mod special ca Pasat sa fie sacrificat acum?

— Sunt lucruri greu de inteles, pentru ca au aparut prea multe chestiuni care te pun pe ganduri. Intuiesc ca dosarul cu avioanele se va prabusi aici sau la Strasbourg. S–ar putea ca anume din acest motiv sa fi recurs cineva la "principiul continuitatii", trecandu–se de la 10 ani, la "tradare de patrie" care presupune 20 de ani de privatiune de libertate. Nu avem decat sa asteptam declaratiile oficiale ale SIS–ului si ale Procuraturii Generale…

— Dar cum apreciati faptul ca, pana in prezent, nici comandantul suprem, care e presedintele R. Moldova, si nici SIS–ul nu au facut vreo declaratie in acest sens?

— Si presa nu ar trebui sa spuna prea multe, pentru ca este foarte important principiul prezumtiei nevinovatiei, de care, la noi, foarte multi oficiali, inclusiv reprezentanti ai organelor de drept, uita. E umilitor cand baieti cu cagule negre pe cap pot acosta pe oricine, incatusindu–l fara ca omul sa stie din ce cauza este retinut. Doar pentru ca a fost suspectat? In lipsa probelor, de ce ar trebui luat cu atata duritate?

— Cum apreciati acest fenomen?

— Codurile de legi au foarte multe lacune. Acestea ar trebui revazute si ajustate la legislatia europeana si cea internationala, care respecta drepturile si libertatile omului.

— Pe cand erati la Securitate, se intamplau cazuri similare arestului lui Victor Turcanu, de la "Victoriabank"?

— Pe atunci lucram la reformarea institutiei, se respecta dreptul la secretul bancar si nimeni, nici poltia, nici SIS–ul, nu aveau dreptul sa controleze situatia financiara a bancilor, in special, a bancilor private. Doar Banca Nationala si Ministerul Finantelor puteau interveni in anumite circumstante, nu si organele de forta. Intre timp a devenit posibil si acest acces.

— Este sau nu in siguranta businessul privat in R. Moldova?

— Romanii spuneau: daca vrei sa fii liber — respecta legea. Ma gandesc ca atunci cand respecti legea, nu vei avea probleme. Sunt cazuri cand, chiar unele banci comerciale au admis si mai admit diverse abuzuri. Sustin si accept ideea de ordine, dar, daca ne referim la acelasi caz, "Victoriabank", materialele prezentate provoaca o mare nedumerire, deoarece omul a fost luat din strada doar pentru ca era suspectat ca cineva ar fi intentionat sa–i dea mita. Asta–i proba? Cunosc foarte multe persoane carora li s–a oferit sau s–a intentionat sa li se dea mita. E mai important sa demonstrezi acest lucru, decat, pur si simplu, sa–l suspectezi pe om… Atunci cand presa scrie, amintind de anul 1937, pe cand circula chiar un banc despre arestarile suspecte, "a fost ridicat, pentru ca schitase pe fata un zambet antistalinist", s–ar putea sa aiba dreptate. Or, constatam ca astazi se produc arestari din simplul motiv ca ai gandit, poate, altfel decat accepta oficialii.

— Va surprindeti ca aveti frica, in actualele conditii?

— Nu am frica, deoarece, in viata, am trecut prin ciur si prin darmoi. Nu am de ce ma teme. Tot ce se intampla in jur imi produce repulsie.

— Dar cum calificati atitudinea Federatiei Ruse fata de cazul Pasat?

— Nu am cunoscut vreo atitudine oficiala fata de acest caz.

— Dar lipsa unei pozitii, cum ar putea fi apreciata, in cazul in care, la Chisinau, acesta este suspectat ca ar fi agent FSB si ca, in perioada ultimei campanii parlamentare, ar fi intentionat sa organizeze la Chisinau actiuni in sprijinul politicii proruse?

— O atitudine oficiala in acest caz ar putea lipsi si pe motiv ca, deocamdata, nu s–a intamplat nimic. Doar Procuratura a declarat ca a fost intentat un dosar. Avocatul Gheorghe Amihalachioae declara ca a discutat cu Valeriu Pasat si ca acesta ar fi spus ca ultimele acuzatii nu sunt altceva decat niste inventii. E dificil sa faci acum niste afirmatii concrete, din momentul in care nu au fost deocamdata prezentate probe. Daca exista martori, trebuie sa faci intrevederea tete–a–tete a inculpatului cu martorul pentru a constata daca afirmatiile sunt intemeiate sau nu. Daca judecata va pune pe masa probe, iar inculpatul va fi obligat sa recunoasca in fata judecatorului acuzatiile, am putea discuta la acest subiect. Tradarea de patrie este o infractiune foarte dureroasa, care se pedepseste dur, aflandu–se pe locul intai in "topul" infractiunilor. Deci, este cea mai grava faradelege. Deocamdata nimeni nu are dreptul sa vorbeasca despre Pasat ca despre un tradator de tara.

— Cunoasteti dosare de "tradare de Patrie"?

— Dupa razboi au existat astfel de dosare. Stiu cetateni, judecati prin '52, fiind acuzati de spionaj in favoarea Turciei. Pe cand am activat eu la Securitate, nu au existat cazuri de acest gen si sper ca nici acest caz nu se va adeveri. E, la mijloc, o chestiune greu de inteles. Potrivit interpelarilor facute de deputatii Rosca si Cubreacov, s–ar fi pregatit un atentat la viata presedintelui PPCD, cu scopul demiterii guvernarii actuale, care a venit la putere in rezultatul alegerilor democratice. E greu sa crezi acum ca Pasat a vrut sa organizeze rasturnarea puterii proaspat instalate si validate de Curtea Constitutionala. Imaginati–va ca vine Pasat, impreuna cu Rosca, sa organizeze aceasta lovitura de stat pe parcursul careia liderul PPCD trebuia sa fie lichidat. Imi pun urmatoarea intrebare: daca cineva vroia sa–l lichideze pe Rosca, de ce nu l–au lichidat atunci cand era urcat in copaci, in fata Parlamentului, strigand "Jos comunistii", "Jos Voronin"? Ca specialist in domeniul Securitatii, pot sa va spun ca daca cineva este comandat pentru a fi lichidat, si mai ales cum vor ei sa dovedeasca ca sunt implicate si serviciile speciale ale Rusiei, care sunt servicii speciale in adevaratul sens al cuvantului, avand traditii vechi, o baza materiala impresionanta si un potential uman foarte mare, atunci lichidarea are loc. De altfel, acum serviciile secrete nu se mai ocupa cu chestiuni de acest gen. De reglari de conturi si lichidari se ocupa banditii. Cum spuneam, daca cineva si–ar fi propus sa–l inlature, acest lucru era dus pana la capat, asa insa, dl Rosca, prin comportamentul sau, prin acest joc naiv, inceput nu se stie in care scopuri, pur si simplu, se autolichideaza. Este ridicol ceea ce s–a vehiculat in ultimul timp despre asa–zisa pregatire a atentatului la viata lui Iurie Rosca. Poate de aceea ca Rosca si Cubreacov sunt deputati, Procuratura a luat pe rol declaratiile lor. As face o paralela aici. Daca va amintiti, in 2004, la sfarsit de august — inceput de septembrie, se scria (in presa PPCD) ca din surse bine informate, dar anonime, generalul Botnaru, a avut intalniri secrete la SIS pentru a organiza detronarea presedintelui Voronin. Potrivit acelei publicatii, lovitura de stat era pregatita de mine, de colonelul Ganenco, cu sustinerea SIS–ului. Era indicata si data exacta a intalnirii. In acea zi, insa, eu eram la odihna, la mare. Am aflat despre toate dupa ce m–am intors la Chisinau. M–am dus la dl Ursu. L–am intrebat ce inseamna aceste insinuari. El a zambit si mi–a zis ca nu ar trebui sa ne ocupam de prostii. Am vrut sa dau in judecata acea publicatie, dar am scuipat si am mers mai departe. M–a uimit ca Procuratura nu a reactionat in nici un fel, desi era vorba chiar de viata presedintelui Voronin si nu a liderului PPCD, Iurie Rosca. Apropo, si in acel presupus caz era implicat un general, si el fost sef al serviciilor de securitate, ma refer la mine. Spun asta nu pentru ca ei sa revina la caz, arestandu–ma si pe mine. Cand unele ziare scriu ca acestea sunt niste aberatii, confirm si eu acest lucru: sunt niste aberatii.

Nu stiu cine are nevoie de ele, dar pana la urma judecata ar trebui sa faca lumina asupra acestui subiect.

— Cariera suspect de fulminanta este unul din reprosurile ce i se aduc lui Pasat? Cum s–a intamplat ascensiunea sa? Cine l–a sprijinit?

— Nu ar trebui banuit ca a fost ajutat de serviciile secrete. Stiu ca a fost sustinut de presedintele Lucinschi. Cu ajutorul acestuia a devenit ambasador, ministru al Apararii, sef al SIS si membru–corespondent al Academiei de Stiinte. A fost o persoana pe care, probabil, cineva o vedea o figura pentru viitorul republicii. Asa cred eu.

— De asta a venit momentul sa fie suspectat de "tradare de Patrie"?

— Nu ar trebui sa folosim aceasta notiune, pentru ca e foarte dureroasa chiar si amprenta pe care poate sa o lase asupra cuiva.

— Acest presupus scenariu ar fi putut avea rolul decisiv in cazul intentarii celui de–al doilea dosar?

— Nu–i exclus. Cineva mi–a povestit ca Pasat a participat la Congresul moldovenilor, desfasurat la Moscova, in timpul ultimei campanii electorale. Cineva vazuse si o lozinca: "Pasat presedinte!" In timpul campaniei electorale, insa, poate aparea orice fel de lozinci si slogane. Politica e o lupta murdara, in special in campaniile electorale.

— Credeti ca avem o judecata corecta si libera in R. Moldova?

— Cred ca, totusi, sunt oameni cumsecade si la procuratura, si printre judecatori. Totul depinde pe mana cui vor nimeri aceste dosare. Nu cred ca judecatoarea Vasilevici se va apuca si de cel de–al doilea dosar Pasat. Nu stiu daca–i vor ajunge puteri. Daca vorbim de incredere in justitie, as spune ca am incredere in unii reprezentanti ai justitiei. As dori ca dosarele delicate sa ajunga pe mana lor si nu pe mana unor mercenari.

— De ce a trebuit sa fie vehiculat si numele lui Ilie Ilascu in aceasta poveste? Ar putea fi adevarat ca astfel s–a urmarit compromiterea lui si "clasarea" rolului acestuia de potential lider politic in Basarabia?

— Nu stiu, ar trebui sa aflam ce simte Ilie Ilascu. S–ar putea ca cei care au nascocit acest scenariu sa–si fi amintit ca Pasat a fost cel care l–a primit pe Ilascu din mainile lui Antiufeev si l–a prezentat presedintelui Voronin. Poate cineva a vrut sa lege intre ele aceste lucruri, tinandu–le legate pana acum.

— Teoretic, ar fi putut sau nu un fost sef al securitatii sa recurga la serviciile unui senator roman pentru un astfel de scenariu?

— Nu, nu putea sa apeleze. Dar nici nu putea sa puna la cale ceea ce i se incrimineaza, adica implicarea in asa–zisul atentat. De altfel, e destul de simplu de gasit sau de fabricat materiale pentru a–i pune la duba pe mai multi, tinand cont de caracterul luptei electorale, desfasurate intre partidele politice. Sa ne amintim de clipurile rusinoase, de insinuarile publicate prin presa...

— Ar putea avea legatura cel de–al doilea dosar Pasat cu cazul rapirii lui Cubreacov, care asa si nu a fost elucidat?

— Cred ca nici nu vor ca acest caz sa fie destainuit, in special daca, dupa cum se presupune, au fost implicate aceleasi persoane. E greu de spus. Asteptam o dezvaluire, o pozitie ferma a dlui Cubreacov. Dar, se pare, el s–a impacat cu starea de lucruri si cu tacerea. Acum, dupa ce a declarat Ilascu ca este gata sa arate casa din Durlesti, unde s–a aflat Cubreacov, ar trebui sa insistam si sa stim corect si concret unde, totusi, s–a aflat.

— De ce in R. Moldova nu a fost adoptata Legea Lustratiei. Avem sau nu nevoie de o astfel de lege?

— Intr–un fel, o astfel de lege avem. Ma refer la Legea despre activitatea SIS, care, de altfel, permite si deconspirarea agentilor, daca, desigur, acestia accepta. In cazul in care opinia publica vrea sa afle cine sunt acesti agenti, poate afla doar cu acordul lor… In caz contrar, e dreptul fiecaruia sa–si pastreze tainele. Legea Lustratiei trebuie adoptata de Parlament.

— Ce avea in vedere presedintele Lucinschi cand spunea, intr–un context, ca daca ar fi adoptata o astfel de lege, riscam sa ramanem fara intelectualitate? Cunostea cumva ex–presedintele ce contin dosarele intelectualilor?

— Nu stiu ce a avut in vedere. Stiu doar ca in cazul in care Parlamentul va adopta aceasta lege, ea va fi respecata de serviciile speciale. In opinia mea, chiar daca sunt tari in care e adoptata Legea Lustratiei, aceasta nu actioneaza in egala masura. Franta, SUA si Marea Britanie, chiar daca sunt considerate cel mai deschise in acest sens, au secrete care nu se divulga nici peste sute de ani.

— Secrete de stat?

— Si cele referitoare la agenti. Peste 100 de ani dupa moartea acestora, sau peste 70 de ani, in unele cazuri, pot fi deconspirate numele lor. Stalin a murit in 1953. Intre timp, au aparut unele semnale potrivit carora a fost agent al "ohrancei" din Siberia si ca datorita acestui fapt, de sase ori a putut evada de acolo… pentru a–si indeplini misiunile. Aceste date, insa, nu sunt confirmate oficial de serviciile speciale.

— Cat de multi agenti sunt printre noi?

— Puteti sta linistiti, deoarece nu e timpul ca societatea sa fie impanzita de ei. Nu aveti, probabil, idee ce inseamna sa instruiesti si sa pregatesti un agent, astfel incat el sa fie apt sa obtina informatia ce prezinta interes pentru securitatea statului. Cu acest lucru se ocupa un grup de ofiteri care au o pregatire speciala. Pe ei nu–i intereseaza cine cu cine doarme sau pe unde umbla noptile. Din 1990 nu se mai acumuleaza astfel de informatii. Aceste domenii nu mai tin de competenta SIS. Baietii acum se ocupa de probleme majore: securitatea economica a R. Moldova, asigurarea regimului constitutional, problema transnistreana care solicita o asigurare constanta cu informatii utile.

— Ce actiuni au dreptul sa intreprinda colaboratorii SIS in procesul de investigare?

— Ei au dreptul sa actioneze in conformitate cu Legea privind Serviciul de Informatii si Securitate al R. Moldova. Dupa restructurare si dupa transformarea ministerului in SIS s–a facut tot posibilul ca acest organ sa fie unul informativ, fiind distantat de misiunile represive de altadata, ale structurilor anterioare. Chiar si directia de ancheta, urmarirea penala au fost transmise Procuraturii Generale.

— Sunt inregistrate numeroase cazuri de tortura in cadrul serviciilor de Interne. In cadrul SIS, cu ce mijloace se lucreaza?

— Doar cu tortura nu.

— Dar tortura psiholigica?

— In cadrul SIS se vorbeste cu argumente. Nici o persoana nu va fi trasa la raspundere in lipsa unor probe suficiente si irevocabile. Chiar si cel mai incapatanat cetatean va trebui sa recunoasca faptul ca orice actiune e documentata in asa fel incat nu mai e nevoie de alte metode.

— Este stiut ca si in perioada "perestroikai", care a anticipat "epoca" democratizarii, spitalele de psihiatrie erau utilizate in calitate de inchisori politice. Persoanele incomode erau internate acolo, fiind tratate cu medicamente psihotrope, fiindu–le distrusa personalitatea. Credeti ca astfel de metode nu mai sunt utilizate astazi?

— Am auzit si eu despre astfel de cazuri, dar, fiind in cadrul Securitatii din anul 1963, secolul trecut, nu pot sa va aduc nici un exemplu de persoane detinute si duse la psihiatrie. Nu exclud, insa, ca aparitia unor persoane cu altfel de conceptii decat cele acceptate de societate, putea sugera ca acesta ar fi bolnav de schizofrenie. Pe acest motiv ar fi putut fi internat la psihiatrie. Ma mira ca, dupa cum se vorbeste, specialistii ii tineau ani de zile. Asta ar putea insemna ca au existat niste devieri psihice. E greu de spus. Confirm doar ca aceste fenomene nu sunt caracteristice pentru perioada in care am activat eu la Securitate.

— Ar putea sau nu fi trasi la raspundere medicii care au facut uz de tratamente psihotrope in lipsa unor afectiuni?

— Cred ca, daca si au existat asemenea cazuri, ele au fost documentate astfel incat e imposibil sa demonstrezi contrariul, in special dupa atatia ani. Orice medic ar putea reprosa unui fost pacient, sanatos astazi, ca e in stare buna doar datorita tratamentelor pe care i le–a aplicat, solicitand, poate, recunostinta fostilor lor pacienti.

— Credeti ca guvernarea actuala chiar are relatii proaste cu Rusia sau e o mimare, pentru moment?

— Nu cred ca Rusia este tara cu care trebuie sa ai relatii proaste. Trebuie sa stabilesti contacte civilizate cu acest stat si nu doar pentru ca in Biblie scrie ca pestele mare il mananca pe cel mic. Pe de alta parte, un peste mic, daca e destept, convietuieste si cu rechinii. O tara mica trebuie sa fie mult mai abila si mai diplomatica decat una mare. Cand eram la Externe, discutam despre comportamentul diplomatilor. Pe atunci aparu ideea ca statele mari fac politica mare, iar statele mici fac politica justa. Exista o raceala intre Chisinau si Moscova, dar nu cred ca e atat de profunda incat sa se rasfranga asupra relatiilor dintre popoarele noastre.

— Cum credeti, din ce cauza astazi R. Moldova s–a pomenit fara o opozitie bine organizata? Cum de au fost distruse si calcate in picioare cele mai sfinte idealuri? Cum de a fost compromisa ideea protestelor de strada?

— Nu vad cine ar putea protesta astazi, pentru ca cei care ar fi putut face acest lucru sunt plecati. Au ramas batranii si copiii… Batranii asteapta pensia si moartea, iar copiii s–au denationalizat… Se intampla lucruri periculoase cu ei. Foarte multi au gustat din bunurile vietii, fara a mai fi interesati de idealuri… S–a facut totul ca opozitia sa fie distrusa, dispersata. Asta a si fost misiunea lui Rosca, ajuns sa se autolichideze acum. Am analizat istoria si activitatile lui. Inlaturarea lui Mircea Druc, a lui Alexandru Mosanu, a lui Ion Hadarca… Iar dupa ultima "activitate", cea din 4 aprilie, ce a mai ramas din PPCD? Trei crai care nu se stie unde vor ajunge peste putin timp?

— Dar din ce cauza, intre timp, nu a fost crescut un nou lider politic?

— Un adevarat lider trebuie sa fie promovat de timp. Inca nu a sosit timpul, nu sunt conditii pentru a–l descoperi, a–l lansa in activitate. Nu a venit timpul, deocamdata… Constatam astazi ca, in Parlament, AMN–ul reprezinta singura formatiune de opozitie.

— Se scria, acum o saptamana in presa de la Chisinau ca NATO ar avea nevoie de R. Moldova si nu invers. Sa fie adevarat?

— R. Moldova are o suprafata de 33,7 mii km patrati. La ce i–ar trebui NATO R. Moldova? In calitate de partener militar? Nu cred. Or, NATO are baze militare la Constanta, pe Aeroportul "Mihail Kogalniceanu". Cat ne priveste, avem relatii de parteneriat cu NATO, participam la aplicatii militare. Adevarul e ca, doar fiind in NATO, am putea aspira la UE. Deci, noi avem nevoie de NATO si nu invers.

— Ati editat cartea "O istorie a serviciilor secrete". Continuati sa scrieti aceasta istorie?

— Continuam. Dar nu stiu daca o vom edita. S–a scris atat de mult despre Serviciile Secrete, incat nu mai stiu daca prezinta interes pentru cititori. Volumul a aparut intr–un tiraj de 1500 de exemplare si s–a epuizat destul de repede.