De mai multe zile, in fata Parlamentului, Varvara Zingan din satul Taslic, raionul Grigoriopol, isi cerseste dreptatea. Plina de speranta, femeia asteapta ca Marian Lupu s–o zaresca prin unul din geamurile Parlamentului ca sa clarifice situatia fiului sau arestat, in opinia ei, ilegal.

Totul a inceput in martie 2001, cand Vitalie, fiul Varvarei Zingan, impreuna cu prietenul sau, Andrei Cernov, insotiti de doua tinere, Marina Braila si Elena Cernova, au mers la un bar din satul Butor. Tot atunci, in bar, au intrat fiul si nepotul unui oarecare Agatiev. Vitalie il intreba pe unul dintre cei doi daca nu–l vazuse cumva pe un prieten de–al sau. Acesta, insa, i–a raspuns brutal. Astfel, intre baieti se iscase o cearta. Dupa putin timp Agatiev jr. pleca acasa, povestindu–i tatalui sau despre cele intamplate. Infuriat, Agatiev–tatal a luat o arma de foc, iar fiul sau un spray lacrimogen si au urcat intr–un automobil "Niva". La bar, acestia l–au chemat pe Vitalie Zingan afara, lovindu–l cu pumnii si patul armii, fortandu–l sa urce in automobil. Ingrijorat de faptul ca Vitalie nu revine de afara, la locul conflictului a venit Andrei Cernov. Acesta l–a intrebat pe Agatiev ce face cu arma. Dupa cateva minute, de bar s–a apropiat si Ion Coica, incercand sa clarifice situatia. Agatiev, insa, i–a spus acestuia sa nu se implice. Zingan, fiind urcat in automobil, cerea, totusi, ajutorul lui Coica. Dupa ce Agatiev–tatal, fiul si nepotul, in aparenta, se resemnasera, au plecat in sat. In scurt timp, insa, au revenit impreuna cu alti doi barbati. Erau cinci, dar, din pacate, dupa cum constata martorii, nici unul nu a gandit rational... In incaierare Gulparea, venit cu Agatiev, a decedat. La locul conflictului politia a gasit un glonte, iar in spital, in hainele victimei a fost descoperita o grenada. Atunci, Agatiev si oamenii sai nu s–au adresat organelor de drept. Ei au hotarat sa judece situatia dupa "legi" proprii.

"La 12.03.2001 am fost chemata la Procuratura din Grigoriopol. Anchetatorul penal, S. Postica, m–a intrebat de fiul meu. Cand terminase de scris, imi citise lucruri pe care eu nu le–am spus. De exemplu, eu nu i–am zis ca fiul meu venise acasa fara rani. Am zis doar ca nu i–am putut vedea ranile, deoarece, in acea noapte, becul era stins. Nu i–am spus ca la locul conflictului au fost cinci automobile si ca fiul meu era plecat la prieteni. Intr–adevar, Vitalie era plecat de acasa. El nu vroia ca Agatiev sa–l gaseasca. Anchetatorul m–a asigurat ca va corecta cele scrise, iar eu trebuia sa–i spun fiului meu sa se prezinte la Postica. In aceeasi zi, la Tiraspol, Vitalie a fost inchis pentru cercetari pe un termen de 30 de zile. Agatiev si–a luat in calitate de martori impotriva fiului meu trei persoane care au lipsit de la locul conflictului, dar carora le–a indicat cum sa se descurce. Astfel, dupa 30 de zile de arest la Tiraspol, Vitalie a fost inchis la Grigoriopol. Aici in vizita a venit Agatiev, propunandu–i fiului meu sa–si schimbe marturiile. "Nu scrie despre arma. O sa–i facem vinovati pe Coica si Cernetchii", incerca sa–l convinga acesta. Vitalie, insa, a refuzat" , marturiseste, dupa patru ani de la incident, Varvara Zingan.

In timpul anchetei, la Grigoriopol, Vitalie a scris o declaratie in care sublinia ca Agatiev l–a lovit cu patul armii. Fostul procuror, I. Tartar, a semnat declaratia, iar Postica a lasat–o la el fara s–o transmita la Tiraspol. Peste cateva zile, Vitalie a fost trimis la Chisinau, unde a venit si Ina Braghin, martora platita de Agatiev. Ea a recunoscut in fata anchetatorului Smochina ca Agatiev a fortat–o sa depuna marturii false. Spre deosebire de Braghin, martora Costicenco s–a aflat in acea seara la locul conflictului. La 19.04.2001, ea a fost interogata de fostul procuror, I.Tartar, si de anchetatorul Postica. Dar si acel proces–vebal nu a mai ajuns la Tiraspol. Singurul motiv e ca datele erau in defavoarea lui Agatiev.

"Am aflat de aceasta nedreptate. Am mers la Postica sa clarific unde sunt procesul–verbal si declaratia fiului meu. El a deschis safeul si mi–a aratat documentele, spunandu–mi ca Costicenco a fost interogata dupa ce cazul a fost transmis la Tiraspol. "De ce ma mintiti? Sunteti oameni cu studii superioare! Interogarea a avut loc la 19 aprilie, iar documentele trebuiau transmise pe 26 aprilie", i–am spus. Mi s–a recomandat sa iau un avocat. L–am angajat pe M. Placinta. L–am intrebat pe acest avocat de ce este invinuit fiul meu. Mi–a raspuns ca nu stie, pentru ca nu are acces la documente. Mai tarziu am aflat despre relatiile amicale dintre Agatiev si Placinta. Dupa 30 de zile de arest, fiul meu a fost eliberat. Evenimentele ulterioare, insa, au facut ca situatia sa fie in defavoarea sa... La 27.05.2005, Vitalie a fost arestat de politia din Chisinau. As vrea sa aflu de ce este examinat un caz de omor, pe cand a fost o bataie. De ce fiul meu figureaza drept vinovat, daca Agatiev a venit in bar si l–a lovit?", se intreaba, disperata, Varvara Zingan.

Conform art. 40 al Constitutiei R. Moldova (Libertatea intrunirilor), mitingurile, demonstratiile, manifestarile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si desfasura in mod pasnic.

Astfel, la 4.07.2005, Consiliul Municipal Chisinau i–a eliberat Varvarei Zingan o autorizare care prevede ca dna Zingan are dreptul sa desfasoare, in perioada 5–18 iulie 2005, intre orele 8°° — 17°°, o intrunire sub forma de greva, in semn de protest fata de arestarea ilegala a filui sau. Decizia prevede ca Varvara Zingan se va afla la o distanta nu mai mica de 50 m de sediul Parlamentului, la primele scari din fata cladirii. Comisariatul general de politie Chisinau urma sa–i acorde, in caz de nevoie, ajutorul necesar solicitat de protestatar, iar Directia sanatatii, la solicitare, in baza de contract, va asigura acordarea de asistenta medicala pentru organizatorul intrunirii.

Varvarei Zingan revenindu–i responsabilitatea pentru respectarea ordinii publice si protectia spatiilor verzi in timpul desfasurarii intrunirii.

"Stau aici, dar nimeni nu ma ajuta. Toti parlamentarii ma vad si nu inteleg ce vreau. Astept, poate ma va vedea si Marian Lupu. Vreau dreptate. Moldovenii trebuie sa se ajute, nu sa traiasca in dusmanie. De ce se fac aceste nedreptati? Trebuie sa ajung la presedinte. Cum sa ajung la presedinte?", se macina Varvara Zingan, pichetand in fata Parlamentului.

"Sambata, 9 iulie, de mine s–a apropiat un politist si mi–a spus sa plec acasa, in caz contrar ma vor lua ei si ma vor duce la casa de nebuni. Duminica, 10 iulie, dimineata, acesta a revenit, spunandu–mi ca a anulat autorizarea Primariei. Nu l–am crezut, pentru ca nu mi–a prezentat vreun document. Pe la amiaza, insa, am zarit un automobil suspect. Am rugat doua persoane, care treceau in acel moment pe alaturi, sa ramana cu mine. Au iesit 6 politisti care ma fortau sa urc in automobil. Strigam, ceream ajutor, iar ei ma loveau in picioare. Persoanele pe care le–am rugat sa ma ajute, cu toate ca le era frica, le spuneau politistilor sa ma lase in pace. Dupa un timp, mi–au dat drumul. Picioarele mele sunt numai rani si vanatai. Nu vreau sa merg la spital. Nu vreau sa le fac probleme, pentru ca acesta e serviciul lor. Eu nu sunt nebuna. Vreau dreptate pentru fiul meu. El nu este vinovat. Cum sa ajung la presedinte?"

Numele politistului care a avertizat–o pe Varvara Zingan sa plece, ramane unul tainic. "Va rog mult, daca se va afla, il vor bate pe Vitalie. Fiul meu este bolnav, iar daca il vor bate n–o sa se poata hrani singur. Va rog mult!", a insistat Varvara Zingan.

Cu toate ca–i este frica, femeia continua sa ramana in fata Parlamentului. Ea sta alaturi de pichetantii care cer libertatea mass–media. Desi e in fata Legislativului, Varvara Zingan nu se simte in siguranta. Ea tresare de fiecare data cand vede un automobil asemanator cu cel care a venit duminica s–o ia din fata Parlamentului. "Oare ei nu au copii? Cum s–ar simti in locul meu?" O mama disperata incearca sa gaseasca raspuns la aceste intrebari.

Anastasia NANI