Doua evenimente au zguduit lumea pe durata ultimei saptamani. Pe plan international — eliberarea celor trei jurnalisti romani capturati in Irak, iar pe plan local — lupta "piept la piept" dintre cei mai "solizi" visatori la functia de primar general al Chisinaului: V. Klimenko, presedintele celei mai sovine miscari social–politice din Basarabia post–sovietica, "Ravnopravie" si Gh. Sima, presedintele partidului Uniunea Muncii "Patria–Rodina", axat si el in politica pe aceleasi nostalgii imperiale ruse. Duelul s–a produs in incinta primariei, avand ca subtext "suprapunerea zonelor electorale de influenta" si, deci, lupta pentru putere. Era si de asteptat, din momentul in care si unul, si altul se hranesc, si isi hranesc electoratul cu aceleasi iluzii. Asadar, afirmatiile lui V. Voronin ca "razboiul rece cu Primaria" s–a incheiat, tin mai mult de domeniul iluziilor. Sa declari incheiat un razboi in conditiile R. Moldova, cand, de facto, nu poti miza pe nici un aliat politic, e ca si cum ai refuza sa recunosti ca Tutankhamon e mort. Razboiul continua, acesta degenerand din unul "rece" in unul al "stelelor". Alegerile, dupa cum arata startul, vor fi ambitioase.

Plecarea lui Urecheanu de la Primarie a provocat multe speculatii, dar si foarte mari pretentii in mediul politic de la Chisinau pentru scaunul de cetate. Chiar daca pana azi numarul cererilor se limiteaza la 4, densitatea pretendentilor la cap de locuitor va creste enorm pana la data de 10 iunie. Functia de primar general al Chisinaului este una prea importanta pentru destinele R. Moldova, ca sa poata ramane doar la discretia celor care "s–au trezit mai de dimineata". Cu toate acestea, "rechinii" nostri nu se prea grabesc si nici nu se imbulzesc la poarta Primariei — dovada ca ei au insusit, spre deosebire de "micii negustori politici", conditia principala a alegerilor locale: omul, personalitatea aspirantului la functie si nu partidul. Mai ales in conditiile Moldovei de azi, cand mariajul parlamentar postelectoral, de dupa 6 martie 2005, a afectat grav atat imaginea partidului de guvernamant, cat si a celor care au "batut palma" cu Voronin pentru perpetuarea guvernarii comuniste. Vor sa recunoasca ori nu, dar fiecare din ei si toti impreuna raman in continuare intr–o criza de prestatie, care echivaleaza cu una de moralitate, indiferent sub ce feluri de coada (de strut sau de maimuta) isi ascund sau vor ei sa–si ascunda capul si "optiunea". Compromisul in politica, uite ca si de data aceasta ne convinge ca are pret si costa. Uneori prea scump. Si pe unii, si pe altii.

Vin alegerile… Perioada aflarii lui Urecheanu la Primaria Chisinau a fost o epoca. Convine sau nu convine, dar asta e. Ea a fost. Epoca lui Urecheanu, atat pe timpul lui Voronin, dar si in perioada Lucinschi, echivaleaza cu ceea ce se cheama curaj de a fi stapan si a guverna, indiferent de voia, moftul, culoarea, gratiile sau dizgratiile "centrului". Urecheanu este omul care a pus la respect puterea centrala, cel putin in raport cu sine, cu institutia Primarului general si cu teritoriile aflate in administrarea sa. Si acest lucru ramane incontestabil, orice ar scrie presa partidelor din "opozitia compromisa". Urecheanu a plecat, dar a ramas necucerit. Venirea lui Voronin la Primarie, doar dupa plecarea lui Urecheanu, este dovada faptului ca Primaria pe timpul lui Urecheanu a fost o cetate care nu s–a lasat cucerita oricum si de oricine. Acum ea este fara Urecheanu. Si "comandantul suprem" s–a vazut intrat in ea, dar nu ca un invingator, ci ca un invins, recunoscand public ca a pierdut "razboiul rece" cu Urecheanu.

Ce va urma? Vin alegerile si incertitudinile cresc. Nu putem exclude faptul ca si de data aceasta partidele noastre politice ne vor servi aceleasi retete de culinarie electorala: alegerea intre rau si rau, sau intre rau si rau de tot. Insa, atmosfera preelectorala relativ calma si precautia cu care se manifesta guvernarea nu exclude posibilitatea unei surprize electorale. Este prea posibil sa ne pomenim pe ultima suta de metri, cand toate cartile electorale vor fi pe fata, cu un candidat care sa le poata bate pe toate celelalte la un loc. Sau, cel putin, sa impace electoratul. Desigur, este prea posibil ca ideea sa nu apartina comunistilor, dar faptul ca ei vor accepta aceasta idee e mai mult decat cert. O analiza mai atenta a rezultatelor vizitei in SUA a delegatiei partidelor politice parlamentare si extraparlamentare de la Chisinau, alaturi de tactica "ultimului pas" adoptata de PCRM, face deosebit de reala varianta unui "candidat independent" a acestuia, care sa produca o impacare a electoratului si, deci, o dezarmare generala a opozitiei.

Opozitia a scapat de Urecheanu la Primaria Chisinau. A fost un scop, a fost o miza. De dragul a ce? Daca nu a fost un scop in sine, sa vedem pe cat de capabila este "opozitia" ca sa poata asigura guvernarea Chisinaului de catre "partida democrata", asa dupa cum insista cineva din presa de partid a opozitiei.

Petru Amariei