E o zi ca si toate altele in R. Moldova. In lipsa unor locuri de munca, oamenii ies in strada tarziu, pornind alene pe drumuri. Mai harnici — cersetorii care au insusit ca, la prima ora, se pot pricopsi cu ceva banuti, aruncati de unii functionari angajati

in institutiile din centrul Chisinaului. Edificiile statului — pazite de la distanta, ca nu cumva cetatenii sa incerce sa ceara de mancare de la autoritati. Monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant, arestat peste noapte (ramanand "inchis", potrivit "restauratorilor", si la 2 iulie) de frica guvernantilor, care s–au obisnuit si se complac in starea de liniste din societate. E 28 iunie si, se gandeau ei in ajun, s–ar putea ca, exact ca altadata, strazile sa fie invadate de protestatari in doliu. Degeaba, insa, gandurile "infricosatoare" ale guvernantilor... Peste zi, doar un grup nu prea numeros de persoane a pichetat Ambasada Federatiei Ruse, in semn de protest fata de ocuparea Basarabiei de catre trupele sovietice. Au mai fost facute si cateva declaratii, trecute lejer cu vederea. Au aparut si cateva ziare indoliate, citite de aceiasi cititori. Atat.

Inainte de asta, insa, de prin sate, tarani grabiti au ajuns la Chisinau sa le aduca de mancare orasenilor. In preajma pietelor, militari in uniforme negre, cu bate si arme in dotare, ii alungau, bruscandu–i si amenintandu–i cu sechestrarea. E 28 iunie, o data care, de 65 de ani, se repeta in fiecare zi in Basarabia.

Peste cateva ore aflam ca, de fapt, "autoritatile au raspuns astfel apelurilor administratorilor pietelor si au declansat lupta cu comertul neautorizat." Au fost constituite si patru grupuri de lucru care au efectuat deja mai multe raiduri. Urmeaza ca cetatenii sa fie convinsi ca trebuie sa obtina dreptul la comert si sa–si desfaca marfurile in piete. Matusa Maria Triboi nu stie ce inseamna drept la comert. Ea habar nu are cum arata si cat costa acest drept. In schimb, ea tine bine minte cat a costat–o si ce a urmat dupa 28 iunie 1940, chiar daca nimeni dintre oficiali, niciodata, nu a cerut pedepsirea celor vinovati si nu a facut vreun efort sa calculeze cat o fi valorat viata familiei sale, intreaga avere, sechestrata, toate chinurile ce s–au abatut asupra sa la sovietici. Astazi, ea ii asculta pe militarii in uniforme negre si le spune ca a mai auzit candva, ceva mai demult, cuvantul "sechestrat". Pentru ca l–a auzit si tine bine minte cum aratau podurile goale, maturate de ultimul bob, isi ia caldarea plina cu zmeura si porneste pe drumuri, mai departe de ochii celor in uniforme negre. Matusa Maria e superstitioasa. Iar azi e 28 iunie, zi in care se poate intampla orice in Basarabia.

Aneta Grosu