La 14 noiembrie scriitorul si teologul, Sergiu Grossu, a implinit 85 de ani. El s–a nascut la Cubolta si a studiat la Liceul "Ion Creanga" din Balti, liceu care a lansat multe nume mari ale culturii basarabene, printre care Eugen Coseriu, Ovidiu Creanga, Constantin Tabarna, Alexandru Budisteanu... Fiind licean, a colaborat la revista "Aurora" in anii 1935–1936 si cu mult entuziasm a renuntat la banii pe care ii avea pentru palton si caciula, sacrificandu–i pentru editarea revistei "Flori de stepa", la care colaborau Iorgu Tudor, presedintele Societatii Scriitorilor din Basarabia, Lotis Dolenga, Nicolae Coban. In timpul razboiului, Sergiu Grossu a fost corespondent al cotidianului "Basarabia", alaturi de preotul Vasile Tepordei si de alte nume remarcabile. A colaborat si cu saptamanalul "Transnistria", unde a si publicat poezia "Imi bate inima la Bug".

Venirea la putere a comunistilor prin frauda electorala in 1946, l–a determinat pe Sergiu Grossu sa devina un luptator impotriva ideologiei care a distrus milioane de vieti omenesti. Poeziile lui satirice, lansate contra conducatorilor comunisti, au avut un mare rasunet in acele vremuri de teroare. Dar dupa revoltele contra teroarei comuniste, a fost condamnat la 12 ani de detentie. A suportat umilinte, mizerie, foame si groaza, iar dupa patru ani, datorita unei amnistii, a fost eliberat. S–a casatorit cu Nicole Valery Bruteanu, nepoata lui Iuliu Maniu si ea trecuta prin infernul strasniciilor de la Jilava, Aiud, ca un simbol de rezistenta religioasa si crestina.

Dupa toate acestea Sergiu Grossu nu a putut colabora cu regimul comunist, preferand traiul intr–o locuinta mizerabila, fara lumina. Vindea fructe pe la pietile Bucurestiului si citea predici din biserici.

In 1971, sotii au reusit sa se refugieze in Franta. Acolo au inceput editarea ziarului "Catacombes". Timp de 20 de ani acest ziar a reusit sa raspandeasca adevarul despre prigoana religiei si slujitorilor sai in tarile comuniste. Nicoleta si Sergiu, impreuna, au organizat mai multe conferinte, emisiuni la radio, consacrate crestinilor persecutati in rasarit, au scris si au editat o multime de carti in limba franceza, traduse apoi in romana si raspandite in toata lumea. Poeziile lui Sergiu Grossu, scrise candva in minte, fara creion, in inchisorile comuniste, au cucerit lumea, prezentand adevarul despre teroarea rosie. Sergiu Grossu a scris multe carti de creatie mistica si religioasa: "Pietre de aducere aminte", "Inscriptii pe un vas de lut", "Apocalipsul", "Copii in Gulag", "Calvarul Romaniei crestine", "Vania Moiseef", "Biserica in catacombele zilelor noastre", "Tovarasa profesoara", "Dumnezeu exista", "Lagarele de munca din URSS", "La fundul abisului".

Si sotia lui, Nicoleta, a scris o minunata povestire "Binecuvantata fii inchisoare", despre suferintele indurate de romance in detentie, ea insasi prin puterea ei morala si credinta in Dumnezeu, ajutand multe suflete chinuite sa–si regaseasca linistea sufleteasca, sa reziste torturilor si umilintelor din puscariile comuniste. Un merit al acestei familii, unul intre multe alte merite, care nu are pret, a fost si ajutorul acordat pentru fondarea muzeului Memoriei Neamului la Chisinau, muzeul care a adunat atatea materiale si marturii despre crimele comuniste, despre lagarele si deportarile sovietice.

In aceste zile Sergiu Grossu a implinit 85 de ani, ii dorim multa sanatate, multi ani inainte, succese in creatie si in ajutorarea compatriotilor sai.

Cu respect,
Vadim Pirogan, Anatol Corj, Veronica Batca si toti acei prieteni care nu–l uita.