"Atata timp, cat "oamenii puterii" au asteptat vara, pentru a se vedea din nou pe listele de vot, copiii au asteptat–o pentru a se bucura de verdele naturii, de mangaierea soarelui, de gustul cireselor. Din fericire, vara aceasta le–a adus vacanta in suflet si copiilor ramasi fara dezmierdarea parintilor, fara dragostea si sprijinul acestora". Astfel de ganduri imi roiau in cap atunci cand plecam sa–i vizitez la o tabara pentru copii din Vadul lui Voda. N–am reusit bine sa fac primul pas cand m–am vazut imbratisata de un micut ce ma intreba intr–una: "Ai venit dupa mine?" Imi era greu sa–i explic ca am venit doar sa–i vad ce fac si cum o duc.

Tabara "Ciresarii" gazduieste copii din familii aflate in dificultate, sustinuti financiar si ingrijiti de "Salvati Copiii". Fiind 25 la numar, micutii se vor afla aici toata vara. Sunt copii ramasi fara ingrijirea sanitara a statului, fara sustinerea parintilor, ei nu sunt gata de viata. Le vine foarte greu sa supravietuiasca, caci au in suflet o rana care uneori poate insangera toata viata. Fiecare dintre ei are istorioara sa. Ochisori dulci licareau in jurul meu, iar buzele lor rosteau cuvinte sincere despre activitatea lor de la Vadul lui Voda. Am inteles ca sunt fericiti in "cuibul lor". Toata ziua se joaca, mananca, sunt implicati in concursuri si isi fac prieteni in tabara. Copiii nu sunt respinsi de ceilalti, se simt bine, merg la plaja cu educatorii.

Alexei este student la Universitatea de Stat, Facultatea Asistenta Sociala. In prezent lucreaza cu acesti copii la tabara: "Imi place mult sa fiu alaturi de ei, desi am putina experienta. Imi sunt dragi si as dori foarte mult sa–si gaseasca fiecare familia biologica, iar viitorul sa le fie cat mai frumos", mi–a spus el.

Fiecare dintre ei stie de unde vine, de cat timp este la Centru si ca, mai degraba sau mai tarziu, va fi integrat intr–o familie. Am vazut copii de toate varstele, cei mici zambeau zglobiu, cei mari... zambeau si ei... desi in ochii lor se putea citi tragedia prin care au trecut, incertitudinea viitorului. Zambetul lor difera de cel al copiilor din familiile normale, in schimb este sincer.

Copiii nu se stanjeneau sa–mi povesteasca despre viata din trecut, toti sperau la o viata mai buna, mai usoara. Pareau multumiti de noua lor casa.

O fetita imi povestea: "Aveam un an cand parintii au divortat, fratele meu mai mare a plecat cu tata, eu am ramas cu mama. Am trait cu ea sase ani in Moldova, dupa aceea am plecat la Moscova. Invatam acolo, iar mama lucra. In curand, mama s–a recasatorit. Am revenit impreuna pentru perfectionarea actelor in Moldova. Mama m–a lasat la Straseni, mi–a spus ca ma va lua peste doua luni. Desi a trecut acest timp, ea nu a mai sunat. Am plecat la Cahul, la o matusa din partea tatalui meu. Acolo am aflat ca el nu mai este in viata de 3 ani. Matusa m–a gazduit timp de 3 luni, dupa care m–a alungat. Am mai trait la o prietena, iar pe 14 februarie, curent, am venit la Centru. Aici ma simt bine. As vrea s–o vad pe mama, desi nu as ierta–o niciodata."

Printre copii am observat patru frati romi. Cel mai mare are 12 ani, viseaza sa devina fotbalist, are multe planuri pe viitor, este un copil de exceptie, cumsecade si foarte destept. Ruslana si Veronica au cate 6 ani, sunt gemene, ambele vor sa devina bucatarese. Rada viseaza sa devina frizerita. Toti patru au fost lasati de mama lor. In prezent nimeni nici nu–i viziteaza.

Aici copiii comunica intre ei, primesc informatii duble si sunt mult mai bine informati decat cei care beneficiaza de o singura sursa — educatorul. Desi, multi dintre ei fac uz de o comunicare dificila, in opinia psihologilor, oricum, aceasta sursa de schimb reciproc de opinii este una benefica, astfel incat copiii incep a vorbi mai repede decat cei lipsiti de o astfel de comunicare. La Centru sunt doua fetite, de un an si de doua luni, copiii vorbesc permanent cu ele si, in consecinta, acestea pronunta mai multe cuvinte.

Organizatia "Salvati Copiii" a aparut in 1992, iar Centrul de copii a fost deschis in 1995. Scopul acestuia este de a salva copilul din mediul mizer in care traieste, de a–l integra intr–o familie, de a–i acorda sprijin financiar si cunostinte in ceea ce priveste drepturile si obligatiile lui.

"Uneori, multi tineri dintr–o institutie statala pot nimeri in alta institutie statala, spre regret, adevarat lagar de concentrare, de aceea muncim mult pentru a–i proteja si pentru a le oferi posibilitati de a deveni cetateni demni in viitor. La moment, pentru o familie care adopta un copil, statul da o alocatie de 90 lei lunar, pentru intretinerea unui copil este nevoie in institutie: 55–60 lei. In 1995 am fost unica institutie de alternativa in care varsta copilului nu conta, primeam copii fara acte. Acestia puteau fi plasati de un organ statal, de unul neguvernamental sau de vreun cetatean si noi ii primeam pe toti", ne spune directorul Centrului, Tudor Satnic.

Statul nu este implicat in nici o activitate financiara a Centrului. Timp de 10 ani s–a observat o ampla dezvoltare a copiilor. Copiii, nevenind din cele mai bune paturi sociale, au un limbaj neadecvat, iar la scoala o nota de cinci devine o problema de discutie. Micutii devin mai sarguinciosi.

"Suntem o echipa multidisciplinara in care activeaza pedagogi, medici, psihologi, asistenti sociali. Fiecare educator este si persoana de referinta a 2–3 copii. Persoana de referinta este responsabila de realizarea unui plan individual de lucru cu acesti copii. Planul care se discuta la consiliu se realizeaza o data pe luna. Merg impreuna cu copiii in oras.

Controlul medical este foarte riguros. Asistentii sociali cauta familii pentru copii. Au fost patru cazuri cand singuri le–am dat nume. Copiii nu vorbeau, erau aruncati in strada.

Anul trecut a fost formata Asociatia Parintilor Adoptivi. Parintii adoptivi trec un curs de formulare. Din moment ce copilul are un statut, incepe procedura de reintegrare. Cateva luni ii vizitam. Multi copii se duc la tara, au posibilitatea de a se incadra in activitatile casnice. Circa 80% dintre copii se intorc in familiile naturale. Timp de 10 ani au avut loc 587 de reintegrari, dintre care 7 adoptii internationale. La noi copiii merg sa vizioneze toate premierele de la Teatrul de Opera, Ginta Latina, Teatrul "Mihai Eminescu", Teatrul "Licurici". Anton Pavel face cu acesti copii lectii de canto. 40 de voluntari de diferite specialitati ne ajuta in activitatile sociale. Ii sunt recunoscator baietilor de la "Noua Generatie", deoarece au facut ca copiii sa se simta importanti in societate", mi–a relatat dl Tudor.

Fosti copii ai Centrului in prezent sunt studenti ai USM, ai Universitatii Pedagogice "Ion Creanga" etc. Unii au viitor, altii — nu... La tabara am vazut un baietel in carucior, ceilalti copii nu–l lasau singur. Il cheama Sergiu, la cei sase anisori, nu poate merge, nu poate vorbi. Se spune ca maica–sa, in timpul sarcinii, a consumat medicamente contraindicate, pentru ca nu–l dorea. Baiatul a aparut pe lume, afectat de o maladie incurabila. Desi nu a mostenit de la maica–sa sindromul HIV, el va ramane tintuit din cauza ca tendoanele de la picioare nu–i cresc. El nu–si poate exprima gandurile, desi ceea ce spune este bine chibzuit. Timpul trece, copilul devine mai mare si tot mai dificil de transportat.

Priveam micutii si intelegeam ca, la noi, au mai ramas oameni de suflet. Copiii de la Centru au mare noroc ca sunt aici, ca au posibilitate sa fie ingrijiti, sa–si cunoasca drepturile. Atata timp, cat "oamenii puterii " se zbat pentru functii inalte, copiii fara protectia parintilor si cei in grija carora se afla acestia se confrunta cu numeroase probleme. Cui ii pasa ca cineva moare de foame atunci cand bebelusul sau demult nu mai joaca in "Counter–Strike" si cere telefon mobil cu aparat foto sau video. Spre deosebire de acestia, micutii fara ingrijirea familiei sunt in asteptarea unor parinti.

Beatrice COJOCARU